Vara este anotimpul exuberantei, al belsugului si al manifestarii plenare ale vietii. Campurile, pajistile, poienile si marginile drumurilor se umplu de flori si de miresme. Palcurile inflorite de salcam cu mirosul lor dulce-rafinat, inmiresmatele paduri de tei, covoarele rosietice aromate cu flori de cimbrisor, delicatele broderii in trei culori de panselute salbatice, incredibilele lanuri galben-verzui de cretisoara - organizeaza adevarate spectacole de forme, culori si parfumuri. De la o saptamana la alta, farmacia naturii ne pune la dispozitie alte si alte plante - medicamente inmiresmate si pline de viata. Acum este momentul sa mergem in natura, sa savuram frumusetea ierburilor si a copacilor, sa culegem plantele si, mai ales, sa le patrundem misterul si sa beneficiem de virtutile lor vindecatoare. Pentru a putea folosi ca un adevarat vindecator plantele, trebuie in primul rand sa le iubim, sa nu le culegem fara discernamant, cu lacomie, ci cu grija, lasandu-le radacinile, asigurandu-ne ca am lasat destule flori, astfel incat plantele sa se perpetueze si sa ne bucure si in anii viitori. Puterea ierburilor de leac nu vine din cantitatea lor, ci din faptul ca au fost culese la timp, au fost uscate corect, au fost depozitate cu grija si, mai ales, au fost preparate, dozate si administrate cu indemanare si arta.
Inceputul verii ne aduce medicamente cu care nu ne vom mai intalni pana anul viitor. Din acest motiv, declansam in paginile revistei "programul de vara", in care vom include principalele evenimente din lumea plantelor.
Florile de soc
Socul este una din cele mai puternice plante depurative cunoscute la noi. Aproape oricine stie ca floarea lui parfumata si alba ajuta la eliminarea surplusului de apa din tesuturi si stimuleaza eliminarea toxinelor. Asa maruntele si delicate cum par, florile de soc spulbera infectiile de tot felul (in special guturaiul si gripele), domolesc nevralgiile (de trigemen, intercostale etc.), sunt un pretios ajutor in tratarea cistitelor si a infectiilor renale, a rinitelor cronice si acute.
Recoltarea
Florile de soc se recolteaza la inceputul infloririi (sfarsitul lui mai la campie si inceputul-mijlocul lui iunie la munte ori in zonele nordice), pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua. Inflorescentele se taie cu totul, folosind cutitul sau foarfeca de gradina. Florile se transporta in saci de panza sau de hartie (nu de plastic) pana la locul de uscare sau de preparare, cat mai repede, pentru a nu se incinge.
Prepararea
Florile proaspete se folosesc imediat dupa recoltare, la prepararea socatei sau a siropului de soc. Nu le lasati sa astepte mai mult de 16-24 de ore in camera, sau doar cateva ore afara, fiindca se incing si mor.
Pentru ceai, pentru prepararea tincturilor si pentru cataplasme avem nevoie de flori uscate. Uscarea se face la soare, intr-un singur strat, cu florile orientate in sus. Dupa uscare, ele trebuie sa aiba o culoare alb-crem, fara pete inchise. Dintr-un kilogram de planta proaspat culeasa raman doar 150-200 de grame de planta uscata.
Socata
Mod de preparare: Florile proaspete de la 6-12 inflorescente, separate de codite, se pun intr-un borcan de sticla. Se adauga 4,5 litri de apa. Se pune o lamaie intreaga, cu coaja, taiata in felii subtiri. Se adauga 600-800 ml de miere de albine. Se lasa acest amestec la macerat timp de doua zile, apoi timp de inca doua zile se amesteca de trei ori pe zi cu o lingura de lemn. Dupa aceasta perioada de patru zile, lichidul se filtreaza si se trage in sticle de un sfert sau de o jumatate de litru, inchise la culoare. Sticlele cu socata vor fi bine infundate si se vor pastra la rece (la frigider sau in beci).
Mod de administrare: Se iau trei paharele (30-75 ml) pe zi, cu un sfert de ora inainte de masa.
Indicatii terapeutice: Tratamentul cu soc este indicat in combaterea constipatiei, a retentiei de apa in tesuturi, pentru persoanele care au frecvent infectii urinare sau renale. In cistita si nefrita, acest preparat favorizeaza regenerarea tesutului epitelial, reducand durerile si usturimea. Socata este indicata in special adultilor care au nevoie de o stimulare suplimentara a digestiei si a proceselor de eliminare, precum si de un tonic general.
Contraindicatii: In ciuda faimei sale ca este slab alcoolizata, socata le este contraindicata copiilor, deoarece ei sunt foarte sensibili la actiunea alcoolului, care le poate perturba anumite procese de crestere, dezvoltare intelectuala etc. In cazul copiilor se va folosi siropul sau dulceata medicinala de soc, care au aceleasi efecte.
Siropul si dulceata medicinala din flori de soc
Mod de preparare: Se taie coditele, apoi se dau florile proaspete de soc prin masina de tocat. Se pune intr-un borcan un strat de miere lichida gros de un deget, apoi se adauga un strat subtire de flori tocate, cu sucul nescurs, apoi din nou un strat de miere gros de un deget, un strat de flori tocate si tot asa, pana la umplerea borcanului. Ultimul strat va fi de miere, ceva mai gros decat celelalte (2-3 degete). Se lasa amestecul la rece (in camara sau la beci - in nisip) timp de minimum doua luni. Dupa trecerea perioadei de doua luni, mierea se filtreaza prin tifon si se obtine siropul sau se consuma amestecul nefiltrat, ca o dulceata medicinala din flori de soc. Atat siropul cat si dulceata au - cu conditia sa fie preparate corect, un termen de garantie de doi ani.
Indicatii terapeutice: Siropul si dulceata din flori de soc sunt indicate ca adjuvant in tratamentul guturaiului, al gripei si virozelor, in general. Se administreaza in cure de doua-trei saptamani, pentru combaterea rinitei, a rinitei cronice, a infectiilor urinare si pentru calmare in infectiile renale. Datorita efectului laxativ si a celui depurativ, sunt indicate pentru tratamentul acneei si al altor boli de piele.
Contraindicatii: in afara cazurilor de diabet, nu se cunosc.
Infuzii cu flori de soc
Mod de preparare: Se pun 1-2 lingurite de soc uscat la o cana (250 ml) de apa clocotita, se lasa la infuzat timp de un sfert de ora, se adauga sau nu miere si se consuma fierbinte. Pentru un gust mai bun si un efect mai puternic, se adauga o data cu socul si un sfert ori o jumatate de lingurita de maghiran (Majorana hortensis).
Indicatii terapeutice: In debutul starilor gripale, in guturai, rinita in faza acuta se bea cate o cana de ceai din ora in ora sau chiar din jumatate in jumatate de ora. Ceaiul se bea pe stomacul gol, indulcit cu miere. Scopul este ca in permanenta sa fie mentinuta caldura corpului si sa se produca o eliminare puternica a toxinelor prin transpiratie. O zi in care bem asemenea ceaiuri, fara a manca nimic, evitand sa facem eforturi, sa iesim prin curent ori in frig, duce la o vindecare rapida si ne scuteste de neplacerile gripei, ale guturaiului sau a complicatiilor lor. Acelasi tratament este valabil si in bronsita, tuse, infectii respiratorii in general.
Aceasta infuzie este indicata pentru combaterea alergiei, a acneei si a bolilor de piele, fiind un depurativ puternic si cu actiune rapida. In tratamentul obezitatii si al celulitei, acest ceai este un ajutor pretios, permitandu-ne sa eliminam mai rapid tesutul adipos in exces, efectele sale conjugandu-se excelent cu cele ale celorlalte terapii (dieta, masaj, exercitii fizice).
Contraindicatii: nu se cunosc.
Florile de salcam
Salcamul este un arbore iubitor de caldura si de lumina, adus la noi acum mai bine de doua secole din padurile Americii de Nord. Paduri de salcam intalnim mai ales in zonele de campie ale tarii, unde temperaturile din timpul verii sunt mai ridicate. Florile de salcam, cu mirosul lor dulce si bland, se recomanda de la sine ca actiune terapeutica. Ele au darul de a linisti, de a calma si de a tonifia. Sunt utilizate pentru combaterea stressului, a migrenelor pe fond de stress, a gastritei hiperacide si a ulcerului, pentru calmarea tusei si vindecarea unor boli respiratorii cum ar fi bronsita, bronsita astmatiforma sau astmul.
Recoltare
Florile de salcam se recolteaza in perioada de maxima dezvoltare, adica pe la sfarsitul lui mai si inceputul lui iunie. Se recolteaza manunchiurile de flori cu totul, manual, pe vreme uscata. Florile se pot folosi in stare proaspata (la siropuri, dulceata, salate) sau uscate. Uscarea se face intotdeauna intr-un singur strat, la soare sau in locuri bine aerisite si ventilate. Dintr-un kilogram de flori proaspat culese raman dupa uscare 125-150 de grame de planta.
Salata de flori de salcam
Mod de preparare: Se iau 10-12 manunchiuri de flori proaspete, se spala si se pun intr-un castron. Se pune peste ele apa cu putin suc de lamaie si se lasa sa se marineze timp de doua ore (avand grija ca ele sa fie complet scufundate in apa), dupa care se scot si se scutura putin. Se desprind florile de pe tija verde si se pun din nou in castron. Se adauga 1-2 linguri de miere, un grapefruit (curatat si taiat bucatele) sau o portocala taiata fin si - eventual - fructe uscate (curmale sau smochine taiate foarte marunt), pentru a-i da un plus de consistenta. Dupa ce se amesteca bine componentele, se mai lasa sa se imbibe timp de 5-10 minute, dupa care se poate consuma.
Durata tratamentului: Aceasta salata are efecte terapeutice remarcabile, daca este consumata cel putin o data pe zi, inainte de masa principala, timp de o saptamana. Se mananca pe stomacul gol, mestecand lent si cat mai bine, degustand atent aroma si gustul extrem de subtil al florilor. Urmatoarele alimente se consuma doar dupa un sfert de ora de la terminarea salatei. In curele de slabire, salata de flori de salcam inlocuieste masa de seara.
Indicatii terapeutice: Aceasta salata-medicament este recomandata in primul rand persoanelor care vor sa elimine efectele nocive ale stressului si ale tensiunilor launtrice de tot felul. Este un remediu excelent intr-o gama foarte larga de afectiuni produse sub actiunea stressului, intre care mentionam: gastrita si arsurile la stomac, cefaleea, migrena, insomnia, bulimia, anorexia, tulburarile de memorie, de vaz si de echilibru, constipatia etc. Florile proaspete au o puternica (si in acelasi timp blanda) actiune de curatire si regenerare, motive pentru care este indicata si in curele de intinerire, de dezintoxicare, precum si in tratamentul unor afectiuni cronice, cum ar fi: colita de putrefactie, constipatia cronica, astmul. Florile de salcam au efecte fluidifiante ale secretiilor bronsice, expectorante si calmante, fiind recomandate in tratamentul bronsitei cronice si a tusei cronicizate. Aceasta salata are darul de a actiona in sens reglator asupra apetitului, fiind in plus si extrem de usoara, motive pentru care este recomandata ca "remediu magic" in curele de slabire si de infrumusetare.
Contraindicatii: Colita de fermentatie, gastrita care provoaca intoleranta la miere sau fructe.
Apa de flori de salcam
Mod de preparare: O mana de flori uscate de salcam se pun intr-un vas, turnandu-se deasupra un litru de apa curata de izvor sau de fantana. Se lasa sa macereze vreme de opt ore, de seara pana dimineata, dupa care se filtreaza si se pune intr-o sticla.
Indicatii terapeutice: Aceasta "apa" (de fapt, macerat de flori de salcam) se consuma in locul apei potabile sau a sucurilor in timpul zilei, doza de un litru fiind minumul pentru o zi. Apa de flori de salcam este un remediu extrem de subtil, dar si eficient, pentru combaterea unor afectiuni cum ar fi gastrita hiperacida, ulcerul gastric, constipatia (in forme usoare), eczemele aparute pe fond nervos, dereglarile de apetit etc. Vom observa ca acest lichid usor parfumat si cu gust o idee dulceag are calitatea de a ne calma si de a ne limpezi starile emotionale, linistindu-ne ca prin farmec atunci cand il savuram pe parcursul zilei. Pentru a ne convinge de efectele acestui remediu floral, va trebui sa-l administram vreme de macar o luna, in locul apei si al celorlalte bauturi pe care le consumam in mod normal.
Contraindicatii: Nu se cunosc.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
