Marioara Murarescu

"Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-am gasit drumul".

"In Romania exista public pentru folclor. Chiar si mult public tanar"

- Doamna Marioara Murarescu, cati ani are "copilul dumneavoastra de suflet", emisiunea "Tezaur folcloric"?

- E aproape de-o varsta cu fiul meu - are 17 ani. Dupa 10 ani de ucenicie in redactia de folclor a postului national de Radio, am inteles cat de important este pentru public sa aiba o zi, o ora pe saptamana, in care sa vina la intalnirea cu muzica de valoare. M-a ajutat Dumnezeu sa trec peste greutatile inceputului si, mai cu lacrimi, mai cu poticneli, in 1982 am reusit sa impun pe postul national de televiziune emisiunea aceasta.

- In regimul trecut, era una dintre putinele emisiuni ale Televiziunii Romane nepolitizate total.

- Au fost momente in care emisiunea se reducea la o jumatate de ora, la un sfert sau chiar la zece minute, dar noi eram fericiti ca existam. Am facut un dans pe sarma foarte periculos. Daca as fi cedat intentiei cenzurii de a-mi politiza emisiunea, mi-as fi pierdut publicul; daca nu cedam deloc, mi se suspenda emisiunea. Am apelat atunci la acele cantece care au fost pastrate in umbra sfantului altar - cantecele nationale si patriotice vechi din Ardeal. Acestea au fost si primele cantece difuzate pe postul national de televiziune in primele ore ale Revolutiei - "A sosit ziua dreptatii" cu Nicolae Furdui Iancu, Ion Bocsa si Dragan Muntean. Eram acolo si am dus banda in regia de emisie, spunand: "Acestea sunt cantecele care trebuie ascultate acum".

- Dupa 10 ani de la revolutia din decembrie, starea de spirit a romanilor s-a schimbat foarte mult. Credeti ca traditia noastra, folclorul, mai are zile? Pe cine intereseaza?

- Eu umblu foarte mult prin tara - prin sate, la festivalurile de profil, prin salile de concert. Am prilejul sa vad ca oamenii inca doresc sa mai imbrace costumul popular, doresc sa-si mai cante cantecele, sa-si reaminteasca datinile stramosesti. De cele mai multe ori, salile de spectacol sunt neincapatoare, sunt momente in care lumea urca si in culise si sta in jurul scenei. Deci, exista public pentru folclor, exista chiar si mult public tanar. Lansati in emisiunea "Tezaur folcloric", tinerii interpreti, prin varsta lor, aduc in salile de spectacol si foarte mult public tanar. Si asta e foarte important. Adolescentii de astazi nu sunt de vina daca nu iubesc folclorul. De unde sa cunoasca ei folclorul? Ce le-am oferit noi copiilor din orase, care nu au avut prilejul sa mearga prin sate, pe la bunici? "Tezaur folcloric" este si o forma de educatie in acest sens.

- Inteleg ca public exista. Dar folclor mai exista? Mai gasiti "oaze" in care traditiile se pastreaza in forma lor originala, nealterata?

- Aceste "oaze" exista in zonele mai izolate, mai departate de lumea civilizatoare a oraselor: in Mehedinti, in tinutul Padurenilor, in Hunedoara, in Nasaud, unde mai traiesc batranii rapsozi ale caror creatii au fost inregistrate inca in anii de dinaintea razboiului, de catre celebrul folclorist C. Brailoiu, in Maramures, in Bucovina. Si mai exista acolo unde sunt oameni care sfintesc locul: acei "apostoli" ai satelor, care sunt preotul si invatatorul. Ei au tinut si tin inca aprinsa flacara spiritualitatii neamului, a pastrarii traditiilor si identitatii fiintei nationale. Asa exista, de pilda, la Maieru (in Bistrita-Nasaud), profesorul Sever Ursa, care a format generatii intregi de dascali in spiritul acesta, al dragostei si respectului pentru traditie, crescandu-i acolo, la "Cuibul visurilor" lui Rebreanu. Ce-i drept, nu se mai poarta acum costumul popular decat in zonele care au mai putina legatura cu civilizatia oraselor, dar costumul a devenit costum de sarbatoare. Mai trist este ca multi batrani ai satelor, din pricina saraciei, isi vand pe nimic costumele populare, unele foarte vechi. Multe dintre ele iau calea strainatatii.

"Folclorul trebuie scos dintre halbele de bere si fumul de mititei si urcat iar pe scena"

- Emisiunea dvs. s-a bucurat si se bucura de o audienta deosebita. De ce continuati sa o faceti la Televiziunea Romana? Exista si alte posturi de televiziune care ar fi fericite sa va aiba printre colaboratori.

- Am pus in aceasta emisiune tot sufletul si toata viata mea. Nu degeaba este una dintre cele mai vechi emisiuni de televiziune si nu degeaba este de o varsta cu copilul meu. Iar videoteca de folclor a televiziunii este o adevarata comoara, de care nu stiu cum m-as putea desparti, stiind ca multe sunt inregistrari facute de mine de-a lungul anilor. Acolo este munca mea de-o viata. Am gandit ca ar fi bine - si am acceptul conducerii Tvr in acest sens - sa editam pe casete materialele muzicale din videoteca "Tezaurului folcloric". Am semnale ca sunt asteptate ca painea calda inregistrarile de folclor autentic. Un alt motiv al fidelitatii mele fata de aceasta institutie ar fi acela ca Televiziunea Romana intra in casele tuturor romanilor, iar emisiunea mea chiar se adreseaza tuturor. Am generatii intregi de telespectatori si ma bucur ca in acesti ultimi ani am reusit sa-i fac sa se apropie de folclor chiar si pe acei oameni care rasuceau butonul pentru a inchide televizorul cand auzeau muzica populara.

- Cum reusiti sa tineti piept ofensivei prostului gust in materie de folclor? Muzica populara "de tarabe" nu mai are nimic romanesc, este poluata de tot felul de influente orientale, balcanice.

- Nici nu se pune problema ca aceasta muzica sa-si gaseasca loc in emisiunea mea, pentru ca imediat mi-as pierde publicul. Astazi exista atatea case producatoare, incat oricine poate inregistra si difuza orice fel de material. Acest fenomen a scapat complet de sub control. Nu exista nimeni care sa controleze calitatea materialului inregistrat, tocmai de aceea selectia este greu de facut de catre public, in special de oamenii ale caror gusturi nu sunt cultivate. Folclorul trebuie scos din carciuma, dintre halbele de bere si fumul de mititei si urcat iar pe scena. Prin folclor, copiii nostri invata cine sunt, cine au fost stramosii lor. Din pacate, si taranul roman e o "specie" pe cale de disparitie. Nu vreau sa spun lucruri grele, dar influentele orasului sunt uneori nefaste asupra satului. Era acolo atata intelepciune, taranii aveau atat respect pentru legile cerului si ale pamantului, era o lume in rostul ei, cu reguli si legi precise. Acum s-a stricat totul. Poate mai reusim sa recuperam ceva din aceste valori, printr-o revista ca a dumneavoastra, printr-o emisiune de radio, de televiziune, aplecandu-se cu intelegere si cu dragoste asupra lumii satului. Oamenii simt cand aceste relatii sunt de la suflet la suflet. Exista totusi, mai ales din partea acelor oameni care nu prea cunosc aceasta lume, o atitudine zeflemista fata de lumea satului. Atunci cand nu au rabdare sa asculte o doina, o eticheteaza imediat drept "pasunista". Asa cum exista o cultura a orasului, exista si o cultura a satului, pe care trebuie sa ti-o insusesti. Eu nu dau intelepciunea unui om de la tara pe aceea a unui orasean parvenit. Eu ma consider privilegiata ca am cunoscut aceasta lume si ii plang pe aceia care nu au avut ocazia sau nu au vrut sa o cunoasca.

- De curand, ati relansat in cadrul emisiunii dumneavoastra un concurs menit sa-i ajute pe tinerii interpreti sa iasa la rampa si, in acelasi timp, sa apropie tanara generatie de traditiile stramosesti.

- Desfasurat sub genericul "Mostenitorii", concursul acesta aduce in fata lumii o realitate. Este extraordinar sa primesti, ca specialist, informatii despre lumea satului sau un cantec nou, nemaiauzit inca, de la niste tineri. Asta inseamna ca folclorul e viu in satele noastre, chiar si intr-o zona care parea arida din acest punct de vedere, cum este Prahova - judetul unde am organizat primul concurs al anului acestuia. Exact dupa emisiunea de duminica trecuta, am primit deja oferte din 5-6 judete ale tarii, care ne invita sa realizam concursul "Mostenitorii" cu tinerii din zonele respective.

- "Mostenitorii" reprezinta, deci, o reluare a concursului "Floarea din gradina"?

- Este o continuare, intr-un alt plan. Bineinteles, finalitatea este aceeasi - aceea de a lansa tineri interpreti de muzica populara. "Mostenitorii" trebuie sa inmulteasca "darul" care este folclorul, traditia noastra stramoseasca. Concursul se adreseaza tinerilor cu varsta cuprinsa intre 15 si 25 de ani care dovedesc reale calitati vocale si interpretative, o buna cunoastere a zonei din care provin si pe care o reprezinta, precum si cunostinte serioase privind cultura populara, o zestre nationala masurata in aur. Folclorul nu trebuie sa devina o "antichitate", o piesa de muzeu prafuita. Sa nu ajungem ca formatiile pe care le vedem in festivalurile internationale, care isi alcatuiesc programul din documente istorice, iar costumele si le refac dupa stampe de epoca. E o tragedie ca institutiile noastre abilitate, Ministerul Educatiei si Ministerul Culturii, nu fac nimic pentru ca traditia sa fie pastrata. Nici o alta zona a realitatii nu e de natura sa intareasca, asemenea ei, constiinta nationala si firavul nostru patriotism. Nu mai este nevoie de ele? Doamne fereste ca timpurile viitoare sa demonstreze contrariul! Tocmai acum, cand strainatatea e dispusa sa descopere Romania, traditia noastra e pe cale de disparitie, inlocuita de un cosmopolitism indoielnic, difuzat isteric de mass-media.

- Cu toate acestea, emisiunea dumneavoastra era si este asteptata cu sfintenie in fiecare casa de roman, iar dumneavoastra, ca personalitate publica, sunteti aproape venerata. Cum este sa fii celebru?

- Este cea mai mare multumire. Eu cred ca n-as fi putut exista si n-as fi putut rezista atata amar de vreme fara dragostea publicului. Este un mare privilegiu sa poti aduce bucurie oamenilor, si ar trebui sa le vedeti expresiile fetelor cand vin la spectacole. Prezentarile mele nu sunt simple aparitii scenice, timp in care spectatorii se foiesc pe scaun si vorbesc unii cu ceilalti. Vad cum imi urmaresc cuvintele, cum reusesc sa intre in rezonanta cu atmosfera spectacolului si cu ideea pe care vreau sa le-o transmit. Aceasta este cea mai mare bucurie pentru mine: n-as suporta sa vorbesc in gol - in momentul acela as iesi de pe scena. Fiecare om are steaua lui, in fiecare din noi Dumnezeu a pus o scanteie divina. Totul e sa reusesti sa-ti gasesti vocatia si eu ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-am gasit drumul. Nici nu ma imaginez facand altceva decat aducand folclorul si zestrea noastra de traditie in atentia contemporanilor. Este mare lucru sa vad ca romanii isi iubesc folclorul, dincolo de privirile pe care le arunca peste mari si tari. E un semn de stabilitate.

- Ce va doriti cel mai mult pentru primavara si vara aceasta?

- Dupa accident am invatat sa pretuiesc foarte mult sanatatea, la fel ca si fiecare clipa pe care o pot petrece cu familia, cu prietenii si chiar cu neprietenii. Deci, imi doresc sa fiu sanatoasa si sa pot continua ceea ce am inceput: realizarea lunara a concursului "Mostenitorii". Imi mai doresc sa am timp sa ma intorc in satul parintilor mei din Muscel - Stoenesti, langa Cetatuia Negru Voda. Pentru ca nu mai exista casa lor, am incercat s-o reconstruiesc in acelasi stil, dar accidentul pe care l-am avut anul trecut m-a impiedicat s-o finalizez.