Valentin Uritescu
"Ma asteapta via si bicicleta"
Aseara, in "Azilul de noapte", in timp ce eu vegheam o muribunda in scena, auzeam replica unui coleg care spunea: "Ehei, vine primavara si taranii isi pregatesc grapele", iar eu gandeam: "Doamne, cate am de facut zilele urmatoare in satul meu" (ca asa suntem noi, actorii, una avem pe dinauntru si alta dam pe-afara!). Chiar daca nu mai sunt taran cu totul si nici orasean pe de-a-ntregul, tot catre radacini ma trage sufletul. Asa ca: trebuie sa fug la Vinerea, sa schimb parii si sa carazuiesc via, sa ar gradina si sa fac curat in casa, ca toata iarna a ramas goala - tata a stat la mine, la Bucuresti. A trecut si el de 86 de ani, dar cand vine primavara, il apuca nelinistea. Tot acasa ii e gandul. La mine urca si coboara sapte etaje fara lift, face rondul prin fata blocului, dar nu-si gaseste locul pana nu-l duc inapoi in satul lui. Acum ma grabesc la teatru, unde repetam "O scrisoare pierduta". Il joc pe cetateanul turmentat, rol greu, ma rog, eu cu cine votez... si apar in scena pe bicicleta. Ca el postas fusese inainte si probabil ca ducea scrisoarea la destinatar pe doua roti. Buna si bicicleta asta la ceva, coane Iancule!
Cristina Toma
"Primavara nu-i anotimpul meu preferat"
Poate pentru ca sunt nascuta toamna, nu ma simt bine primavara. Pana in luna mai sunt somnolenta, lesinata. Ies greu din iarna si din "viforul" ei. Aluzie la spectacolul pe care il joc la Nottara, dar care acum s-a intrerupt pentru ca s-a imbolnavit Stefanita Voda - respectiv Stelian Nistor. Si pentru ca sunt o fire optimista, dinamica, incerc sa ignor anotimpul de afara si sa-mi continui activitatea de "inger". Adica rolul meu triplu din spectacolul "Ingeri in America". In final, chiar apar pe scena cu aripi din recuzita. Asta imi da mai mult curaj. Am avut ocazia de curand sa ajung in Anglia, cu compania noastra "777", cea care a produs "Copiii unui Dumnezeu mai mic". Ei au scris muzica la acest spectacol, noi vom invita compania Sunete-Progrese din Glasgow sa vina sa concerteze in Romania. In Anglia mi-am regasit calmul si increderea pentru doi ani de aici incolo. Oamenii sunt atat de linistiti, de politicosi si nu doar de forma, ci e o politete adunata de secole. Ce departe suntem de ei!
Teodora Mares
"Ne arde, nu ne arde - spectacolul continua"
Dupa atata frig si zloata - vorba lui Toparceanu - dupa patru luni de repetitii, au iesit la rampa si "Femeile (noastre) savante". Comedie-comedie, Molire-Molire, doar ca aparem intr-un moment in care nu-i prea vine romanului sa rada. Sunt si eu ingrijorata de ce se intampla la doi pasi. Altadata, ca sa-mi birui starea proasta, fugeam pe sosea cu Oltcitul meu gri. De cand s-a scumpit benzina, am renuntat si la asta. Astept primavara cu speranta ca, cine stie, mi se va intampla si mie ceva nou si bun.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
