M-am hotarat sa va scriu azi pentru a va povesti o intamplare traita de mine personal, in urma cu mai multi ani. Cine nu ma crede poate face ca mine, pentru a se convinge.
Asadar, cand eram mai tanara m-am indragostit de un baiat. Mai exact, eram obsedata de el. Simteam ca nu e potrivit pentru mine, dar nu ma puteam impotrivi obsesiei. Nu mai judecam limpede. Il voiam, dar nu stiam cum sa i-o spun. Ma balbaiam si ma fastaceam in prezenta lui, asa ca pana la urma si-a dat seama, dar ce folos, ca radea de mine. Uneori ma incuraja, apoi radea cu prietenii pe seama mea, asa ca am ajuns la capatul rabdarii si nu gaseam nici o solutie pentru a iesi din impas. Pentru ca nu se mai putea continua asa, mergand la biserica, m-am rugat sa gaseasca Dumnezeu o salvare pentru mine, ca eu nu eram in stare.
Asa am ajuns la o biserica din centrul orasului in care se afla statuia Sf. Anton. La intrare, acolo unde se afla un stand cu publicatii si obiecte religioase, mi-am cumparat o carte de rugaciuni cu postul Sf. Anton si am citit-o. Apoi, urmand sfaturile cuprinse in ea, in fiecare marti, posteam si citeam rugaciunea pentru ziua respectiva. Postul se tine noua sau treisprezece marti consecutive, rostind si rugaciunea corespunzatoare fiecarei zile.
La inceput mi-a fost greu, dar mai greu imi era sa ma perpelesc; macar postind si rugandu-ma ajungeam la adevar. Si am ajuns... Dupa ce veneam de la serviciu, mergeam la biserica, si in fata Sf. Anton citeam rugaciunea din carte, mai spuneam si altele, apoi mergeam acasa, cu sufletul impacat.
Cand puteam, mai duceam si flori, cert este ca intotdeauna veneam mai libera si mai senina de la biserica, avand sufletul linistit. Trebuie sa va mai spun ca nu eram niciodata singura in biserica, ca veneau o multime de oameni sa se roage si ca multora Sfantul Anton le-a gasit rezolvarea problemelor, dovada placutele cu multumiri de pe peretele din dreapta statuii lui.
Eu voiam de fapt ori sa-mi treaca dragostea obsedanta pentru baiat, ori sa fim impreuna. Ma rugam sa fie voia lui Dumnezeu in tot ce urma sa mi se intample. In sensul ca, daca Dumnezeu voia sa fim impreuna, sentimentele sa-mi fie impartasite, iar daca soarta mea urma sa fie alta, sa-mi treaca "nebunia".
Cand am ajuns la mijlocul postului, am avut o revelatie. Mergand spre biserica, am simtit ca nu ma mai gandesc cu atata intensitate la cel care imi stapanea inima. Gandurile mele fierbinti se transformasera in intrebari reci ca gheata: "Ce am vazut la baiatul acela?", imi spuneam. "Ce m-a atras la el? Nu-mi spune nimic nici infatisarea lui, nici rasul lui, nici prezenta lui. Ce-oi fi avut pana acum de l-am vazut altfel de cum era? Pentru ca acum sunt sigura ca "vad" limpede, ca Dumnezeu, prin Sf. Anton, mi-a dat raspunsul cerut". Mi se ridicase un val de pe ochi. Cand am ajuns la biserica, i-am multumit fierbinte Sfantului pentru ca ascultase si rugaciunea mea, dandu-mi raspunsul cerut, rezolvandu-mi problema. Am terminat postul, iar in martea urmatoare am simtit ca "ceva" imi lipseste, ca trebuia sa aduc bunului si milostivului o multumire prin fapte, ca vorbele de recunostinta rostite nu rasplateau pe deplin binele faptuit. Asa ca pe langa: "Multumescu-Ti Tie, Doamne, si tie, Sf. Antoane", am inceput un nou post de multumire pentru Sf. Anton. Prin acesta nu ceream nimic, doar multumeam ca rugamintea mi-a fost ascultata, ca nu am cazut prada deznadejdii, ca am ajuns la concluzia ca baiatul respectiv nu era potrivit pentru mine si ca am fost la un pas de a face o mare prostie. Sf. Anton nu m-a lasat sa o fac, si pentru asta ii sunt recunoscatoare tot timpul.
Cand s-au petrecut aceste lucruri era vara, era cald, serviciul meu era solicitant, mi-era greu sa postesc, mai ales ca eu fumez si beau cafea, dar Dumnezeu m-a ajutat sa trec peste toate si sa implinesc ceea ce era bine.
Mai tarziu, in timp, drumurile mele si ale baiatului s-au "intersectat", dar eu eram vindecata, asa ca n-am raspuns atentiilor lui, fapt care l-a surprins si l-a intrigat. M-am simtit o invingatoare.
Sf. Anton este cunoscut mai degraba de catolici decat de ortodocsi, dar nu asta conteaza, conteaza credinta cu care ceri ceva. Motivul pentru care postesti trebuie sa fie bine intemeiat. Sa nu doresti raul nimanui si, mai ales, sa te gandesti sa faci totul dupa voia lui Dumnezeu. Si cand te rogi sa spui: "Fie dupa voia Ta, Doamne, nu dupa a mea". Pentru ca de multe ori ne dorim ceva ce nu ne este de folos, dar noi nu ne dam seama decat in timp. Or, daca Dumnezeu nu ne da ce vrem, inseamna ca nu am cerut ce trebuia.
La timpul potrivit, am cunoscut un om - cu adevarat al vietii mele -, pe "jumatatea mea", cu care m-am casatorit, cu care am un copil si sunt pe deplin fericita. Mai mult nu cer: doar sanatate, fericire si dragoste.
Anii au trecut peste mine cu bucurii si necazuri, am mai tinut post, dar cred ca niciodata nu am cerut nimic cu atata credinta si inflacarare ca atunci. Si cred ca "raspunsul" a fost pe masura credintei. Fiecare rugaciune conteaza, fiecare fapta sau vorba buna ne inalta sufleteste, ne apropie de Creator, de perfectiune. Desi poate nu vom atinge niciodata perfectiunea, gandul nostru trebuie sa se indrepte spre Inalturi, caci numai de acolo vom avea izbavirea.
Dumnezeu ne vede, ne aude, ne cerceteaza si asteapta de la noi fapte si indreptare.
Toti sfintii au facut ceva deosebit in viata lor pe acest pamant si au importanta lor, dar, in icoane, doar Sf. Anton este prezentat cu copilul Iisus in brate. Desi Anton de Padova a trait dupa anul o mie trei sute, totusi Iisus s-a pogorat in bratele lui ca un copil. M-am intrebat de multe ori: "De ce?". Dar nu cred ca am gasit raspuns. Poate pentru ca marele duhovnic si calugar catolic L-a adorat pe pruncul Iisus, devotandu-I-se. Cand eram copil si vedeam icoana, credeam, in naivitatea mea, ca Sf. Anton este tatal sau unchiul lui Isus, de aceea sta la el in brate. Dupa ce am crescut, am aflat ca nu este asa si mi-am cerut iertare si de la Unul, si de la Altul, ca nu cumva sa-i fi suparat cu nestiinta mea.
Cam atat am avut de spus. Va multumesc ca ati avut rabdare sa ma ascultati pana la capat si va doresc sa gasiti raspuns la toate intrebarile care va framanta si sa nu uitati ca si maine este o noua zi. Dumnezeu sa va ajute!
Cu drag,
Ileana - Oradea
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
