- Ne-ati facut o mare bucurie, scumpa doamna, cand v-am revazut pe scena, dupa o absenta in care v-am dus dorul. Ati sustinut in forta un rol greu, in Nebunia regelui George, spectacol care a incheiat stagiunea de la Teatrul "Bulandra". Cum v-ati simtit, sub luminile rampei, dupa opt ani?
- Fericita ca respir din nou aerul tare, de inaltime, al Teatrului "Bulandra". Un spatiu cu totul deosebit, care te incarca de ambitie si energie. Si unde fiecare se straduieste sa urce la cota artistica a acestui lacas cultural cu nobila traditie. Teatru cu blazon, care ofera publicului, in continuare, momente de incantare, iar noua, actorilor, bucuria marilor impliniri. Daca e adevarat ca omul sfinteste locul - si ce mari creatori si-au desfasurat talentul aici! -, atunci e la fel de adevarat ca si un loc sacru, patruns de spiritualitate, te inalta. De fapt, eu n-am plecat niciodata de aici, asa cum nu poti pleca definitiv din casa parintilor tai. Ramai legat de ei pe viata, cu fire invizibile, oriunde te-ai afla. Te intorci mereu la cei dragi, de acasa. Asa cum revin eu, cu tot sufletul, la acest loc de suflet, care mi-a oferit acum un rol foarte frumos: regina sensibila si inteleapta care-si sustine cu devotament regele sa-si recapete sanatatea si tronul amenintat de intrigile politice ale vremii. Piesa lui Alan Bennett evoca momente reale din istoria Angliei secolului al Xviii-lea, dar se simte ca e scrisa de un om al zilelor noastre, cu o privire foarte critica asupra crizelor actuale. Alaturi de Mircea Albulescu, interpretul regelui, am colaborat cu o echipa minunata, cu actori de toate varstele, dar motivati cu totii si dornici ca spectacolul nostru sa iasa foarte bine.
Desi cu multe intreruperi, din varii motive, rezultatul l-ati vazut la premiera: a fost - speram ca va fi si in stagiunile ce vin - o reusita. Un real succes, la care au contribuit din plin doi regizori: pe langa Petre Bokor - canadianul de origine romana care revine an de an sa monteze "acasa" spectacole pe texte importante, am repetat si cu Alexandru Darie, actualul director al Teatrului "Bulandra". Va marturisesc ca m-a incantat cum lucreaza Ducu Darie, cu entuziasm si foarte inspirat, reusind sa te convinga si sa te stimuleze. E un seducator, ce mai!, un artist animator, ca si predecesorii sai Liviu Ciulei si Lucian Pintilie. Sunt convinsa ca locul lui e aici si ca rimeaza perfect cu acest teatru.
Ce voi face eu pana la redeschiderea stagiunii? Ma voi odihni si imi voi incarca din nou plamanii, cu aerul tare, de munte. Spectacolul nostru a fost un adevarat maraton, care mi-a cerut un suflu de alergator incercat. Or, eu, in ultima vreme, am unele probleme cu respiratia. Drept care trebuie sa ma fortific, dar nu mai pot la Sinaia, ca in alte veri, pentru ca mi s-a recomandat acum Breaza ori Azuga. Ce vrei, nu poti ramane la mari altitudini tot timpul! Acum astept cu emotie un eveniment de familie: vernisajul expozitiei sotului meu, pictorul scenograf Ion Popescu Udriste, care e nu numai un cunoscut creator de decoruri, ci si un inspirat acuarelist. La 75 de ani ne-a pregatit si el o surpriza. E randul meu sa-i tin pumnii, cum face el de o viata, la toate premierele mele.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
