Nu doar banii care intra la buget sunt multi, dar si prevederile contractuale post-privatizare par sa fie extrem de avantajoase. Printre multe altele, cumparatorul austriac se obliga sa faca ordine si curatenie intr-unul dintre cele mai murdare sectoare economice, cel al extractiei. Poate ca, daca nu ar fi fost aceasta prevedere contractuala, nu am fi aflat secretul lui Polichinelle, anume ca exploatarea intensiva si fara cap a lasat in urma prapad. Un munte de gunoaie tehnologice, sonde vechi de decenii, pamant parjolit, utilaje ruginite, mii de hectare pustiite ca dupa un cataclism nuclear. E drept, ochiul curios ar fi putut descoperi in peisajul Romaniei pitoresti, in orizontul apropiat al soselelor si cailor ferate, sute de sonde incremenite si santiere parasite. Nu avea insa nimeni masura financiara a dezastrului. Cu toate acestea, mai toate rapoartele de mediu claseaza Romania undeva, la coada clasei, printre repetentii cu haine soioase si tinuta neingrijita. Mai toti spun ca pentru a face curatenie, ar fi necesar bugetul tarii pe un an. Recentul scandal referitor la constructia canalului Bistroe pe partea ucraineana a Dunarii a scos si el la iveala mizeria care sufoca de decenii Delta. Un grup independent de biologi si ecologi au facut o investigatie la gurile Dunarii si au localizat sute de gramezi de gunoi, constructii ilegale si, intinsa ca o pegra, reteaua de depozite si hale industriale care au gasit aici confortul financiar rezultat din statutul de zona defavorizata. Pana sa ne intrebam ce fac altii cu Dunarea, ar trebui sa ne vedem barna din propriul ochi si canalul Dunare-Marea Neagra din propria ograda. Sa ne intrebam de ce raurile si paraurile tarii dau in fiecare vara in fiert si inunda atatea sate si orase. Poate ca Dunarea trebuie cautata de boli si in interiorul tarii, acolo unde 90% din resturile menajere si industriale otravesc apele pana in adanc, in miezul de pucioasa al Marii Negre.
Harta tarii este gaurita de gropile comune in care defunctele industrii si-au ascuns resturile. Mortii planurilor cincinale sugruma peisajul. Nu va trece mult pana cand imaginea distrofica a zonelor industriale din tara va deveni subiectul de inspiratie al unui nou album "Eterna si fascinanta Romanie". La imaginea de ansamblu de cimitir industrial, contribuie din plin micii producatori. De gunoi. Din motive pe care nu are rost sa le insiram aici, motive care tin de vechimea utilajelor, de lipsa de bani, de calitatea materiei prime, de priceperea intreprinzatorilor, gunoiul produs de acestia nu poate fi concurat decat de gunoiul care a invadat scena politica. Daca s-ar face devizul ecologizarii scenei politice, sumele ar fi, ca si in cazul industriei extractive, uriase. Gunoiul nu mai poate fi bagat sub pres, pentru ca nu exista presuri atat de cuprinzatoare. Scandalurile de coruptie, traficul de influenta, ciomagelile dintre adversarii politici, banii negri si interlopii care circula prin arterele politicii romanesti, toate acestea ar trebui drenate de cele mai performante instrumente de dializa. Ar trebui curatate cu atentie si ghiseele de mazga birocratica formata peste ani, dar si legile - de gunoiul centralismului democratic, iar ministerele si partidele, de resturile organice si toxice ale unei faune disparute. Ar trebui, asadar, sa ne cultivam gradina si sa facem curatenie in propria ograda. Asta presupune ceva sacrificii, investitii, efort, nervi si, mai presus de toate, un "consens" in ceea ce priveste definitia gunoiului si a mizeriei. Dupa care ar fi timpul sa punem mana pe matura si pe faras.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
