Sub bombele care lovesc Iugoslavia se afla si multi romani. Romanii de pe Valea Timocului, romanii din Banatul sarbesc. Soarta lor nu preocupa pe nimeni. Numele lor nu a fost rostit niciodata de catre autoritatile inscaunate la Bucuresti. Destinul lor nu intereseaza cancelariile post-decembriste. Cand si cand, din motive electorale (patriotismul nu mai este o moneda de schimb), numele lor e rostit cu jumatate de gura. Mai mult incurca, bietii de ei! Prin comparatie, autoritatile de la Budapesta si-au facut din soarta ungurilor din Voivodina un tel. Cinste lor! Romanii nostri de dincolo de hotarele tarii nu sunt vrednici nici macar sa obtina cetatenia, acordata cu larghete altor straini pripasiti pe la noi. Scandaloasa si criminala, indiferenta manifestata de birocratia statala nu neli-nisteste pe nimeni. Umiliti de aroganta si obtuzitatea oficiala, romanii de peste granita dunareana isi asteapta viitorul sub bombele finalului de mileniu, care gaseste Romania mai vlaguita de demnitate ca niciodata in istoria ei.
Venita in tara in 1994, Georgina Rotariu a cunoscut si ea umilinta, dar a inteles sa contribuie totusi la propagarea culturii romanesti in lume. Colaboratoare la Radio Romania International, traducatoare a unor texte romanesti in limba sarba, pentru diverse reviste din Iugoslavia, Georgina Rotariu traieste in aceste zile momente cumplite. Dar isi reprima tristetea si, zambind, raspunde intrebarilor...
- Doamna Georgina Rotariu, putini romani stiu ca dincolo de Banatul Romanesc se intinde Banatul sarbesc, in care traiesc tot romani. Exista asemanari intre cele doua Banaturi? Cum arata ca peisaj Banatul sarbesc, care sunt cele mai importante localitati?
- Exista asemanari. Satul meu este asezat la poalele Carpatilor, langa orasul Virset. Structura mea interioara a fost determinata mai ales de misterul padurilor copilariei mele. In rest, majoritatea localitatilor romanesti din Banatul de sud (sarbesc - n. r.) sunt acolo dintotdeauna: Novi Sad, Virset, Pancevo.
- Ce limba se vorbeste in Banatul sarbesc?
- Banatenii vorbesc aceeasi limba cu cea a romanilor din nordul Dunarii. Cum va puteti imagina ca locuitorii a doua comune, care traiesc la o distanta de 3 km de-o parte si de alta a granitei romanesti, ar putea vorbi limbi diferite?
- Mai au locuitorii de-acolo constiinta ca sunt romani? Se mai pastreaza portul, traditia?
- Majoritatea, da. Se canta aceleasi cantece care sunt cantate si in Basarabia, aceleasi variante chiar. Obiceiurile de nunta sunt stravechi, unele ramase chiar din perioada romana. Bunicul meu era in trupa de "calusari" a satului. Craciunul incepe in cantec de colinde. Capra, Steaua, Caloianul - toate aceste obiceiuri stravechi sunt transmise din generatie in generatie.
- Cum resimtiti romanismul? Ca pe o povara sau ca pe o virtute?
- Nu mi-a fost niciodata teama sau rusine ca sunt romanca. Dimpotriva. Am inteles ca omul nu are dreptul si nici nu poate sa-si nege propria identitate. Parafrazandu-l pe regretatul Petre Tutea, spun si eu: in primul rand, sunt romanca si apoi crestina... Pe de alta parte, am trait intr-o atmosfera multiculturala, multinationala, multiconfesionala si am invatat sa respect si alte etnii.
La noi in casa domneau muzica, literatura, teatrul. Toti din casa au fost actori. Tatal meu este dirijor de fanfara si cor, compozitor si actor amator. Nu are decat sapte clase elementare. Canta cu orchestra lui "Hora Unirii" si recita "Doina" lui Eminescu, in perioada in care aici, in Romania, nu se putea imagina asa ceva. Eu ii citeam pe Eliade, Cioran si Ionescu inca din vremea cand aici erau interzisi. Personal, am si tradus in romaneste fragmente din "Jurnalul" lui Eugen Ionescu.
- Cu ce se indeletnicesc oamenii, ce fire au? Seamana cu banatenii nostri?
- Mai are biserica putere? Dar scoala? In ce limba se tin slujbele si se invata?
- In satul nostru exista dintotdeauna o singura biserica. Cea romaneasca. Slujba se face numai in limba romana. Dar biserici romanesti exista in aproape toate satele romanesti. Majoritatea preotilor au facut scoala in Romania. In localitatea Iablanca, insa, exista doua biserici - una romaneasca, alta sarbeasca. Locuitorii vorbesc ambele limbi. Am fost, timp de un an, profesoara la scoala romaneasca de acolo. Aveam in clasa elevi sarbi care invatau romaneste. Dar, in privinta "puterii" Bisericii, am un exemplu trist. Este pentru prima data cand un preot roman, care din pacate slujeste in satul meu, a reusit sa-si dezbine enoriasii, impartind "fluturasi" in biserica, in numele unui partid. As putea invoca o serie de argumente pentru a fi destituit, toate bazate pe marturii ale localnicilor. Dar vreau sa cred ca e vorba de o simpla ratacire de moment. Oricum, este o exceptie. Este insa de semnalat ca in ultimii 10 ani, mult mai multa lume se duce la biserica, il cauta pe Dumnezeu. Iar acesta este un semn bun.
- Care este atitudinea autoritatilor sarbe fata de romanii din Banatul de peste granita?
- Pe actul meu de identitate scria inainte, in limba romana: Buletin de identitate. Pe urma au scris in limba sarba: Licna karta. Intotdeauna am putut sa spunem ca suntem romani. Cei care s-au lasat asimilati au facut-o deliberat, din servilism sau din cauza ca voiau sa ofere probe suplimentare de patriotism. Eu am fost educata sa imi pastrez si sa-mi respect cu sfintenie limba stramosilor mei si sa o transmit mai departe copilului meu. De aceea, nu pot vorbi de o intransigenta marcata a autoritatilor sarbe fata de romanii din Banatul sarbesc.
- Cum vedeti conflictul din Kosovo?
- Nu sunt analist politic. Nu pot fi obiectiva si nu pot emite evaluari exacte dupa ce am auzit aseara, la telefon, vocea tremuranda a mamei, inspaimantata de primele bombardamente asupra orasului Novi Sad. Era acolo, in adapost, alaturi de nepotii mei, de sora mea si de sotul ei, care este sarb. Cum pot fi obiectiva, dupa ce am aflat ca a fost bombardata si proprietatea mea, care se afla numai la cateva sute de metri de al doilea pod distrus de bombe? Noi nu suntem din Kosovo...
Pe de alta parte, ma intreb ce s-o fi intamplat cu prietenul meu albanez, profesorul Halit Halili, care a studiat la Sorbona si vorbea bine romaneste. Singurul fapt care ma indurereaza este catastrofa umanitara. Cine este vinovat? Las istoria sa se pronunte...
- Cum afecteaza razboiul situatia romanilor din Banatul sarbesc?
- Situatia romanilor din aceasta regiune este aceeasi cu cea a restului populatiei. Deocamdata, traiesc si ei sub urgia bombelor care nu-si aleg victimele dupa etnii.
- Care este atitudinea autoritatilor de la Bucuresti fata de romanii din Banatul sarbesc? S-au interesat vreodata de soarta lor sau au facut-o din complezenta?
- Cred ca au facut-o si o fac mai mult din complezenta. Dar mai bine ar fi sa va dau cateva exemple. Ani in sir, in casa tatalui meu sau in casa mea, s-au perindat o sumedenie de personalitati din Romania, pe care le-am primit cu sufletul deschis, din simpla dorinta de a vorbi romaneste. Imi mai ingaduiam cateodata si eu sa le cersesc carti si reviste romanesti. Am primit doar promisiuni. Autoritatile de-atunci nu se prea sinchiseau sa aprovizioneze bibliotecile scolare din aceste tinuturi locuite de romani. Fiecare profesor se descurca de unul singur. Eu mi-am injghebat singura o biblioteca de trei mii de carti romanesti, luate din Romania, cand veneam sa-mi vizitez prietenii, fostii colegi de facultate. Ma intorceam de fiecare data incarcata cu carti si... sticle cu bors. Acum, cei pe care i-am primit cu-atata bucurie in casa mea, pe care - nu o data - i-am ajutat, m-au uitat. Cand am venit aici, in "94, multi s-au facut ca nu ma cunosc, cu toate ca aveau functii inalte. Sau poate ca tocmai de aceea...
Am solicitat acordarea cetateniei romane. Nu mi s-a acordat, invocandu-se motive de ordin formal. Alti cetateni ai lumii m-au sfidat, nu o data, laudandu-mi-se ca ei au fost "onorati" cu acordarea cetateniei dupa o perioada mult mai scurta decat cea parcursa de mine. Pesemne ca erau mai romani decat mine. In fata comisiei pentru acordarea cetateniei, nu mi s-a ingaduit nici macar sa-mi pledeze cauza. Totul a fost redus la hartii. Pe cine puteam sensibiliza?
- In ce fel isi vad romanii din Banatul sarbesc viitorul?
- Deocamdata... viitorul este incert. Traim o confuzie generala pe toate planurile. Numai Bunul Dumnezeu stie ce va sa mai vina...
Pagina este ilustrata cu reproduceri dupa celebrele tablouri ale pictoritelor taranci din
Uzdin - Iugoslavia.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
