Inventat in 1959 de doi medici romani - dr. Corneliu Niculescu si dr. Dumitru Ranetescu - medicamentul a fost sabotat de orgoliile si invidia celor care erau indreptatiti sa-i aduca recunoasterea oficiala la acele vremuri. Totusi, serul miraculos a continuat sa salveze vieti in clandestinitate. Readus in atentia publica 20 de ani mai tarziu, cand se facusera toate demersurile pentru reexperimentarea preparatului, doctorul Dumitru Ranetescu moare intr-un accident suspect. Din fericire, proiectul nu a fost abandonat. Astazi, dupa alti 20 de ani de cercetari, preparatul anticancerigen iese din nou la lumina, intr-o noua formula, mai eficienta chiar decat serul in care isi puneau sperantele atatea mii de bolnavi. Aflati povestea incredibila a unui medicament care rataceste inca prin labirintul legislatiei de omologare din Romania, in timp ce tarile occidentale se lupta pentru a-l pune la indemana bolnavilor de cancer.
Fascinanta poveste a unui medicament romanesc
Dr. Corneliu Niculescu - tatal
"Mi-am vazut visul implinit"
-D-le doctor Corneliu Niculescu, se stie ca istoria Nicolit-ului a inceput acum 40 de ani. Cum ati ajuns la aceasta descoperire?
- Ca mai toate marile descoperiri, si acest medicament a fost rodul unei intamplari fericite. In 1959, dupa ce mi-am terminat specializarea in dermato-venerologie, am venit la Valenii de Munte. Am poposit la noua mea locuinta: o casa frumoasa, imprejmuita de o curte cocheta, cu ronduri de flori si pomi fructiferi. In acelasi imobil cu mine locuia doctorul Ranetescu, care conducea laboratorul Sanepidului din Valeni. Am devenit, in scurt timp, prieteni foarte apropiati. Obisnuiam sa stam de vorba ore intregi despre fascinantul domeniu al medicinei. Odata, discutand despre limitele stiintei medicale in fata cancerului, ne-am hotarat sa gasim formula unui medicament care sa combata aceasta boala. Am vrut astfel sa dau curs unei idei mai vechi, de fapt o promisiune facuta fata de mine insumi. In anii de practica medicala la tara, intalnisem foarte multe cazuri de cancer, insa unul m-a impresionat in mod deosebit. Imi amintesc ca eram medic la Varbilau - Prahova, dar raspundeam si de alte sate din jur. Intr-o zi m-am dus la Valcanesti, la consultatii. In apropierea dispensarului locuia o femeie vaduva, cu fiicele ei. Dumnezeu a uitat-o in saracie si nevoi, dar, ca si cum n-ar fi fost de ajuns, femeia era bolnava de cancer cerebral. Durerile devenisera insuportabile, nici macar morfina nu o mai ajuta. Tipa ingrozitor, biata femeie! Se auzea aproape in tot satul. Fetele o ingrijeau cu randul, iar ca sa se poata odihni fugeau pe deal, sus de tot, si dormeau in fan. Asistam neputincios la sfarsitul ei; ma rugam la Dumnezeu sa o ia, sa-i curme suferinta. Atunci mi-am jurat ca voi gasi leacul care sa vindece boala asta ucigasa.
Din fericire, doctorul Ranetescu mi s-a alaturat cu un entuziasm nemaipomenit; ideea ne-a insufletit, iar dupa-amiezile libere ni le petreceam in laboratorul Sanepidului. Inainte de a urma cursurile Facultatii de Medicina, fusesem student la Farmacie. Lucrasem cativa ani la Spitalul Brancovenesc, in laboratorul farmaceutic, asa ca substantele si preparatele farmaceutice imi erau familiare. Alaturi de dr. Ranetescu am inceput un studiu amanuntit asupra cancerului. Deoarece nu aveam acces la tesuturi tumorale pentru a le studia, am creat in conditii de laborator un mediu de cultura asemanator cu cel al unui organism uman care favorizeaza dezvoltarea celulelor canceroase. Am inceput sa testam unele substante farmaceutice folosite la prepararea retetelor prescrise pentru cancer. Folosind aceste substante separat, rezultatele au fost nule. Combinand cateva substante in anumite proportii, am observat influente asupra celulelor bacteriene vii. Inca nu stiam concentratiile exacte pe care urma sa le folosim, dar formula de baza a preparatului deja se conturase. Facusem primul pas in incercarea de a gasi un remediu pentru aceasta boala. Dupa alte cateva luni de cercetari, am ajuns la un produs lipsit de toxicitate, de fapt un ser injectabil, a carui administrare presupunea o procedura complicata: timp de aproape jumatate de ora, se injectau intravenos 10 ml de ser, picatura cu picatura. Si, credeti-ma, nu era la indemana oricarei moase sa faca o astfel de injectie.
Paharul cu viata
- Cand ati experimentat prima data serul miraculos?
- Vedeti dvs., in viata Dumnezeu le oranduieste pe toate. Asa a fost si cu primul nostru "pacient"... Un om dintr-o comuna vecina s-a oprit la poarta Sanepidului, pentru a-si adapa caii si a bea un pahar cu apa. Era tare amarat... Venea de la gara, iar in caruta era sotia sa, bolnava de cancer, trimisa de medicii din Ploiesti sa moara acasa. Nimeni nu-i mai dadea nici o sansa... Avea cancer generalizat, iar medicii ii dadusera cateva fiole cu morfina, pentru a nu simti durerile ultimelor zile ce le mai avea de trait. Sensibilizati de suferinta bietului om, i-am dat un flacon din preparatul la care lucram si i-am explicat cum se administreaza. Nici nu ne gandeam atunci ca ar avea vreun efect, la stadiul avansat al bolii in care se afla sarmana femeie. Totusi, dupa doua saptamani, barbatul a venit sa ne mai ceara un flacon. Sotia lui se simtea foarte bine, coborase din pat. Vestea asta a creat ceva valva si, foarte curand, aveam sa fim invadati de sute de bolnavi de cancer, care veneau din toate colturile tarii cu speranta ultimei sanse. Nu mai pridideam sa producem atatea doze de medicament, cate cereri erau... Nici conditii nu prea aveam. Dadeam preparatul in flacoane de penicilina, pe care le spalam cu seringa. La scurt timp, am inceput sa primim scrisori de multumire, buletine de analize medicale comparative si bilete de externare care atestau acelasi lucru: cancere stopate sau ameliorate spectaculos. Reusiseram!
Capra vecinului
- Cand ati facut primul pas pentru recunoasterea oficiala a preparatului?
- A fost o intamplare care a grabit putin lucrurile in aceasta privinta. Portarul Consiliului Popular Regional Prahova, fiind bolnav de cancer, a fost pensionat. Auzind de preparatul nostru, a urmat tratamentul si, simtindu-se foarte bine, s-a prezentat la primar, cerandu-i sa fie reangajat. Acestuia nu i-a venit sa creada povestea fostului portar si intr-o zi a venit la Valenii de Munte, sa vada chiar el despre ce este vorba. Nici n-am stiut ca a trecut pe la noi. Cert este ca statuse de vorba cu bolnavii care asteptau in curte si, auzind chiar de la ei rezultatele tratamentului, ne-a chemat intr-o zi si ne-a propus sa lucram intr-o sectie a spitalului din Ploiesti. Dar intre timp s-a auzit si la Bucuresti de produsul nostru si am fost contactati de un reprezentant al Ministerului Sanatatii, pentru testarea produsului. Succesele obtinute ne motivau sa facem ceva in acest sens, asa ca in primavara anului 1960 am depus documentatia la O.S.I.M., pentru brevetare. S-a numit o comisie pentru experimentarea preparatului, formata din somitatile in oncologie din acele vremuri. Numele lor nu conteaza. Nici nu vreau sa-mi amintesc prin ce-am trecut... Practic, ni s-a cerut fara pic de rusine sa acceptam rolul de coautori la inventie, iar autori sa fie ei... Cum era si normal, am refuzat aceasta propunere. Cazand astfel in dizgratie, am asistat neputinciosi la sabotarea acestui proiect. Am fost exclusi chiar si de la experiente si n-am aflat niciodata rezultatele testelor finale. Ne-am interesat la unele clinici unde preparatul fusese experimentat, dar ne-am lovit de un zid al tacerii... Peste toata aceasta poveste s-a asternut uitarea, de parca preparatul nostru nici n-ar fi existat vreodata. Probabil ca medicii s-au temut ca vor ramane fara pacienti. Asa ca ne-am intors acasa...
O moarte suspecta
Oamenii veneau in numar din ce in ce mai mare la Valeni, iar noi continuam sa lucram in "ilegalitate". Rezultatele obtinute si disperarea cu care ni se cerea "leacul-minune" de catre bolnavi nu ne permiteau sa abandonam ceea ce incepusem. Curand, am inceput sa primim telefoane de amenintare. Eram chiar terorizati de vocile seci, taioase, care repetau la nesfarsit: "Ce, ba, vi s-a urat cu viata? Terminati dracului cu tampeniile voastre, daca vreti sa mai apucati ziua de maine!". Sotia mea era supusa zilnic la acest calvar, ii era si teama sa mai iasa din casa. Mi-a cerut atunci, destul de categoric, sa intrerup orice activitate legata de medicamentul anticanceros, pentru linistea familiei si siguranta copiilor. Am ascultat-o...
Prietenul meu, doctorul Ranetescu, fost militar de cariera, era insa mai inversunat ca niciodata sa faca dreptate. A continuat tratamentele, a lansat numeroase apeluri in presa despre pasivitatea cu care este privit remediul celui mai cumplit flagel al acelor vremuri. In 1979, a reusit sa demareze un nou proiect de testare a medicamentului. Mi-a telefonat si mi-a spus: "Cornele, am semnat un protocol cu ministrul adjunct Aldea. Dam drumul la testari, baiatule! Te astept sa discutam detaliile". A doua zi, dis-de-dimineata, doctorul Ranetescu era izbit violent de un biciclist, in fata casei. S-a lovit cu capul de bordura. Dupa trei saptamani de coma, s-a dus in lumea celor drepti... Am jurat atunci, in numele prieteniei de 20 de ani ce ne lega, ca voi continua ceea ce incepuseram impreuna.
Cercetari in familie
In acelasi an, am facut echipa cu fiul meu, microbiolog de profesie, si am inceput sa lucram la perfectionarea produsului. Am schimbat formula initiala, pentru a putea fi administrat mai usor. Injectarea era prea complicata si chiar riscanta, daca nu era facuta de un profesionist. Am luat totul de la capat, facand zeci de experiente in laboratoarele Spitalului "Cantacuzino", unde lucra fiul meu. Am ajuns la o formula mult mai eficienta: un preparat care poate fi administrat pe cale orala, avand aceeasi actiune terapeutica si aceleasi rezultate de exceptie impotriva cancerului. In toti acesti ani, am administrat produsul anticancer numai cunoscutilor sau rudelor fostilor pacienti, persoane in care aveam incredere deplina... Peste 400 de oameni. In primavara acestui an, dupa decesul sotiei mele, am inceput demersurile pentru brevetarea si omologarea noului medicament: Nicolit. De-acum, e randul fiului meu sa duca mai departe acest proiect. El a avut o contributie majora la crearea noului produs si, in plus, are energia si tenacitatea care il vor ajuta sa scoata la lumina, in sfarsit, medicamentul pe care il asteapta atatia bolnavi. Astazi, pot spune ca sunt cu adevarat fericit. Mi-am vazut visul implinit.
Corneliu Niculescu - fiul
"Fiecare zi pierduta inseamna vieti omenesti"
- D-le Corneliu Niculescu, ati avut o contributie efectiva la crearea Nicolit-ului. Cum actioneaza acest preparat asupra celulelor canceroase?
- Ideea este complet noua. Nicolit actioneaza in cu totul alt mod decat celelalte medicamente anticancerigene folosite in prezent. Cu toate ca face parte din categoria chimioterapicelor, el este un citolitic. Asta inseamna ca are capacitatea sa distruga celulele canceroase, spre deosebire de citostatice, care doar le opresc dezvoltarea. Mecanismul este simplu. Una din substantele componente deregleaza metabolismul celulei canceroase, facand-o sa nu mai discearna ce anume ii trebuie din mediul in care traieste, pentru a se dezvolta si inmulti. Astfel, in loc sa absoarba acidul fosforic - element esential dezvoltarii nucleului - celula canceroasa se va hrani cu o alta componenta a Nicolit-ului, substanta care ii distruge nucleul. Celulele canceroase tinere sunt primele afectate, deoarece - de regula - au un metabolism mult mai dezvoltat, absorbind cu repeziciune substantele care o distrug. Oricat de greu ar fi de crezut, cele mai viguroase celule canceroase sunt primele "victime" ale preparatului nostru.
- In ce tipuri de cancer si-a dovedit eficienta?
- Cum se administreaza?
- Foarte simplu. Am lucrat la aceasta formula pentru a veni in sprijinul bolnavilor netransportabili, carora le era practic imposibil sa faca tratamentul cu preparatul injectabil creat de tatal meu si doctorul Ranetescu. Tratamentul cu Nicolit poate fi facut ambulatoriu si se administreaza oral, de trei ori pe zi, cu 15-20 de minute inainte de mesele principale, timp in care nu se bea nici macar o gura de apa. Este foarte important ca pacientul sa se hraneasca bine.
- Se impune un anumit regim alimentar?
- Noi dorim ca pacientii sa se hraneasca normal, sa aiba chiar un regim hiperproteic, pentru ca organismul sa fie puternic, dar si pentru a pacali celulele canceroase. Cautand sa absoarba cat mai multe proteine, ele vor asimila si componentele distructive din Nicolit. Un regim drastic nu este indicat si tocmai de aceea nu recomandam dietele si tratamentele naturiste concomitent cu administrarea Nicolit-ului. Noi vrem ca organismul bolnav sa produca anticorpi de calitate, care nu pot fi sintetizati decat din proteina animala. De aceea, bolnavii pot consuma, dupa preferinta, carne de vita, carne de pui sau carne slaba de porc. De asemenea, bolnavul trebuie sa se fereasca de raceli, de efort, astfel incat toate resursele fizice sa fie canalizate in lupta impotriva acestei maladii.
- Ce parere au medicii alopati despre Nicolit?
- Pro si contra, cum era - de altfel - de asteptat. Sunt medici care au vazut rezultatele Nicolit-ului la bolnavii aflati sub directa lor observatie si s-au aratat interesati de acest tratament. Dar exista si medici care nu vor sa aplice decat terapia clasica pentru aceasta boala. Dar consider ca aceasta neincredere trebuie spulberata, deoarece Nicolit este un preparat farmaceutic obtinut din substante chimice ale caror reactii asupra celulelor canceroase au fost dovedite stiintific. Despre eficienta, ce sa mai vorbim...
- Nicolit poate fi administrat in paralel cu tratamentul oncologic clasic?
- Bineinteles. Este chiar indicat in tratamentul oncologic, deoarece anuleaza efectele nocive ale chimioterapiei, ajuta la fixarea tumorilor in tratamentele radiologice si impiedica raspandirea celulelor canceroase dupa interventiile chirurgicale.
- Cat dureaza tratamentul?
- Pentru a fi siguri ca boala a fost definitiv invinsa, recomandam un tratament de doi ani. Este contraindicat sa se intrerupa tratamentul in acest timp, chiar si pentru o zi. Explicatia e simpla: celulele canceroase, "pacalite" pana atunci de substantele componente ale Nicolit-ului, revin la metabolismul normal si devin imune la tratament. Am constatat acest fapt la cativa pacienti care au intrerupt tratamentul dupa un an, crezandu-se vindecati. Tomografia si examenul de laborator certificau acest lucru. Totusi, dupa sapte ani boala a recidivat, iar tratamentul cu Nicolit nu a mai dat rezultate.
- Cat costa tratamentul?
- Doza de Nicolit pentru o luna de tratament costa 250.000 lei. Pentru persoanele cu venituri mai mici, facem reduceri de pana la 50%. La ora actuala avem peste 150 de pacienti care primesc produsul gratuit, in general pensionari, deoarece traiesc din niste pensii mizere, ce nu le pot asigura decat necesarul alimentar ce se impune la acest tratament. Practic, nu vrem sa facem o afacere cu acest produs in Romania. Adevaratul nostru castig va fi recunoasterea oficiala a Nicolit-ului si introducerea lui ca adjuvant in tratamentul oncologic clasic.
- N-ati fost ispitit, pana acum, sa realizati acest produs in strainatate?
- Oferte au fost multe si foarte tentante. Dupa aparitia unui articol despre Nicolit in "Meridianul romanesc", un ziar editat pentru comunitatea romana din S.U.A., am primit numeroase vizite ale unor reprezentanti ai fabricantilor de medicamente din S.U.A., Canada si Franta. Ni se punea la dispozitie tot: laboratoare de cercetare, linii de productie, baze de tratament. Noi dorim insa sa il omologam in Romania. Inregistrarea pentru brevetare am facut-o in toata lumea: Canada, America, tarile Uniunii Europene, Africa de Sud, Turcia, Israel etc., deci nimeni nu-si poate asuma inventia. Dupa omologare, probabil vom vinde licenta de fabricatie tuturor celor interesati.
- Cand va ajunge Nicolit-ul la dispozitia bolnavilor de cancer, in mod oficial?
- Din pacate, va mai dura o vreme. Am definitivat testele de toxicitate acuta pe animale si produsul s-a dovedit a fi complet netoxic. Acum urmeaza "greul": continuarea experimentarilor pe animale si bolnavi voluntari, in institutele si clinicile de specialitate, timp de inca un an. Colectivele de cercetare lucreaza foarte corect. Am toata stima pentru acesti oameni, care sunt intr-adevar de o mare calitate si mari specialisti in domeniul lor de activitate. Totusi, mie mi se pare ca merge prea greu. Stiu ca asta este procedura, dar parca nu mai am rabdare. Fiecare zi pierduta inseamna vieti omenesti. Eu nu pot sa privesc impasibil acest aspect. Paradoxal este ca alte tari doresc cu disperare acest produs. Am primit pana acum numeroase oferte de omologare din Occident, ceea ce ar implica prezenta noastra permanenta acolo. Or, asta ar insemna sa-i lasam balta pe cei aproape 4000 de pacienti pe care-i avem in tratament. Dar asta nu se va intampla niciodata.
- Aveti vreo problema care va stopeaza din acest proiect?
- Avem o singura mare problema. Am infiintat o fundatie, "Dr. Corneliu Niculescu si fiul", pentru a putea primi sponsorizari in vederea acoperirii taxelor de cercetare, in valoare de mai multe sute de milioane de lei. Sponsori am gasit, chiar foarte multi. Din pacate, nu am reusit sa inregistram fundatia la tribunal. Se pare ca motivul pentru care am fost refuzati este acela ca am trecut ca obiect secundar de activitate al fundatiei un sector de productie. Noi dorim sa putem sa fabricam singuri ambalajul, etichetele si tot ceea ce tine de producerea Nicolit-ului, pentru a avea un pret cat mai scazut. Pe 27 ianuarie avem o noua infatisare, la Curtea de Apel Bucuresti. Pana atunci, nimeni nu ne poate sponsoriza legal, neavand unde sa vireze banii. Speram ca instanta Curtii de Apel sa inteleaga necesitatea activitatilor trecute in statutul fundatiei si sa ne dea avizul favorabil.
Cazuri
V.M. - 55 ani, Bucuresti. Diagnostic: neoplasm mamar. Recidiva san drept si metastaze osoase. Incepe tratamentul cu Nicolit pe 31.07."99, cand prezinta urmatoarele simptome: inapetenta, dispnee marcata, dureri la coloana vertebrala toracala, stare generala alterata. La 11.11."99 se constata urmatoarea evolutie: stare generala imbunatatita si disparitia metastazelor osoase (confirmata de scintigrafia osoasa).
C.G. - 64 ani, Craiova. Diagnostic: neoplasm bronhopulmonar, metastaza cerebrala. Incepe tratamentul cu Nicolit pe 11.10."99, cu stare generala mediocra. Se deplaseaza cu dificultate. Prezinta astenie fizica, tegumente palide si incontinenta urinara nocturna. La 08.12."99 se constata urmatoarea evolutie: stare generala ameliorata, cresterea tonusului fizic si psihic, colorarea normala a tegumentelor si mucoaselor, ameliorarea incontinentei urinare, tuse cu expectoratie vascoasa.
N.E. - 44 ani, Bucuresti. Diagnostic: neoplasm san stang neoperat, chimiotratat, cu metastaze hepatice si peritoniale. Adenopatie supraclaviculara stanga. Incepe tratamentul cu Nicolit pe 24.08."99, cand prezinta urmatoarele simptome: apetit scazut, stare generala mediocra. La 12.11."99 se constata urmatoarea evolutie: stare generala imbunatatita, cresterea apetitului, diminuarea dimensiunii tumorii si a adenopatiei.
K.C. - 69 ani, Bucuresti. Diagnostic: adenocarcinom prostata stadiul Iv, operat in 1997. Incepe tratamentul cu Nicolit pe 13.09."99, cand prezinta urmatoarele simptome: stare generala alterata, inapetenta, hematurie macroscopica (sange in urina), dureri coloana vertebrala toraco-lombara, deplasandu-se cu dificultate. La 02.12."99 se constata urmatoarea evolutie: stare generala ameliorata, cresterea apetitului, crestere ponderala de 9,5 kg, cresterea tonusului fizic si psihic. Dupa o luna de tratament a disparut hematuria macroscopica.
P.L. - 42 ani, Bucuresti. Diagnostic: neoplasm mamar stang stadiul Ii B, iradiat, chimiotratat. Incepe tratamentul cu Nicolit pe 24.08."99, avand stare generala alterata si dureri la nivelul sanului stang (tumora cu diametrul de aprox. 4,5 cm). Se opereaza in octombrie, iar rezultatul anatomopatologic confirma absenta celulelor canceroase vii in tumora extirpata.
C.I. - 21 ani, Cluj. Diagnostic: formatiune tumorala pelvi-inghinala. Metastaze hepatice. Incepe tratamentul cu Nicolit pe 02.09."99. La 10.10."99 se constata urmatoarea evolutie: disparitia tumorii principale, disparitia metastazei din lobul hepatic. (Tomografia a fost facuta cu acelasi tomograf si de acelasi medic.)
D.A. - 54 ani, Suceava. Diagnostic: adenocarcinom rectal neoperat, iradiat, chimiotratat. Incepe tratamentul cu Nicolit pe 27.10."99, avand stare generala alterata (imobilizat la pat), inapetenta, dureri abdominale insuportabile. La 13.12."99 se constata urmatoarea evolutie: stare generala mult ameliorata, diminuarea dimensiunilor tumorale, cresterea apetitului, se deplaseaza singur cu usurinta.
Persoanele interesate de tratamentul cu Nicolit pot lua legatura cu d-l Corneliu Niculescu - fiul la tel. 210.07.00.
Adresa cabinetului: Str. Pastorului nr. 76 (intrare din B-dul Lacul Tei), sector 2, Bucuresti.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
