Firul scurt

[sapou]Dorina Chiriac
"Sunt o tanara cu noroc..."[/sapou]...Asa imi ziceam deunazi, intorcandu-ma de la filmarile cu d-l Lucian Pintilie. Sa fii pentru a treia oara aleasa de acest magician al filmului contemporan e ceva fantastic pentru un tanar actor. Am inceput cu rolul principal din "Terminus Paradis", am continuat cu "Dupa-amiaza unui tortionar" (a avut premiera la Bucuresti, in cadrul Festivalului Filmului European, dupa ce facuse senzatie la Paris). Acum, din nou un film - deocamdata fara titlu - dirijat de Maestru, dupa un scenariu semnat de doi tineri talentati: Cristi Puiu si Razvan Radulescu (autorii filmului "Marfa si banii", prezentat la Cannes anul trecut). Ce rol mi-a rezervat de asta data Pronia numita Pintilie? Sunt o tanara foarte obisnuita din Romania anului 2002, fascinata de "visul american", gata sa-si paraseasca familia si prietenii pentru o iluzorie cariera afara. Tatal meu (Victor Rebengiuc) incearca sa ma retina, socrul (Razvan Vasilescu) ma indeamna sa plec. Dilema grea, din pacate tot mai raspandita in ziua de azi. Mare noroc pe mine sa fiu in preajma unor actori de exceptie, ca Gheorghe Dinica (tortionarul din filmul trecut) si alaturi de cei doi din filmul prezent. Cum sa nu cred in steaua mea, cu asemenea intalniri miraculoase?

Sebastian Papaiani
"O masca rade, o masca plange"

Gratie Televiziunii, care difuzeaza si filme romanesti, isi amintesc de noi spectatorii mai varstnici si ne "descopera" cei foarte tineri. E ceva, nu? Iar premiile din ultima vreme, care ne mai indulcesc existenta, au si o alta calitate: ne fac sa ne privim unii pe ceilalti nu doar cu duiosie si nostalgie, ci si cu oarece respect si admiratie pentru ce am facut, iar unii mai facem si astazi. In seara Galei, defiland pe scena Operei, cu un ochi plangeam si cu altul radeam, de emotiile si stangaciile cu care simteam nevoia sa ne improvizam mici recitaluri. Inimile o luasera razna. Ca sa-mi mai tempereze tahicardia, sotia mea mi-a soptit cu haz: "Daca Hollywood-ul isi are <<Oscar-ul>> lui, de ce n-am inventa si noi premiul Ascar?!". Buna, nu? In acea seara, mi-am amintit ca el, filmul romanesc, mi-a dirijat viata, m-a disciplinat prin rigoarea si seriozitatea ceruta de filmarile si de munca in echipa. In tineretile mele eram foarte sturlubatic si pus pe sotii ca Pacala, pe care il jucam in comedia lui Saizescu. Imi risipeam timpul si energia. Filmul mi-a creat raspunderi mari fata de mine, ca actor si ca om. As zice ca m-a pregatit pentru o alta responsabilitate majora a vietii: cea de tata. Astazi, Alexandru al meu si teatrul ma ajuta sa fiu in continuare la datorie. Pe scena (daca filmul ma uita), la Odeon, am dat de curand o premiera, "Alchimistul", dupa cartea celebrului Paulo Coelho. Eu sunt mentorul tanarului (jucat de talentatul meu coleg Marius Stanescu), in cautarea secretului fericirii. Iar la National evoluez in comedia lui Moli?re, "Femeile savante", alaturi de stralucitele mele colege de generatie (recent premiate) Ioana Bulca si Sanda Toma.