Anuntul nu a fost facut nici la Washington, nici la Moscova - unde d-l Nastase s-a dus sa "testeze" terenul -, ci in comuna suceveana Malini, luni, 16 august a.c. Ratiunile optiunii pentru satul lui Labis ca loc de lansare a candidaturii sunt simple. D-l Nastase, acuzat pe fata de aroganta si elitism, a vrut sa arate ca este aproape de "talpa tarii", ca vorbeste direct cu poporul pe care vrea sa-l cunoasca si sa-l inteleaga. De altfel, liderul Psd si-a inceput mai demult campania, colindand tara cum n-a facut-o, pana acum, niciodata. Adrian Nastase incearca sa-si schiteze o imagine de politician popular, de genul "modelului" sau, Ion Iliescu, adoptand nu numai o vestimentatie simpla, "muncitoreasca", ci si un limbaj populist, accesibil. Pentru cel obisnuit cu costume Armani si cu o terminologie "tehnica", rafinata, efectul este destul de caraghios. Dar, ce nu face omul pentru a-si atinge scopul?! Mai ales ca oamenii simpli, cetatenii obisnuiti, sunt mai inclinati sa vada copacii si nu padurea. Daca va fi ales, d-l Nastase - cel care acum discuta direct cu ei despre greutatile lor zilnice - se va intoarce la stilul sau obisnuit de viata, urmand, eventual, sa-i mai contacteze peste patru ani. Dupa formula lui Henric al Iv-lea ("Parisul merita o liturghie!"), el s-a prezentat drept un candidat care "a mancat salam cu soia", ramanand in tara cand a fost greu, nu in strainatate, "ca altii", platiti de organismele internationale. Aluzia la candidatul aliantei Da, Theodor Stolojan, nu a fost insa prea nimerita, presedintele Pnl conducand guvernul in cea mai dura perioada traversata de Romania postrevolutionara (dupa mineriada ce a rasturnat guvernul Roman) si dobandind o experienta remarcabila ca angajat al Bancii Mondiale. In plus, d-l Nastase i-a jignit, involuntar, pe miile de romani care au plecat la lucru in strainatate, tocmai sub guvernarea sa, cand se stie cat de greu i-a fost lui si partidului pe care-l conduce.
Nu travestirea d-lui Nastase intr-un politician popular, apropiat de popor, ne intereseaza insa. Anuntarea candidaturii, indiferent de modalitatea in care a fost facuta, semnifica altceva. Decizia luata de d-l Nastase indica o anume clarificare a situatiei in Psd. Liderul a ezitat destul de mult. Toate "zbaterile" anterioare (concretizate in propunerile de disociere a parlamentarelor de prezidentiale, in redefinirea atributiilor guvernului si presedintiei etc.) aratau ca d-l Nastase este perfect constient ca soarta lui este legata de sefia partidului pe care il conduce. In orice varianta (castigarea sau pierderea prezidentialelor), d-l Nastase trebuie sa renunte la conducerea Psd. Sa se desparta, cu alte cuvinte, de grupul sustinatorilor, legat de el prin interese economico-politice majore, sudat pe baza acestora pana la capat. Plasarea la Cotroceni ar insemna reducerea drastica a capacitatii de cointeresare a acestui grup, ce se va orienta - aproape automat - spre noul lider de partid. In fond, "beneficiile" sustinatorilor unei administratii vin de la Executiv, de la guvern si nu de la presedintie. D-l Nastase a realizat ca o asemenea situatie va duce la accentuarea dependentei lui de noul lider al partidului, la tutelarea lui de catre acesta, inclusiv in proiectarea unui al doilea mandat prezidential. D-l Nastase a incercat, in contextul celor patru ani de la ultimele alegeri, sa ajunga la un control total al partidului, promovandu-si oamenii in posturile-cheie din conducerea acestuia, actiune cu totul neconvenabila d-lui Iliescu. Conflictele dintre cei doi, consemnate la vremea lor de presa, au fost provocate de miza data, d-l Iliescu nevrand "sa treaca in Istorie" (dupa cum a sugerat d-l Nastase), iar premierul nedorind, odata ajuns la functia suprema, sa mai primeasca "indicatii" de la cineva. D-l Nastase stie ca, punandu-si candidatura, va lasa automat locul de presedinte al Psd d-lui Iliescu. Parintele-fondator nu are contracandidat in partidul guvernamental.
Lupta surda dintre cei doi protagonisti s-a consumat in mai multe episoade, prezentate si analizate, de altfel, de mediile independente. Ultimul s-a petrecut la locale, unde d-l Nastase l-a impins in arena pe ministrul de externe, Mircea Geoana, devenit intre timp "delfinul" Cotrocenilor si, in consecinta, principalul sau rival. D-l Nastase era aproape sigur ca Geoana va fi infrant, fapt ce-i intarea pozitia de lider absolut, amenintata de popularitatea (consemnata in sondaje) a mult mai docilului, fata de presedintie, ministru. D-l Nastase a procedat, practic, la fel cu majoritatea oamenilor d-lui Iliescu, sacrificand - de dragul aparentelor - si cativa dintre ai sai. Ca raspuns la "manevra" si avand pretextul infrangerii la "locale", d-l Iliescu s-a lansat intr-o critica dura a starilor din partid, inclusiv a coruptiei structurilor acestuia (vizibila, mai ales, in cazul "tinerilor lupi" ai lui Adrian Nastase, sositi mai tarziu decat "vechea garda" la impartirea "placintei" reprezentate de economia de stat). D-l Iliescu (ce si-a incalcat astfel neutralitatea constitutionala) a indicat, in acest mod, ca urmeaza sa isi asume conducerea Psd inlaturand orice impotrivire. Presedintele nu accepta ca fidelii sai sa fie marginalizati pentru ca d-l Nastase sa controleze partidul si in viitor. Premierul a replicat "criticii" cu amenintarea demisiei (si, implicit, a scindarii Psd-ului), actiune ce l-a surprins pe presedinte, facandu-l sa dea inapoi, sa reduca presiunea pentru mentinerea celor din grupul sau in conducere. Fapt de care d-l Nastase a profitat imediat, impunand un Birou Coordonator, alcatuit din prietenii sai, si o "schema" de triere a candidatilor partidului pentru parlament (prin care spera sa-i elimine pe "baronii" presedintelui).
D-l Nastase a calculat bine. "Preliminarele" interne din partid, bazate pe votul uninominal, in structurarea "listelor", vor inlatura, probabil, multi dintre "mamutii" crescuti de d-l Iliescu, asigurandu-i o majoritate recunoscatoare, dependenta de lider. Noii promovati vor intelege ca numai "strangerea randurilor" in jurul d-lui Nastase ii va apara de contraofensiva pe care "baronii" o vor declansa dupa revenirea d-lui Iliescu la conducerea partidului. Sahul premierului a functionat, membrii "echipei Iliescu" cautand alte formule de salvare, cum ar fi chiar candidatura pe listele altor partide. Nu intamplator, O. Cozmanca, un apropiat al presedintelui, a purtat convorbiri cu liderul Prm, C.V.Tudor. Prm-ul a fost, si ramane, rezerva gruparii Iliescu din Psd. D-l Nastase si-a atins astfel obiectivul, anuntarea candidaturii - la care era impins cu insistenta de d-l Iliescu -, fiind o consecinta a "victoriei" sale. Congresul extraordinar, din 27 august a.c., o va valida cu siguranta, pentru ca premierul, care a obtinut formal aprobarea Washingtonului si Moscovei, este sigur ca oamenii sai vor ramane la conducere.
Batalia nu este inca terminata. D-l Iliescu a pregatit, cu siguranta, cateva surprize pentru cel prea grabit sa-l vada deja "in Istorie". Iar pierderea "prezidentialelor", absolut posibila in fata unui "tehnician" rece ca d-l Stolojan, poate insemna sfarsitul definitiv al carierei d-lui Adrian Nastase.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
