S-a vorbit mult despre cultul muncii, despre nobletea strungului, despre sfintenia harniciei. Si, totusi, multi ar pune salopetele in pod si s-ar lasa cu placere intretinuti de darnicia strepezita a fondului de somaj sau a celui de pensii, desi banii abia ar ajunge pentru berea bauta zilnic la colt de strada. Romanul nu da doi bani pe politicile de stabilitate macroeconomica si pe promisiunile politicienilor. Unei prosperitati posibile, care presupune efort si asteptare, ii este preferata stabilitatea saraciei. Pentru multi, raiul descris la fiecare inceput de mandat este la fel de nesigur ca viitorul de aur evocat de comunism. Nimeni nu intelege de ce de fiecare data trebuie sa se vorbeasca despre bunastare la timpul viitor.
Problema nu e noua in blocul est-european. Multi dintre patronii postcomunisti au de luptat cu uriasa mostenire de lene si de munca de mantuiala transmisa de comunism. Cotidianul polonez "Politika" ne da un exemplu mai mult decat curios. Directorul Santierului naval de la Szczecin spune ca ar fi trebuit sa concedieze circa 60 de muncitori. Acestia pierdeau vremea sau isi faceau treaba in dorul lelii. Santierul avusese mult de tras de pe urma lor. In primul rand, pentru ca munceau putin, in al doilea, pentru ca si putina lor munca era de proasta calitate. Lozinca inventata pe vremea comunistilor si folosita cu succes si de lenesii de acum - "Decat mult si fara rost, mai bine putin si prost" - n-are nici un inteles intr-un sistem concurential. Inainte de a proceda la concediere, directorul santierului i-a convins pe colegii din administratie sa incerce o ultima solutie. Sotiile sudorilor au primit cate o scrisoare semioficiala in care erau instiintate de calitatea proasta a muncii sotilor si de posibila concediere. Rezultatele s-au facut simtite imediat. Trei sferturi dintre muncitorii-problema au inceput de indata sa munceasca mai bine si mai cu tragere de inima. Psihologii au strambat din nas. Scrisorile catre sotii n-ar fi cea mai buna solutie pentru a stimula harnicia sotilor. Dimpotriva, directorul crede ca orice cale este buna daca da solutii bune. Mai cu seama ca unele femei si-au amenintat sotii ca sunt in pragul divortului daca nu se pun pe treaba.
Solutia ar putea fi aplicata si in Romania? Stiu si eu? Potrivit statisticilor, la noi, doua din trei femei sunt victimele violentei domestice. Greu de crezut, asadar, ca mesajele administratiei ar avea alt efect decat aglomerarea spitalelor de urgenta si inmultirea divorturilor. Si-apoi, una dintre conditiile sindicatelor, atunci cand se negociaza un contract de privatizare, este ca viitorul proprietar sa nu concedieze pe nimeni. Daca o face, musai sa acorde despagubiri si salarii compensatorii, pe care nu toti si le permit. In destule cazuri, privatizarea esueaza, pentru ca salariatii stiu mai bine ce trebuie si ce nu trebuie facut pentru redresare. Din nefericire pentru toti, intr-o economie eficienta nimeni nu da bani multi pentru munca putina si proasta, si nici nu considera ca pauzele lungi si dese sunt cheia marilor succese.
Ceva a inceput sa se miste si la noi. Din acest an, functionarii Primariei din Iasi vor fi inregistrati de o camera de luat vederi si un aparat special, numit in gluma "detectorul de chiuleala". Cartelele cu datele personale ale fiecarui functionar vor elimina condica de prezenta si vor consemna exact la ce ora vine si pleaca de la serviciu. Aparatura va costa circa 30.000 de dolari americani. Dar cel putin chiulul va putea fi studiat pe baze stiintifice. In privinta eficientei, nevestele imi par solutia potrivita.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
