Asa se face ca, saptamana trecuta, alaturi de colegii mei Gabriela Adamesteanu, Nora Iuga, Ioana Parvulescu, Mircea Dinescu, Dumitru Tepeneag, Vlad Zografi, Liviu Papadima, Daniel Banulescu, Ioan Grosan, Mircea Cartarescu si Eginald Schlattner, am ajuns in orasul imperial ce incepuse deja sa se impodobeasca de sarbatori (ei incep devreme, pentru a se bucura cat mai mult de feeria de lumini, culori si sclipici, contracarand vremea mohorata si rece). Si pentru noi, cele patru zile dintre 11 si 14 noiembrie au fost o sarbatoare, caci Teatrul vienez "Odeon" s-a umplut in fiecare seara de lume venita sa ne vada si sa ne asculte (ni s-au alaturat, cu un recital emotionant dupa Cartea cu Apolodor, de Gellu Naum, actritele-cantarete Ada Milea si Dorina Chiriac, de care publicul nu se mai indura sa se desparta). Cei care ocupau toate locurile din sala, ba chiar si treptele, nu erau doar romani stabiliti in capitala Austriei, ci, in proportie mai mare, austrieci si germani veniti special in week-end pentru acest eveniment, iubitori de literatura ale caror aplauze entuziaste ne-au incalzit sufletul. Contrar prejudecatilor despre spiritul nemtesc (manifestat insa in perfecta organizare datorata initiatorului si coordonatorului de proiect Jan Koneffke, el insusi un apreciat prozator, si sotiei sale, Cristina), aplauzele prelungite, florile, cererile de autografe, afectiunea spontana manifestata in pauze au dat masura unui neasteptat succes si bucuria ca ceea ce avem noi de spus chiar intereseaza.
Sigur ca pentru cei doi Mircea, Dinescu si Cartarescu, pentru Nora Iuga, ale caror carti sunt traduse si circula in spatiul germanofon, sau pentru Eginald Schlattner, pastorul de la Rosia, care scrie direct in nemteste si ale carui romane au aparut intai la prestigioasa editura "Zsolnay" - lumea a venit anume, in cunostinta de subiect. Dar si pentru ceilalti, interesul n-a fost mai mic. Meritul e si al traducatorilor: Georg Aescht, originar din zona Brasovului, stabilit la Bonn din 1984, si Gerhardt Csejka, nascut in Banat si traind in Germania din 1986, ambii foarte buni cunoscatori ai literaturii romane si persoane charismatice, cu uzanta lecturii ca spectacol viu. Faptul ca, pe un vant taios si pe ploaie, publicul isi lasa confortul caminului pentru a umple sala de pe Tiborstrasse se datoreaza si mediatizarii. Viena era plina de afise anuntand Festivalul Zilele literare ale toamnei: Romania, cu programul detaliat de lecturi, ziarele au scris despre noi, televiziunile si radioul au luat interviuri si au relatat din sala, iar prezenta ne-a fost anticipata de un numar al prestigioasei reviste literare "Wespennest", dedicat literaturii romane contemporane. Pregatita nemteste si in amanunt vreme de cateva luni, cu prezentari ale fiecarui participant si traduceri, cu preocupare permanenta pentru confortul si punerea in valoare a scriitorilor oaspeti, cu programul detaliat (eram mereu rugati politicos sa fim punctuali, probabil stiau ei ce stiau), sarbatoarea literaturii romane de la Viena a fost un succes. Walter Famber, care s-a ocupat de program din partea Fundatiei "Alte Schmiede", a declarat public ca, dintre toate manifestarile organizate de ei pana acum, aceasta a fost cea mai reusita si nu cred ca era o complezenta.
Iata ca putem iesi in lume si cu altceva decat senzationalul mizer, ca resursele spirituale ale Romaniei se dovedesc competitive in Occident si ca, atunci cand exista bunavointa si preocupare de ambele parti, avem cu ce sa ne prezentam mai mult decat onorabil.
Am ramas din cele patru zile petrecute la Viena cu o senzatie tonica de pretuire. In lumea aceea tihnita si temeinica, unde domnesc curatenia si politetea intrate in reflex, am avut sentimentul demnitatii ca scriitori romani, un sentiment de care nu ne prea bucuram acasa. A fost minunat!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
