O viata pe note Edmond Deda isi aminteste in scris

Cand ascultam la Magazinul Muzica elogiile aduse de personalitati ca Razvan Teodorescu, Viorel Cosma, Vasile Donose, Stefan Cazimir sau Henry Malineanu, imi ziceam ca volumul cu acel titlu incitant, "Denuntatorul - Marturii pentru Judecata de Apoi", ar putea fi una din piesele ce ne lipsesc pentru a cunoaste nu doar framantata viata muzicala a ultimei jumatati de secol, ci chiar istoria pe care acesta o reprezinta: o carte interesanta, ce cuprinde saizeci de ani de viata de om si tot atatia ani de viata muzicala romaneasca; in plus, o adevarata cronica de familie, un cult al familiei chiar, al relatiilor umane: sute de persoane (nu personaje!), nume bine cunoscute de opinia publica, sunt subiectiv si curajos prezentate prin gesturile sau psihologia lor.

Cu o sinceritate dezarmanta, de la naivitati la marturii-document, avem o cronica asupra oamenilor ce au lasat urme, mai albe sau mai negre, pe complicatele meandre traite de societate sub Zodia verde, Zodia rosie si Zodia haosului, perioade-ghicitoare usor de descifrat, perioade in care Deda isi imparte viata si cartea. O istorie scrisa din interiorul acestei lumi si, daca nu ma insel, unica. Asa cum este pana acum si istoria lui Phoenix, scrisa de Nicu Covaci, pentru lumea muzicii pop.
Autor a peste 2000 de cantece, 15 operete-musical, 10 piese de teatru musical, 30 de spectacole de divertisment muzical, compozitor de muzica de film, muzicolog si publicist, pianist si dirijor, initiator si director al primului Conservator de jazz, inchis o data cu autorul in 1947, admis abia la a cincea incercare de a fi primit in Uniunea Compozitorilor, Edmond Deda avea tot dreptul sa scrie acest jurnal memorialistic. Un jurnal scris tarziu, poate atunci cand trebuia si sigur, atunci cand se putea.
Imi rosteam aceste ganduri si dupa lansare, acolo jos, la Clubul Muzica, cand Henry Malineanu, apoi Dan Mizrahi si apoi si Deda au trecut de la un pahar de sampanie la un pian, inconjurati de prieteni. Ce momente puteau fi imortalizate de televiziunile ce au lipsit cu desavarsire! Imi ziceam ca Deda si Malineanu vor implini peste putine zile, fiecare, cate 80 de ani. Daca nu vor fi destule violuri si crime, poate ca-i vom vedea pe micul ecran...