Din datele publicate de Centrul de Sociologie Urbana si Regionala reiese ca tot mai multi romani vad, la viitoarele alegeri, o schimbare de garnitura in varful administratiei. Astfel, peste 30% dintre electori ar vota, la alegerile prezidentiale, pentru fostul sef al statului, dl Ion Iliescu, in timp ce pentru presedintele in functiune, dl Emil Constantinescu, ar vota numai 22%. Cu aceeasi proportie este creditat si dl Teodor Melescanu, liderul ApR. In privinta perceptiei castigatorului, dl Iliescu este "vazut" presedinte de 47% dintre cei intervievati, fata de 24% pentru dl Constantinescu si 18% pentru dl Melescanu. La preferintele partinice, Pdsr-ul a devansat Cdr-ul cu 31%, fata de 25%. ApR-ul a crescut la 11%, egaland Prm-ul, partid aflat intr-un declin clar ca urmare a nenumaratelor gafe politice comise de liderul sau. Pentru functia de prim-ministru, romanii l-au "ales" pe dl T. Stolojan, creditat cu 48%, la egalitate cu dl T. Melescanu. In sfarsit, fata de sondajul Metro Media Transilvania - realizat cu o luna mai inainte - care surprindea tendinte asemanatoare, proportia indecisilor a scazut de la 50% la 35% pentru "prezidentiale", si de la 52% la 45% pentru "parlamentare".
Sondajul Curs confirma o acumulare de nemultumiri ale populatiei, previzibila dupa aproape trei ani de guvernare a fostei opozitii democratice. Cauza bascularii electoratului spre fostii guvernanti, dar si spre alte formule politice noi, nu este simpla uzura a guvernarii. In editorialele noastre am surprins, de fiecare data, gravele disfunctionalitati ale actualei administratii, de la deciziile arbitrare, haotice sau pripite, la "angajarile" reprezentantilor sai in diverse activitati obscure, unele oneroase, intrutotul asemanatoare cu cele ale unor demnitari proeminenti ai regimului trecut. Am subliniat de mai multe ori ca, daca dorea sa realizeze o veritabila schimbare, actuala Putere ar fi trebuit sa initieze o transformare radicala a sistemului institutional. Sondajul Curs indica faptul ca increderea cetatenilor in institutiile statului, in special in cele politice, a scazut vertiginos. Astfel, partidele in ansamblu au pierdut 13% din incredere, Parlamentul - 15% si Presedintia - 33%. Sistemul institutional actual este resimtit drept principalul vinovat pentru situatia catastrofala a tarii. Romanii leaga problemele lor cele mai grave - nivelul de trai si somajul - de functionarea defectuoasa a acestui sistem, de lipsa lui de coerenta, de ineficienta in administratie pe care el o genereaza.
"Rasturnarea" prevazuta de sondaj nu inseamna o respingere mascata a structurilor democratice puse in functiune dupa 1989. In sondajul Curs, corectat dupa "eroarea" din prima varianta data publicitatii, doar 29% dintre romani au nostalgia unui partid unic, de tipul celui ce a condus tara inainte de 1989. Electorii nu sunt atrasi nici de discursurile extremiste, procentele partidelor nationaliste si izolationiste cifrandu-se, cumulate, la 14-15%. Romanii au inteles ca, in ciuda disfunctionalitatilor proprii democratiei, alternarea la putere este - totusi - unica solutie pentru asigurarea linistii tarii. Cea mai complicata problema ramane - in aceasta situatie - fixarea unei optiuni pozitive pentru o anume formatiune politica. Sondajul indica faptul ca 27% dintre electori sunt inca indecisi, iar 18% nu ar mai vota. Cifrele sunt alarmante si sugereaza o respingere in bloc a actualei clase politice.
Pentru cei decisi sa participe la alegeri, este semnificativa orientarea optiunilor. Ca si in 1996 - reiese din sondajul in cauza - formula viitoarei administratii va fi decisa de votul negativ. In 1996, actuala coalitie a fost adusa la Putere de respingerea regimului in functiune. Cetatenii nu au votat cu Cdr si Usd pentru ca ar fi avut incredere in cele doua aliante, ci pentru ca au fost deceptionati de "prestatia" Pdsr-ului si a "satelitilor" acestuia. Procesul pare a fi similar in cazul viitoarelor alegeri. Pierderea increderii in Cdr si Pd (Usd incetand intre timp sa mai functioneze) a generat un "balans" al votantilor care, in lipsa - momentana - a unei "a treia cai", s-au reintors la Pdsr. Partidul d-lui Iliescu a revenit, practic, la procentul pe care l-a dobandit in 1992. Acest procent a fost pierdut de Putere, in primul rand de Cdr, care - spre deosebire de 1996 - a scazut cu 5-6%. In cifre absolute, aceste procente reprezinta peste un milion de votanti, care acum ii resping pe cei pe care i-au ales in noiembrie 1996. O posibila explicatie ar fi, pentru aceasta respingere, si derapajul ideologic al Cdr, cele doua componente majore ale sale - Pntcd-ul si Pnl-ul - navigand in zig-zag intre formule doctrinare de dreapta si masuri concrete de stanga. Faptul ca, luate separat, partidele din Cdr nu ar intruni, la insumare, procentul acesteia, nu trebuie sa deruteze. Desi Pntcd-ul se proclama de centru, iar Pnl-ul de dreapta, ele nu sunt percepute ca atare, confuzia ideologica plasandu-le in acelasi plan. Un test pentru fixarea "algoritmului interior", cum ar fi cel al alegerilor locale, in care partidele din Cdr s-ar putea prezenta cu liste separate, este - in consecinta - irelevant. Daca nu vor reusi sa produca o demarcare ideologica neta intre ele, crestin-democratia si liberalismul vor fi condamnate, pentru a putea supravietui "socului" alegerilor, sa coabiteze in continuare.
Votul negativ este o expresie a uzurii morale a coalitiei la putere. O data cu trecerea timpului, distanta intre declaratiile si programele sustinute de componentele sale si realitatea realizarilor s-a accentuat. Fenomenul a fost sesizat de liderii Pdsr care, prin "schimbarea la fata" produsa cu o luna si ceva in urma, au preluat - practic - proiecte propuse inainte de 1996 de actualii guvernanti. Pdsr incearca astfel sa dea o conotatie pozitiva viitoarelor optiuni pentru candidatii sai, demonstrand ca a inteles precaritatea votului negativ, de respingere a fostilor favoriti. Precautia Pdsr-ului - care s-a afirmat, dupa celebra "cotitura", nu numai ca un veritabil partid social-democrat european, ci si ca un partid "curat" prin epurarea (intentionata) a randurilor sale de personajele cele mai blamate in trecuta guvernare - este motivata de posibila vectorizare a optiunilor pozitive spre formatiunile politice noi, virtualizate ca o "a treia cale", adica ApR-ul, Udf-ul si Pnr-ul. Faptul ca ultimele doua formatiuni, abia structurate, deci inexistente in sondajele anterioare, au obtinut in numai cateva saptamani de la aparitia pe scena politica peste 2% fiecare, este extrem de semnificativ.
Desi timpul ramas pana la alegeri scade vertiginos, reprezentantele celei de-a treia cai ar putea, printr-o mediatizare agresiva, sa-i capteze nu numai pe indecisi, ci si pe migrantii negativisti. Partidul d-nilor Catarama si Magureanu a propus solutii concrete, pertinente, de centru-dreapta, susceptibile de aplicare rapida, pentru redresarea nivelului de trai. Blamata lozinca "Mancare multa si buna pentru toti romanii" ar putea avea in context un ecou mult mai puternic decat cel scontat de adversari. Tot asa cum tezele sustinute de d-nii Vosganian si Iorgulescu ar putea gasi un ecou major in randurile intreprinzatorilor romani, grav afectati de fiscalitatea excesiva si de haosul administrativ prezent. Cele doua partide au devenit nu numai un loc de refugiu pentru politicienii nemultumiti de prestatiile partidelor existente anterior, ci si un punct de referinta pentru destui specialisti neangajati politic pana acum. Sistemul de aliante pe care ele l-ar putea practica ar putea fi, de asemenea, o formula de precipitare a optiunilor pozitive, cu atat mai mult cu cat inexistenta unei uzuri morale le prezinta drept parteneri valabili pentru orice grupare partinica in functiune. "Creditul" lor poate asigura o contrabalansare a consecintelor votului "de respingere".
Votul negativ, de amenda, este vizibil si in cazul candidatilor la presedintie. Este evident ca dl Constantinescu plateste cele cateva "gafe" deja celebre, dar si neimplicarea lui in efortul de eficientizare a administratiei. Esecurile pe plan extern, inclusiv atitudinea extrem de obedienta fata de Nato si Ue, in contextul neadmiterii Romaniei in nici una dintre cele doua organizatii internationale, ca si esecurile interne, in cunoscutele "campanii" lansate de el, nu puteau sa nu aiba efect electoral. Cei care au optat in 1996 pentru respingerea d-lui Iliescu s-au reorientat acum, in majoritate, spre acesta. Dl Iliescu si-a corectat mult - este drept - imaginea de marca, dar revenirea lui in "top" tine, totusi, de amendarea adversarului, in raport cu care fostul presedinte pare mai experimentat, mai "politician". Nu acelasi lucru se poate spune despre dl Melescanu, care nu poate fi inclus intre beneficiarii unui termen de comparatie. Este, desigur, probabil ca o parte din optiunile orientate spre el sa fie realizate prin respingerea celorlalti doi candidati, majoritatea lor tinand insa de votul pozitiv. Daca dl Melescanu se va afirma ca reprezentantul celei de-a treia cai - eventual si printr-o regrupare in spatele sau a partidelor ce-si reclama aceasta emblema - s-ar putea ca viitoarele alegeri sa il propulseze in fotoliul prezidential. Oricum, la alegerile urmatoare, dl Melescanu va juca, se pare, cel putin rolul jucat de Petre Roman in 1996, acela de arbitru.
Un sondaj reflecta, dupa cum se stie, tendintele de ansamblu ale unei populatii intr-o problema data. Procentele propuse de el nu sunt nici sigure, nici definitive. Dar in politica totul se plateste si plata se concretizeaza, desigur, in voturi. Ultimul sondaj Curs arata ca, pentru actualii guvernanti, vremea platii a sosit. Votul negativ indica insa faptul ca electoratul roman socoteste ca, in realitate, ar trebui sa plateasca intreaga clasa politica existenta pana acum.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
