Liviu Ionel Durdun din Sibiu reprezinta a treia generatie de comercianti din familia sa. Bunicul Ion a fost vestit prin magazinele lui de mercerie, iar tatal, Toma, prin restaurantele tinute inainte de cel de al doilea razboi mondial. Sora, Doina Dimitriu, are un restaurant in Germania, la Klagenfurt, botezat "HermannstOdter" (La Sibianul), cunoscut de toata sasimea din zona. El insusi a lucrat 33 de ani in cadrul Ojt, parcurgand toate etapele de la curier la sef de complex. Avand o intuitie iute si exacta, dupa 1989 a parasit fara regrete sectorul de stat si a deschis primul restaurant privat din centrul vechi al Sibiului, numit "Agostina". Dupa trei ani, s-a ivit oportunitatea unui parteneriat cu oameni de afaceri italieni, impreuna cu care a deschis "Night Club Transilvania", primul local de tip occidental din oras. Ca orice om de afaceri care se respecta, nu s-a repezit sa-si cheltuiasca profitul in aventuri "decadente" prin capitalele europene, ci a investit toti banii in agricultura. A cumparat o ferma de vaci, pe care a populat-o cu animale aduse din Olanda, si a cumparat 400 ha de teren agricol, achizitionand toata sistema de masini din Germania. Visa sa devina un model pentru agricultorii sibieni, dar s-a izbit ca de un zid inexpugnabil de hatisul legislativ incurcat si descurajant. El propunea o afacere in circuit, pornind de la iarba si terminand cu produsul finit - lactatele si carmangeria, cu derivatele lor realizate dupa retete traditionale din Marginime. Vazuse in Italia, Franta si Olanda cum fermierii adevarati cresc vaci si porci, dar au si mici fabricute de prelucrare, in care poti produce ieftin, biologic si gustos marci locale de branzeturi si mezeluri. Prea greu de priceput pentru parlamentarii romani, care cheltuiau banii tarii pe calatorii in strainatate, doar pentru a-si aduce parfumuri si blanuri pentru neveste si amante. Ei nu s-au mai invrednicit sa invete si cum se produce in Ue, spre a aplica acasa, in litera legilor pe care altminteri le votau in totala necunostinta de cauza. Ca urmare, entuziasmul lui Liviu Durdun pentru sectorul agricol avea sa stagneze, in asteptarea unor zile mai bune. Si-a vandut afacerea in 1996, an in care, impreuna cu un partener francez, a deschis prima concesiune Renault din Transilvania. "Tanar si nelinistit", a inceput, in 1999, constructia unui complex de pensiuni rustice pe dealul cu meri din Cisnadioara, reusind intr-un proiect in care a fost ajutat mai mult de fondurile europene si de statul german decat de statul roman. Din ideile lui curajoase a iesit un spatiu de turism rural plin de poezie si frumusete rustica: "Apfelhaus", "Casa dintre meri". Aceasta este, pe scurt, povestea de succes a unui ardelean hotarat sa reuseasca intr-o lume viciata de nepotism, coruptie bizantina, mafii locale si centrale, baroni si tot felul de monstri birocratici nascuti de guvernarile succesive de la Bucuresti. Norocul lui au fost seriozitatea si disciplina personala, dar si atmosfera din Transilvania, "patul germinativ" mostenit din istorie, respectul de sine si de ceilalti, spiritul comunitar dezvoltat, bunul simt si bunele relatii de afaceri de multe ori sustinute doar printr-o strangere de mana.
"In ultima vreme, multi straini isi muta afacerile din Bucuresti la Sibiu, un oras unde nu exista "baroni locali""
- "Casa dintre meri" ("Apfelhaus") este un complex de trei stele, rasarit intr-o livada parasita, la marginea unei comune sasesti, Michelsberg (Cisnadioara). De ce ati ales aceasta locatie?
- Din dorinta de a revitaliza o zona culturala fascinanta, parasita in anii 1990-1991 de ultimii sasi si lasata intr-o trista paragina. Mi-am dat seama ca numai turismul o poate pune pe linia de plutire. Multi sasi nostalgici doreau sa revina in concediu, dar nu aveau unde trage, fiindca-si vandusera casele pe preturi de nimic, de 5-6 mii de marci. Mi-am propus sa exploatez toate particularitatile zonei, atat culinare, cat si arhitecturale. Am ridicat constructiile exclusiv din lemn, am adaugat 150 de pruni la patrimoniul pomicol, am adaptat retetele culinare la vechile rigori si gusturi germane. Urmand strict conceptul ecologic de pensiune rurala, am primit autorizatia forurilor germane de acreditare in turism si am atras un fond Phare de 50.000 de euro.
- In toata zona limitrofa municipiului Sibiu, pensiunile si vilele de vacanta au rasarit ca ciupercile dupa ploaie. Unii spun ca avem in fata un boom specific Transilvaniei. Cum vedeti dvs. acest fenomen?
- Cresterea preturilor terenurilor este primul indicator al atractivitatii unei zone. Spre exemplu, cand am cumparat eu livada, am platit un dolar pe metru patrat. Astazi, nu gasesti nimic fara 50 de dolari. Pe de alta parte, e de notat ca majoritatea proprietatilor sunt ale unor straini: italieni, germani, francezi, olandezi etc. Toti au afaceri in Transilvania, dar au gasit ca zona noastra este cea mai frumoasa pentru petrecerea sfarsitului de saptamana si a vacantelor. Ei sunt cei care au adus aici competitia corecta, spiritul antreprenorial, animatia specific occidentala. Acesti oameni nu vor mai parasi niciodata Romania, s-au acomodat in ciuda piedicilor birocratice puse de autoritati. Daca, totusi, s-au concentrat in Ardeal, este semn ca aici au gasit mai multa deschidere in mediile de afaceri, mai multa seriozitate si incredere in autoritatile locale. De altfel, in ultima vreme sunt semne ca multi straini isi muta afacerile de la Bucuresti la Sibiu, un oras care nu are baroni locali, iar acest lucru este foarte apreciat, deoarece este de presupus ca relatiile de business urmeaza traseul "natural", ca oriunde in lume, nu sunt supuse distorsiunilor existente in Vrancea, Bacau, Gorj, Constanta si in celelalte fiefuri ale celebrilor baroni ai partidului de guvernamant.
- Cine a deschis o pensiune in ultimii ani stie cat e de greu sa gasesti personal calificat. Cum ati rezolvat aceasta adevarata provocare, tinand seama ca cei mai buni bucatari si ospatari lucreaza deja in strainatate sau pe vapoarele de croaziera?
- I-am adus din... strainatate! Bucatarul sef, Nicusor Teposu, a lucrat doi ani la Hanovra; seful de restaurant, Robert Constantinescu, era angajat ca sef de tura la hotelul Sheraton din Frankfurt etc. De-a lungul primelor sase luni, i-am rotit pe multi altii, deoarece am pornit de la ideea ca standardul transilvanean in industria ospitalitatii depaseste nivelul occidental. De aceea, persoane importante din mediile politice bucurestene ne viziteaza cu uimire, neintelegand cum am putut razbi prin hatisurile pe care chiar unele dintre ele le-au plantat, direct sau indirect, in calea oamenilor care au imaginatie si idei lucrative.
- Ca sibian, cum explicati "fenomenul Johannis", primarul german reales cu atata entuziasm de locuitorii romani ai orasului de pe apa Cibinului?
- Realegerea la Sibiu a primarului sas Klaus Johannis, cu 88,9% din voturi, mi se pare simptomatica. Romanii sibieni au inteles miza, au vazut beneficiile increderii pe care investitorii straini o au in mediul de afaceri local. Au ajuns la exasperare vazand cum compatriotii lor din Moldova sau Muntenia, cu unele notabile exceptii revelate de ultimele alegeri, nu reusesc sa scape de baronii care-i tin pe loc si care nu au nici un interes ca Romania sa se integreze in Ue in 2007. Pe de alta parte, chiar daca n-ar fi cel mai bun dintre gospodarii orasului, Johannis este pentru multi un simbol, un personaj plin de carisma, care poarta la inima steagul european. Chiar daca nu-l cunosc personal, investitorii straini vad in primarul sibienilor o garantie ca interesele lor in zona vor fi tratate corect, fara prea multa birocratie, fara sicane si pretentii de spaga, de tip Mischie.
"N-o sa intalniti in Transilvania atata opulenta si constructii megalomanice ca in Bucuresti"
- Multi analisti se tem ca Transilvania "se desprinde" de restul tarii in plan economic - ceea ce provoaca prea putine frisoane in sanul partidului de guvernamant, care continua sa defileze alaturi de marii corupti din sudul si estul tarii. Cum comentati aceasta situatie?
- Desi unele provincii din sud si est se tem de "desprinderea" Transilvaniei din trupul Tarii Mama, consider ca este vorba doar de o diversiune, de o sperietoare bine tintita de cei ce vor sa justifice ramanerea in urma a celorlalte zone. Adevarul e cu totul altul: Transilvania o ia inainte numai in plan economic, deoarece transilvanenii, romani, maghiari, sasi, svabi etc., au atras prin nivelul lor de civilizatie, prin standardul lor de seriozitate marile investitii straine din Romania. Din punct de vedere geografic si istoric, Transilvania ramane pentru vesnicie inima tarii romanesti, spatiul sacru al spiritualitatii nationale. Dar nu putem ignora un fapt: din Banat pana in Maramures, somajul e mult mai scazut decat la Iasi, la Targu-Jiu, la Focsani sau la Braila. Cunosc bine cazul Cisnadiei. De la un coeficient de 70% somaj in urma cu un deceniu, s-a ajuns in prezent la un deficit de forta de munca. Se asteapta "emigrantii" din alte judete, deoarece firme celebre precum "Lacoste", "Rehau", "Raguzze", "Freyzy" etc. au redeschis fabricile socialiste si au inceput o productie de mare competitivitate la export. Acelasi boom s-a inregistrat, cum spuneam, si la Cisnadioara, unde firme straine au introdus dealurile in circuitul urban, construind vile superbe si adaugand mii de pomi fructiferi la patrimoniul verde al zonei. Toti platesc taxe si impozite la bugetul local, bani cu care primaria poate dezvolta infrastructura, conductele de gaze, drumurile, apa, liniile electrice. De altfel, si nou-alesul primar al localitatii este tot sas.
- Este de notat ca n-am auzit de mari investitii turcesti sau arabe. Este acesta un semn de discriminare din partea ardelenilor?
- In nici un caz. Este un semn ca mentalitatea orientala, bazata pe bacsis si spaga, nu are prea multi sorti de supravietuire la nord de Carpati. Cei care au venit aici cu obiceiul bizantin de a fura si de a face evaziune fiscala nu pot sa supravietuiasca intr-un spatiu in care exista alta mentalitate fata de afaceri. Acest lucru ar trebui sa dea multora de gandit, mai ales celor din fruntea partidului aflat la putere. Nu e normal ca o intreaga provincie istorica, precum e Moldova, sa fie tinuta in mana de patru-cinci oameni ale caror averi, intr-o tara civilizata, nu le acumulezi nici in zece generatii. Acesti baroni epateaza, pauperizand poporul, si se implica in politic pentru ca politicul sa nu faca altceva decat sa le protejeze agoniseala lor diabolica. N-o sa intalniti in Transilvania, de exemplu, atata opulenta si constructii megalomanice ca in Bucuresti. Raportat la numarul locuitorilor, nici in America n-o sa intalnesti atatea masini de lux ca in capitala Romaniei, atatia bani aruncati pe distractii exotice, atata lipsa de respect pentru clasa celor ce muncesc. In haosul economic instaurat cu premeditare, un grup de oameni poate sa faca orice ii place, in detrimentul celorlalti. Iata tot ce poate fi mai demn de dispretul ardelenilor, dar si al intregii tari pauperizate de o mana de smecheri, care vor raspunde candva, dupa 2007, pentru faptele lor.
Fotografii de Emanuel Tanjala
Lui Liviu Durdun ii puteti scrie la e-mail: dbm@directnet.ro sau telefona la 0269/563.033. Detalii despre "Apfelhaus" puteti afla la: www.dorio.ro/dbm
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
