Salariu, de altfel, promis de guvernanti prin "protocolul" semnat anul trecut cu aceiasi parteneri. Sindicatele au acceptat faptul ca, oricate sfortari s-ar face, pentru acordarea lui nu se mai gasesc resurse bugetare. A plati unei anume categorii profesionale inca un salariu ar insemna, pe fondul crizei generalizate a economiei romanesti, privarea de (si asa) putinele venituri ale altor sectoare ale vietii publice. Guvernul si, mai ales, inflexibilul domn Decebal Traian Remes, ministrul Finantelor, s-au angajat, in schimb, ca - pentru anul in curs - sa excluda orice "curba de sacrificiu", adica sa excluda intarzierile salariale, platind in avans concediile de vara, "clasice" in invatamant. Profesorii au promis ca orele pierdute vor fi recuperate, iar examenele ciclice specifice (de capacitate, bacalaureat si admitere) se vor da la timp. Greva invatamantului s-a incheiat asadar, s-ar putea spune, aproape in acelasi mod in care s-au finalizat si grevele altor institutii bugetare. Cu un compromis normal si (in context) rational. In situatia actuala nu exista, desigur, alta solutie.
Greva invatamantului a avut insa un aspect mai aparte. Pentru cei ce vor sa inteleaga evolutia actuala a societatii romanesti si a regimului in functiune, ea a fost deosebit de semnificativa. Profesorii sunt, totusi, categoria profesionala cea mai deschisa spre intelegerea problemelor momentului. Ei alcatuiesc (si pregatesc) baza intelectuala a tarii. Ei vegheaza la viitorul acesteia, ii pun - continuu - temeliile. Pentru ceea ce fac, ei au fost, sub toate regimurile de la comunism incoace, rasplatiti extrem de prost. Comunismul avea, se stie, un dispret calculat pentru munca intelectuala. Celebra lozinca pe care s-au bazat cei care au preluat Puterea in 1989: "Noi muncim, nu gandim!", reprezenta un reflex al mentalitatii antiintelectualiste induse de comunisti. Nu gresesc spunand ca, si din aceasta cauza, cei mai multi angajati ai invatamantului au sustinut, in 1996, schimbarea de regim. Pentru profesori, o alta formula politica reprezenta speranta restituirii demnitatii specifice si a asigurarii unui trai decent. Speranta intarita de faptul ca sef al statului a ajuns unul de-al lor, profesorul Emil Constantinescu, iar guvernul s-a alcatuit cu mai multi specialisti proveniti din acelasi mediu. Castigand angajatii invatamantului, noul regim dobandise un sprijin eficient pentru sustinerea si explicitarea tranzitiei, pentru acceptarea sacrificiilor cerute de ea. Avand alaturi mediile de impact si "formatorii", care sunt profesorii, el ar fi putut sa transeze extrem de rapid aplicarea Reformei, facand-o ireversibila.
Ce a urmat, se stie. Guvernantii au pierdut aproape trei ani incercand formule provizorii, masuri haotice si incoerente. Ca si economia, invatamantul a fost supus unor experimente pripite, fara perspectiva. Abia prin numirea la conducerea M.E.N. a unui intelectual serios si integru, dl Andrei Marga, lucrurile au intrat, in acest domeniu, pe un fagas normal. Dl Marga a trecut decis, fara ezitari, la reformarea sistemului, facand din invatamant sectorul cel mai avansat al vietii publice romanesti. Dar reforma initiata de el, vizand alinierea la standardele europene cele mai inalte, nu a fost sustinuta financiar de guvern. Preocupati mereu de "linistea sociala", amanand mereu - din diverse motive - restructurarea sectoarelor cu pierderi din economie, guvernantii vremelnici au ajuns, ca si inaintasii lor, sa reduca tot mai mult fondurile unuia dintre putinele sisteme institutionale publice care merita, cu adevarat, sa fie subventionate. Nu numai ca au redus partea din Produsul Intern Brut (Pib) destinata invatamantului la aproape 4% (cand Ungaria acorda 7,8%, Polonia - 6,2%, Cehia - 5,9% etc.), dar au inceput si sa "uite" acordarea la timp a salariilor - pentru unii angajati ai sistemului, singurele venituri, ca sa nu mai vorbim de asigurarea dotarilor materiale necesare procesului educational. Schema pentru astfel de "masuri" a fost, probabil, relativ simpla: profesorii sunt oameni rabdatori si intelegatori si sunt prea raspanditi pentru a actiona in forta precum alte categorii profesionale. Ca minerii, de exemplu.
Radicalizarea sindicatelor din invatamant i-a surprins, de aceea, pe politicienii aflati la guvernare. Unii dintre ei au pus, deliberat, "rascoala profesorala" pe seama ministrului Marga. Avansul reformei practicate de acesta a devenit discrepant in raport cu "realizarile" inregistrate pe domeniile asumate de ei. Andrei Marga a dovedit ca, atunci cand exista vointa politica si seriozitate, se poate face ceva si in Romania. Ceea ce, pentru cei care in fapt s-au "dedulcit" preluand franele puterii, poate deveni stressant. Am subliniat, cu alte prilejuri, cum - mentinand sistemul administrativ-birocratic mostenit de la regimul anterior - noii guvernanti au ajuns rapid la aceleasi "preocupari" individualiste ca si fostii. Si la aceleasi iluzii. Colaborarea politica a formulei administrative, coruperea ei prin conservare (si acoperirea coruptiei generate de ea) nu vor asigura castigarea viitoarelor alegeri, masina birocratica schimbandu-si oricand stapanii, fara a-si pierde naravurile. Pentru demnitarii care cred in posibilitatea mentinerii la Putere cu ajutorul birocratiei administrative, Andrei Marga s-a transformat intr-un "pui de cuc". Chiar si in Pntcd - partidul in care a fost cooptat pentru a putea fi impus la M.E.N. - au aparut adversitati generate nu numai de "contrele" extrem de serioase pe care el le-a administrat unor jocuri politicianiste, ci si de sustinerea tot mai evidenta pe care o primeste de la "baza". Pentru foarte multi "taranisti de rand", dl Andrei Marga ar fi trebuit sa fie liderul partidului si candidatul acestuia la sefia guvernului sau chiar la presedintie. Parerea este impartasita si de multi cetateni neangajati politic.
Sindicalistii din invatamant nu au protestat, de altfel, nici o clipa impotriva reformelor propuse de M.E.N. La manifestatia din Iasi a angajatilor din invatamant nu s-a strigat deloc "Jos Marga!" sau "Opriti experimentele din sistemul educational". La Iasi, dar si in alte centre urbane in care profesorii au protestat, lozincile au fost cu totul altele: "Vreti ca Romania sa ajunga o tara de analfabeti si, in consecinta, sclavii celor de afara?", "Vrem guvern romanesc, nu lachei ai institutiilor internationale, care-si trimit odraslele sa invete in strainatate, pe banii poporului!". Si "Jos Constantinescu!", "Jos Radu Vasile!", adica profesorii care detin functiile cele mai inalte in Stat. Angajatii din invatamant au identificat in actiunile lor sursa Raului care bantuie azi societatea romaneasca. A coruptiei si mizeriei generalizate. A inmlastinarii tarii intr-o "reforma fara orizont".
Pierderea sustinerii profesorilor poate reprezenta o catastrofa pentru actualul regim. Puternicii zilei nu au realizat ca toate formulele propagandistice pe care le-au lansat atunci cand au dat asaltul electoral se videaza de sens in momentul deturnarii ideologice la care au fost impinsi profesorii. Notiuni ca "economie de piata", "asanare morala", "valorile democratiei" etc. isi pierd conotatiile magice pentru majoritatea cetatenilor din clipa in care, marginalizati si dispretuiti de un sistem administrativ corupt si grijuliu doar cu sine, "invatatorii" renunta sa le mai expliciteze. Alienandu-si "corpul profesoral", blocand financiar reforma complexa initiata - si aplicata - de ministrul Marga, Puterea tradeaza unul dintre cei mai buni agenti electorali ai sai. Pentru ca, oricat de apropiate i-ar fi elitele din A.C. sau G.D.S., pe care le rupe astfel de "rezerva lor de cadre", isi asuma riscul ca "mesajul" sa-i fie pervertit, interpretat invers, demitizat.
Daca, urmarindu-si scopurile marunte si meschine, guvernantii vor incalca si compromisul prin care i-au trimis pe profesori inapoi in scoli, daca - din nevoia propagandistica de a arata ca in Romania totul merge asa cum merge, dar si din bizantine invidii fata de cei care chiar fac ceva - vor bloca reforma inceputa de M.E.N., s-ar putea ca plecarea lor de la Putere sa se produca extrem de repede. Tara se afla in pragul unei explozii sociale pe care expedientele de tipul celor utilizate pentru stingerea grevelor din Valea Jiului, de la Brasov, Galati si Iasi, sau chiar in cazul grevei profesorilor, nu pot decat sa o amane. Nu insa pentru prea mult timp. Or, o explozie sociala ar antrena, in acest moment, Romania pe o cale foarte primejdioasa. Supravietuirea formatiunilor politice aflate acum la Putere, fie si in cazul unei treceri viitoare in Opozitie, ar putea fi asigurata doar prin aducerea in randurile lor a unor oameni noi, decisi sa mearga pana la capat. Cum este actualul ministru al Educatiei Nationale. Pe care, gandindu-se doar la asigurarea supravietuirii lor politice, unii lideri ai coalitiei guvernamentale vor sa-l "remanieze". Gasirea unor "tapi ispasitori" nu mai poate insa insela pe nimeni.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
