Dinu Maxer

"Axxa a fost ca si copilul meu!"

Compozitor, orchestrator, textier, manager,impresar, prezentator Tv si pana de curand membru fondator
al formatiei Axxa, Dinu Maxer este, dupa cum declara sondajele,
si cel mai invidiat barbat din tara, iubita lui fiind nimeni
alta decat Nicoleta Luciu, fosta Miss Romania
- In ultimii ani, numele tau a fost cel mai adesea asociat cu formatia pe care ai intemeiat-o, Axxa. Totusi, care sunt inceputurile tale muzicale?
- Parintii mei nu au avut inclinatii muzicale, dar strabunicul meu a fost cel care a infiintat Fanfara din Valea Jiului si a cantat la vioara in fata imparatului austro-ungar Franz Josef. Pentru performanta lui a primit un inel de la imparat, care mai e si acum pastrat de rudele mele. In ce ma priveste, cand aveam cinci ani si jumatate, am plecat cu tatal meu in Basarabia, pe atunci in Urss, la bunicul meu. Acolo, am dat cu ochii intr-un magazin de un acordeon, care m-a lasat cu respiratia taiata si nasul lipit de vitrina. Ca sa ma multumeasca, tata mi l-a cumparat, si apoi, la intoarcerea in tara, am fost trimis sa fac lectii cu profesorul Victor Paun, care statea chiar vizavi de noi. Cu acordeonul de gat, am cucerit si cateva trofee la Cantarea Romaniei. Cand am intrat in clasa intai, tata m-a dus la Scoala de Muzica, unde am facut pian timp de opt ani. Mai tarziu, am primit din strainatate o orga cu ritmuri, ceva foarte performant pentru vremea aceea. Nu mai stiam ce sa fac de incantare. Am fost organist in mai multe trupe la casele de pionieri si am luat locul intai la Festivalul "Ursuletul de Aur" de la Baia Mare. In timpul liceului, am continuat pasiunea pentru muzica, am dat la Scoala Populara de Arta, unde am studiat jazz. Am participat si la lectii ale celebrului pianist Marius Popp, care m-a influentat foarte tare. Ulterior, mi-a fost foarte greu sa ma desprind de jazz, tot ce compuneam era in maniera jazzistica deci foarte necomercial. In 1995, am urcat prima data singur pe scena, la Sala Polivalenta, la Balul Medicinistilor. Eram pe atunci in anul patru la medicina si ma prezentam "Doctor M.D.". Tot atunci cantam si cu o trupa extraordinara de rock progresiv, care s-a destramat din nefericire. Se numea Unicorn, era foarte apreciata de muzicienii profesionisti. Ca sa mai castig un ban, ca doar eram student, cantam la ocazii speciale, la Intercontinental sau la alte hoteluri mari. In 1997, am avut un proiect de trupa care a esuat, iar in 1998, dupa ce am absolvit, am pus bazele trupei Axxa.
- Cum ai lasat deoparte o cariera in medicina, atat de ravnita de altii, pentru a te dedica muzicii? Nu regreti?
- Motivul pentru care am dat la Medicina a fost ca voiam sa ma cunosc mai bine si sa stiu singur sa ma tratez. In liceu am fost un copil foarte bolnavicios, am stat de trei ori internat in spital. Ca dovada, nu beau nici un strop de alcool, nici macar bere, si nu am fumat niciodata. In timpul facultatii, iesisem la un moment dat pe holul spitalului, aveam cinci minute libere si voiam sa ma relaxez. Langa mine statea un barbat in toata firea care a inceput sa planga. A spus: "Fir-ar ale dracului de tigari. Daca stiam ca fac cancer le lasam, ca doar puteam!". M-a impresionat foarte tare. Intr-o vreme, imi facusem o lista de zece argumente pentru a convinge lumea sa se lase de fumat. Nu prea am reusit, ce-i drept, dar la mine in casa, toti prietenii stiu ca nu se fumeaza. Medicina te invata ca cel mai important lucru e sa previi, nu sa tratezi. Ei bine, si dupa toti anii de facultate, in 1998, cand am terminat, in loc sa imbrac definitiv halatul de medic, m-am dedicat muzicii, in care eram destul de implicat. Simteam ca nu as avea rigoarea unui medic, pentru a sta de dimineata pana seara in spital. Am practicat putin timp medicina, ca medic scolar. Aveam o gradinita, o scoala si un liceu in subordine si mi-a placut ca eram propriul meu sef. Cu copiii ma intelegeam excelent. Mai greu a fost la liceu. Eram in perioada de glorie a Axxei. Asistenta mea se plangea ca sterge in fiecare dimineata usa cabinetului de numere de telefon si mesaje de dragoste, lasate de fane. Ma trezeam cu "paciente" care n-aveau nici o problema medicala. Nu mai eram de mult d-l doctor, eram Dinu. Asa ca am renuntat. Nu poti fi si vedeta, si doctor. Singurul lucru in care m-as implica ar fi managementul sanitar. Cred ca acolo chiar m-as pricepe.
- Prietena ta, Nicoleta Luciu, a absolvit si ea Colegiul de medicina. V-ati gandit sa faceti un cuplu medic-asistenta?
- (Rade!) Ne-am gandit inca de cand eram eu la facultate si ea la colegiu si invatam impreuna. Am vrut sa ne facem un cabinet medical impreuna, dar ne-am dat seama ca nu ni se potriveste. Nu cred ca as avea rabdare sa prescriu medicamente si sa vad ca oamenii, cum se simt mai bine, renunta la tratament. Ne merge bine amandurora, asa ca vrem sa activam tot in viata artistica. Psihologia si psihiatria invatate in facultate ma ajuta foarte tare cand compun texte, ma ajuta sa inteleg omul cu care stau de vorba. In rest, ce am invatat la medicina reprezinta un bagaj cultural si atat. Felul meu calculat si organizat de a fi tine de sangele meu, asa am fost de mic, ca un neamt.

"Decat cu buzunarele goale pe scena,
mai bine cu ele pline in spatele scenei!"

- Vestea ca te-ai despartit de formatia Axxa a mirat pe foarte multa lume. E creatia ta, ai crescut-o multi ani...
- Formatia Axxa s-a infiintat in 1998, alaturi de Mihai Onila. Tot atunci am semnat un contract cu Fundatia Phoenix si cu Paul Nanca. Ne-a mers foarte bine, vreme de trei ani. Dar in tot acest timp, eu ma ocupam de aproape tot, de la compusul pieselor, pana la gasitul hainelor de scena. La un moment dat, m-am hotarat sa-i las si pe ceilalti sa se ocupe, fiindca asa ar fi fost corect. Si atunci, s-a produs inevitabilul, trupa a mai rezistat un an din inertie, apoi a esuat lamentabil. Intre timp, incepusem sa lucrez in televiziune si la un moment dat, pe cand prezentam niste baluri de boboci, mi-a venit ideea sa refac formatia. Asa ca am lansat mesajul ca sunt in cautare de oameni tineri si talentati. In 2004, Mihai Onila, care plecase in strainatate, s-a intors, l-am cooptat si pe fratele lui, Gabi, si pe Tibi Petris, si in formula de patru am pornit iar la drum. Inainte sa refac aceasta trupa, pornisem insa un nou proiect muzical, pe care il coordonam indeaproape: formatia Kyss, care avea foarte multe perspective. Toate mergeau bine, pana cand am semnat un contract de manageriat. Persoana respectiva mi-a impus, la un moment dat, sa aleg intre Axxa si Kyss, desi contractul nu stipula nici un fel de exclusivitate. Fiindca lucrurile au degenerat, nu am mai gasit intelegere, am preferat sa renunt. Oricum, managera respectiva nu s-a ocupat de Axxa nici un pic, venitul nostru in perioada in care am fost sub grija ei nu s-a ridicat nici la 500 de euro de persoana pe tot anul. Nu mai aveam prea multe perspective cu aceasta formatie, asa ca mi-am zis: "Decat cu buzunarele goale pe scena, mai bine cu ele pline in spatele scenei!".
- Si ce s-a intamplat cu ultimul vostru album? Cine are dreptul sa cante piesele?
- Ceilalti trei baieti vor canta in continuare. Le-am lasat lor numele trupei. Conflictul nu a fost intre noi patru. Cu fratii Onila, cel putin, sunt prieten din 1994. Vor avea un nou compozitor, vor alege alta casa de discuri, vor schimba si stilul trupei. Piesele la care s-au facut clipuri imi apartin, deci nu le pot canta decat eu. Ei vor canta acele piese de pe album care au fost compuse de ei. Dar oricum, vor porni pe un drum nou, cu piese noi. Pe mine insa ma doare inima ca am pierdut niste piese valoroase, care sunt ca si copiii mei. Una dintre ele a fost dusa in Germania si Italia de un prieten comun si la catva timp am primit ecouri din Nrnberg, ca se difuzase la radio. Era o piesa in engleza, care ar fi putut deveni hit international. E uimitor cat de multe lucruri se strica atunci cand in loc de buna prietenie intervin contracte si avocati.
- Ce planuri ai pentru viitor? Revii pe scena?
- Bineinteles. Chiar daca nu foarte curand. Imi place sa ies in fata, recunosc. Cat am lucrat in televiziune, am prezentat emisiuni cu rating spectaculos pentru Tvr 2, am depasit Antena 1, Tvr 1, am compus hituri ca Marea te cheama, Imaginea ta, melodii pentru formatiile Alize, Laguna. Sunt compozitor, orchestrator, textier si membru in Uniunea Compozitorilor. Nu voi rezista mult in spatele scenei. Mai am de lansat cateva proiecte si voi reveni in prim-plan. As vrea sa am in aceasta toamna o emisiune singur. Anul asta m-am ocupat mult mai mult de profesie si sunt hotarat sa continui la fel.

Un cuplu de artisti

- Cu ce-si ocupa Dinu Maxer timpul liber?
- Fratele meu este vicecampion national la tenis, la categoria 15-16. Il sprijin foarte tare, si moral, si financiar, cand e cazul. Cand am timp liber, merg cu el la antrenamente sau la meciuri. Daca am vreo perioada mai proasta, stau si cate 12 ore si ma uit la filme, ca sa-mi treaca proasta dispozitie. Mai nou, m-am apucat de jogging. Prin toate statiunile de pe litoral in care am fost, luam cate 2 kilometri de plaja la alergat. Tin mult si la timpul pe care il petrec cu Nicoleta. Programul ei e uneori mai incarcat decat al meu. Incercam sa ni le potrivim, ca sa fim cat mai mult impreuna. Vara asta ne vedeam de obicei la 12 noaptea, cand veneam amandoi de la concerte, dimineata mergeam impreuna la plaja si stateam pana spre seara, cand plecam iar la treburi. Cand ea filma la Pro Tv, mai treceam eu pe la ea. Si se mai intampla ca uneori sa plecam fiecare in alta parte, cu cantari.
- Cum e viata alaturi de o femeie atat de frumoasa, care are la fel de mult succes?
- Doar s-a zis ca sunt cel mai invidiat barbat din Romania! E bine. De fapt, cred ca e cel mai bine asa. Chiar aseara ma uitam la multe cupluri celebre. Brad Pitt nu s-ar fi inteles la fel de bine cu Jennifer Aniston, daca n-ar fi fost amandoi actori. Nicoletei ii plac mult si filmul, si muzica, si televiziunea. Am sprijinit-o mereu si in cariera muzicala. Nu e loc de invidii si gelozii intre noi. Avem preocupari comune, ne intelegem bine si suntem fericiti.

Foto: arhiva artistului