Gabriela si Sorin Miloiu, sotul ei, sunt tineri amandoi si optimisti. Dumnezeu i-a ajutat sa gaseasca o bucatica de rai, pe care au transformat-o intr-un loc de popas si odihna, sub culmile Muntilor Fagaras: Piscul Alb. Sotii Miloiu si-au lasat profesiile pentru care s-au pregatit prin scoli inalte (ea - economista, el - inginer hidrotehnist) ca sa faca o pensiune in plina salbaticie a naturii. Peisajul e de-a dreptul halucinant: muntii, acoperiti chiar si acum, in iunie, cu zapezi, o padure seculara de fagi si-un rau cu pastravi care curge prin ograda gospodariei. Apoi vin portile mari de lemn, cei trei caini prietenosi, motanul cel galben, peluza plina de iarba si flori si vila, cocheta si prietenoasa. Salonul cel mare are in el o fantana cu apa adevarata (cu roata si lant), un semineu de piatra in care seara arde un foc ca-n povesti si ferestre incapatoare, prin care natura intra in casa. Te minunezi cand afli de la Sorin, gazda casei, povestea fantanii cu lant: cum un radiestezist din zona a gasit locul cu ajutorul crengii de alun, cum muncitorii au renuntat sa lucreze cand tarnacoapele li s-au intepenit intr-o stanca aflata la 20 de metri adancime, si cum, a doua zi, minune dumnezeiasca, fantana era plina ochi cu apa curata a unui izvor ce a spart bariera de piatra, tasnind in sus. O scara de lemn duce din salon la apartamentele de la etaj, un altul este la parter, si trei camere sunt in aripa de dincolo de salon. In total, 18 locuri de cazare, la preturi intre 200.000 si 500.000 de lei, ca sa fie pentru toate buzunarele. Iti poti alege, deci, un apartament familial, cu doua dormitoare, living, cu semineu, baie proprie, terasa si mansarda (in care se poate dormi), la 2.000.000 lei pe noapte, sau un alt apartament care are patru paturi si un living mai mic, cu terasa proprie, cu baie proprie, la 1.200.000 lei; o camera cu baie proprie, la 1.000.000 lei pe noapte, sau una din cele trei camere de cate doua paturi, la 400.000 lei pe noapte, cu o baie comuna. O noua aripa a casei este aproape gata si va oferi turistilor inca doua camere si un apartament.
Masa este dupa bunul plac al clientilor, la cerere sau in sistem de pensiune, dar indiferent de alegere, oferta este aceeasi: un ospat ca-n povesti, pregatit ardeleneste, dupa specificul zonei, de tanti Victoria, mama gazdei, o bucatareasa neintrecuta in toate satele Fagarasilor. Crapi, aparat de fitness! Ascunde-te, chinuitoare reteta de slabit! Piei, borcanas cu vitamine si energizante de tot felul! Efluviile aromelor de pe masa familiei Miloiu sunt singura chemare la care raspunzi acum: supa de gaina cu taitei, galbena si gustoasa de te scoate din boala, sarmalute pe care-ti vine sa le inghiti ca lupul, "gogalt-gogalt", miel umplut, la cuptor sau frigare, pastrama de oaie, vanat pregatit dupa mestesugurile retetelor vanatoresti, pastravi pan sau la gratar (crescuti in pastravaria proprie). Festin pentru gurmanzi, dar si pentru vegetarieni: hribi pan, cu urzici facaluite (culesi, si unii, si celelalte, din padurea de langa casa), salata de leurda, ciuperci murate si bulz (straturi de mamaliga si smantana, puse la cuptor), doar Fagarasul e "tara branzei" - casul, urda, telemeaua, smantana si laptele au toate aromele florilor de munte adunate in ele. Alaturi, mai puneti prajituri de casa cu rabarbar, cu branza dulce si cu visine, miere cu gust divin, din cea din care se infrupta doar zeii, siropuri de zmeura, visine, petale de trandafiri, galbenele, dulceturi din fructe de padure si de gutui, toate facute in casa. Uimirea vine firesc: "Doamne, cum de-am trait pana acuma, fara sa stim de atatea minuni?". Nu aveti teama, nu se depune nimic, pentru ca nici una din bucatele insirate mai sus nu contine E-uri otravitoare, iar aerul curat de afara impiedica depunerea caloriilor. Important: toate alimentele, fie vegetale sau animale, sunt furnizate de gospodaria proprie sau cumparate de la taranii si ciobanii din zona si le gasiti pe masa pensiunii "Piscul alb", la preturi mai mici decat la orice masa de fast-food luata la restaurantele din oras. Ca sa nu mai vorbim de ceea ce exista la Piscul Alb gratuit: energiile pozitive ale muntelui asezate la dvs. pe crestet si, mai cu seama, pe inima. O data sa mergeti acolo, si drumurile la Piscul Alb va vor intra in obisnuinta, ori de cate ori va veti acorda un ragaz.
Cand v-ati saturat de dormit si de mancat, puteti face calarie pentru agrement (peisajele din imprejurimi intimideaza cu frumusetea lor virgina, pana si aparatul de fotografiat), puteti vizita cetatea Fagarasului, reconstruita cu fonduri europene (in incinta ei functioneaza un restaurant decorat in spiritul Evului Mediu). Va asteapta manastirile din zona: Sambata de Sus (de hramul careia, la Adormirea Maicii Domnului, pensiunea e mereu rezervata), Bucium (un loc plin de har si de putere tamaduitoare), Manastirile "Berivoi" si "Dejani" (si ele, vechi vetre de spiritualitate, care poarta urma Sfantului din Fagaras - parintele Arsenie Boca). Sunt doar 14 kilometri de mers cu piciorul pana la baza muntelui, de unde puteti face trasee mai usoare, pentru incepatori, sau mai grele, pentru cei care sunt obisnuiti cu muntele.
Ar mai fi ceva de adaugat: acest tablou paradisiac de la Piscul Alb nu a aparut asa, din senin. Visele sotilor Miloiu s-au transformat in realitate la capatul unor lungi ani de truda, despre care am considerat ca e important sa vorbim. Poate ca pilda vietii lor le va fi de folos si altor oameni care ar vrea sa o ia din loc, infruntand inertia. "Daca vrei, poti!" nu e un slogan, ci chiar drumul catre succes.
"Greu e drumul succesului, dar si frumos!"
- D-na Gabriela Miloiu, acum zece ani aveati un apartament la bloc in orasul Fagaras si un serviciu bun la o banca din oras. Cum de ati renuntat la ele si v-ati lansat in aventura dvs. la "Piscul Alb"?
- Ideea cu pensiunea a avut-o Sorin, sotul meu, inca dinainte de 1989, dar pe-atunci era doar un vis de neatins. Inginer hidrotehnist, repartizat la santierul Trustului de Constructii Hidroenergetice de la Sebes, s-a indragostit imediat de zona noastra. Destul de repede dupa aceea, s-a indragostit si de mine, si asa se face ca n-a mai plecat de aici, el fiind de loc din Rasnov, de langa Brasov. Ne-am placut si ne-am luat, cum se spune, dupa ce eu mi-am terminat facultatea. Iata, in curand vom avea 20 de ani de casnicie si suntem inca la fel de indragostiti. Imediat dupa Revolutie, ne-am spus ca am putea face in asa fel, incat de locul acesta sa se indragosteasca si altii. Putem spune ca am fost niste pionieri ai turismului in zona noastra. Am cumparat terenul aici, putin mai departe de colonia santierului unde el a locuit ca tanar inginer stagiar, un loc insorit, inconjurat de ape - raul Sebes, si alte doua parauri afluente. Locul era numit din batrani "Piscul Alb", pentru ca muntele este tot timpul in lumina aici, este insorit. Cu mari eforturi si cu ajutor din partea familiei mele si a celei a lui Sorin, am construit intai un salon, apoi un bar si trei camere, asta a fost tot ce puteam oferi la inceput. Gratie unui bun prieten al tatalui meu, profesor de antropologie la Universitatea din Hartford, Connecticut, am putut sa plecam pentru prima oara in America, in 1998, sa vizitam "tara tuturor posibilitatilor". Dupa trei saptamani, ne-am intors in tara cu mai multa experienta si cu alta idee despre ce inseamna o afacere ca a noastra, pentru ca am mers si in restaurante, in pensiuni, nu doar ca turisti, dar le-am si studiat cu ochi de viitori "profesionisti" si am vazut cum functioneaza sistemul acolo. Apoi am calatorit si prin Europa - Grecia, Spania, Suedia - de unde am venit cu idei noi despre ceea ce inseamna afaceri in turism. Un nou drum in America, de data aceasta pentru sase luni, nu doar pentru plimbare, ci si ca sa lucram - eu intr-un restaurant si Sorin pe un santier de constructii -, ne-a adus un plus de experienta si o parte din banii pe care trebuia sa-i depunem garantie pentru a primi fonduri Phare. Pentru a ne contura cu adevarat visul nostru, aveam nevoie sa ne extindem si aflasem ca exista programe pentru turismul ecologic, prin care poti avea acces la aceste fonduri ale Uniunii Europene. Am depus documentatia in 1998 si am primit aprobarea in 2000. Intr-un timp record, am terminat constructia, cheltuind intai banii nostri, apoi banii de la acest fond, primiti in transe, ca deconturi pentru cheltuielile facute cu constructia. La sfarsitul anului 2000, eram gata. Pensiunea "Piscul Alb" putea sa-si primeasca oaspetii si sa-i gazduiasca. Am mai dat o "tura" prin America anul trecut, tot pentru a lucra, pentru vreo cinci luni, ca sa strangem banii pentru noua aripa a cladirii pe care o construim acum. Lumea a aflat de noi si nu de putine ori am fost in situatia de a nu mai avea locuri libere.
- Ce experienta v-a adus odiseea voastra americana, cum ati aplicat-o la "Piscul Alb"?
- Acolo lucram din zori pana-n noapte, nici cafeaua nu aveam timp sa mi-o beau acasa dimineata, ci mi-o luam in masina, s-o beau pe drum, in timp ce conduceam de acasa pana la serviciu (chiar ne-am cumparat acolo niste termosuri speciale, cum au toti americanii, fixate langa maneta de viteza). Daca nu te adaptezi ritmului infernal de lucru, patronii nu au nevoie de tine si ti-o spun cu zambetul pe buze. America e "Tara Muncii" si de aceea, oricat de mult as lucra aici, imi spun ca tot nu lucrez ca acolo. Asa mi-am depasit prejudecata conform careia in America se pot face lucruri extraordinare si in Romania nu. Am inteles mai bine ca, daca nu te implici, alaturi de angajatii tai, in orice problema cat de marunta, nu poti decat sa pierzi. Oamenii trebuie determinati sa tina la locul respectiv, sa se implice si afectiv, nu doar sa lucreze ca niste roboti, de aceea trebuie sa comunici indeaproape cu angajatii tai. S-a dovedit asta, pentru ca sunt multi care s-au perindat pe langa noi, dar au ramas doar cei care au simtit, intr-adevar, farmecul locului. Avem putini angajati, dar buni, devotati, ne ajutam unii pe altii, de fapt, e o conditie esentiala ca sa fie apropiati de loc si de noi. Suntem ca o mare familie, si astfel si turistii care vin aici simt asta in caldura si solicitudinea cu care sunt inconjurati. Chiar daca seara, tarziu, cad franta de oboseala, nu las un singur detaliu sa-mi scape, numai ca oaspetii mei sa se simta bine. Si sunt, la randul meu, extrem de fericita si-I multumesc lui Dumnezeu ca traiesc intr-un loc ca Piscul Alb, un loc ca-n povesti, si iarna, si vara, si-n orice anotimp. Am luptat pentru visul nostru si Dumnezeu ne-a ajutat.
- Ca si-au petrecut la noi cea mai minunata vacanta, ca ne multumesc pentru asta si, important!, ca vor reveni. Am primit multumiri de la toate nivelurile, ca sa zic asa. De la nivel inalt - ambasadori, oameni de stat care ne-au calcat pragul - pana la oamenii obisnuiti, simpli turisti, pe care-i primim la fel, fara nici o diferenta de amabilitate sau de ton. Fara sa ne facem o fala din asta, suntem mandri ca am fost vizitati de Ambasadorul Uniunii Europene, care de fapt a venit si intr-un control al investitiei Fondului Phare de care noi am beneficiat, si pe buna dreptate. A venit si Radu Anton Roman sa faca emisiunea sa culinara la noi pe pajiste, iar redactorii de la "Formula As" sunt printre musafirii nostri obisnuiti. Si apoi, cei care vin le povestesc intotdeauna prietenilor cum au petrecut la "Piscul Alb", si asa primim prieteni noi, in afara celor vechi si fideli.
Pensiunea "Piscul Alb" se afla la capatul satului Sebesul de Sus, chiar la poalele Fagarasilor. Cu masina se merge pe soseaua Brasov - Sibiu si se face la stanga prin Persani sau prin satul Sercaia, pentru a ajunge pe soseaua submontana care leaga satele Sinca, Bucium, Margineni, Sebes, unde se face iarasi la stanga, prin sat. Cu trenul, se merge pana la Fagaras si de acolo cu cursa de Sebes, de unde se mai merge circa 3 km pe jos. Gabriela si Sorin Miloiu, "Piscul Alb", tel. 0722/56.60.94, 0722/30.84.61
Fotografii de Iulian Ignat
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
