Nascut pe 23 iunie 1927, in zodia Racului, "Nea Viciu", cum il numesc de-o viata satenii din Sirnea, implineste, la vara, 72 de ani, iar la sfarsitul secolului isi va sarbatori "nunta de aur". Barbat falnic, inca in putere, Iosif Teposu este conducatorul obstei satesti de aproape un sfert de veac. In aceasta venerabila calitate, de intelept al vechii asezari, nea Viciu vorbeste despre viata sa si despre felul in care istoria si politica romaneasca de astazi se vad cu ochiul liber din varful muntelui.
"Am crezut in Dumnezeu si mai cred s-acuma!"
- Cine esti matale, Nea Viciu?
- Cum adica? Nu ma vezi? Asta sunt! Un om ca toti oamenii... Ce altceva?!
- Asta ti se pare de ajuns, ca sa fii ales presedintele obstei satului?
- Daca esti om intreg, ce-ti mai trebuie? Doar sanatate si noroc in viata! Eu m-am nascut la Sirnea si aici am trait toata viata. Lumea ma stie. Am muncit cat am putut, dar mi-a fost rusine sa fur si sa mint. Poate de-asta au avut oamenii incredere in mine.
- Crezi in Dumnezeu?
- Cum sa nu cred? Toata viata mea am crezut in Dumnezeu si mai cred s-acuma! Fara el nu se poate... Cand plec si cand ajung acasa, imi fac cruce, intotdeauna. Ma duc si la biserica, dar nu chiar in fiecare duminica. Pe mine, Cel de sus m-a ajutat sa apuc pensia si sa vad schimbarea timpurilor astea. Cine mai gandea asa ceva?
- Te-ai bucurat la Revolutie?
- Ba am si plans! stateam cu femeia langa mine, ne uitam la televizor, plangeam si bateam din palme. Pe vremea aia erau putine televizoare in Sirnea, nu ca acuma. Iesea lumea prin curti, vorbeau oamenii peste garduri, povesteau ce se-ntampla...
- Cum te simti acum, la aproape zece ani dupa acele clipe euforice?
- Cum sa ma simt? Mai batran si cam obosit... M-au ametit astia de cap, cu politica lor!
- Ai familie mare, Nea Viciu?
- M-am insurat cu femeia in 1950 si-avem avut doi copii, un baiat s-o fata. Acuma suntem de patru ori bunici, iar la anu fac "nunta de aur". Am botezat, cu tot cu sotia, 16 copii (jumate baieti, jumate fete, c-asa s-a nimerit de la Dumnezeu!) s-am cununat 8 perechi din sat.
- Nea Viciu, circula o legenda prin Sirnea, conform careia ai furat-o pe d-na Marita, cand ai dus-o in fata altarului. Este adevarat?
- Cati oameni nu fac nebunii la tinerete...? Da Marita a venit mai degraba ea singura, nefurata. Ne cunoscusem la apa, aveam ceva vechime la intalniri.
- Cum adica?
- Pe vremea aia, n-aveam apa-n casa, asa ca ieseam la fantana, unde ne intalneam. In vara lui 50, am facut o nunta pe cinste! Mi-am luat permisie din armata si-a venit tot satu, cu daruri, cu lautari, cu "terferi" (un fel de petitori), iar dupa nunta, am facut "calea mare", adica am mancat si-am baut trei zile la rand. Din cauza asta, daru de 70 de lei, ce l-am adunat, n-a mai ajuns, asa ca a ramas nunta saraca... Dupa aia, am avut o luna de miere de trei saptamani! Ce mai vrei sa stii?
- Nea Viciu, cititorii revistei noastre trebuie sa va cunoasca, nu-i asa?!
- Nu zic nu, da prea ma faci sa ma simt ca la popa! Ce nevoie are lumea mare sa ma stie? Imi ajunge ca ma cunoaste satu. Doar n-ajung sef de stat?! Ti-am zis ca n-am mintit, n-am furat... Mi-a placut intotdeauna omu modest. Am mai baut cate-un paharel, da nu m-am imbatat niciodata si nici n-am fumat! N-am facut razboiu, ca eram prea tanar... In schimb, am facut armata la Securitate, cum se obisnuia atunci, insa n-am fost securist, fereasca sfantu! O singura data-n viata am ajuns sarac: dupa razboi, cand mancam mamaliga de orez, din cauza foametei. Si sa-ti mai spun ceva adevarat: am iubit o singura femeie, pe nevasta-mea, Marita ! Asa a fost sa fie...
"Nu mi-e rusine de nimic din tot ce-am facut in viata!"
- Cum ai ajuns matale presedintele obstei din sat, Nea Viciu?
- Pai, asta era prin 76, parca, da lumea ma stia de-o viata, ca am fost postas 32 de ani. Bateam Sirnea, Pestera, Magura si Drumul Carului, iarna cu sania ori schiurile, iar vara cu calu, calare. Faceam aproape 40 de kilometri pe zi, pana ce innopta si oboseam. Am avut si motoreta, intr-o vreme. Asa am ajuns de ma cunosteau toti...
- Oamenii zic ca erai un fel de postas-haiduc. Umblai si noaptea pe dealuri si prin paduri.
- Asa e, da la comunisti nu mergea cu haiducia nici macar in gluma! Eu n-am fost nici membru de partid, cum nu sunt nici la astia de azi, insa daca nu eram corect, ma zburau. Odata, m-au amenintat ca ma scot din posta, daca nu ma fac membru. Le-am strigat: "Sunt cinstit si-asa, fara Pcr!". Adevaru e ca noi am trait binisor, chiar si pe vremea comunistilor. Da eram mai tineri si puteam munci... Nu mi-e rusine de nimic din tot ce-am facut in viata!
- Nea Viciu, cum au trecut 32 de ani de munca?
- Atata drum am batut, ca ma gandesc sa nu fi facut ocolu pamantului, vorba aia! Ani de zile, ma sculam cu noaptea-n cap si-o porneam. Da ma-ntorceam tot pe intuneric... Uneori, veneam prin padure si ma ducea calu singur, ca eu nu mai vedeam nimic in bezna. Cand umblam asa, ascundeam banii de pensie in desagii cu fan, ca sa pacalesc hotii. Cine gandea sa ma fure, venea sa ia geanta de postas, nu desagii... Pa urma, am apucat niste ierni vijelioase, ca plecam dimineata cu sania, iar la intoarcere poteca era sub zapada. Odata, am lasat sania in capatu drumului si m-am intors pe jos. Am dat drumu calului inainte, ca el e animal destept si cunoaste poteca mai bine, iar eu mergeam in urma, tinandu-ma de coada lui.
- Si ce duceai in geanta, ca sa merite tot chinul asta?
- Aveam raspundere mare... Distribuiam pensiile, scrisorile si abonamentele la "scanteia". Ma mai opream, cand era soare, sa arunc un ochi prin gazete. Citeam toate bazaconiile alea, cu "depasirea planului", "constructia socialismului". Dar sa fi fost comunistii oricat de haini, tot mirosea a rasina de brad, la Sirnea...
"Imbatranim mereu si nu intinerim niciodata"
- Nea Viciu, hai sa ne intoarcem la obstea pe care o conduci de un sfert de veac!
- Ce sa-ti spun? Avem vreo doua sute si ceva da vite, plus nu stiu cate zeci de oi, mai multi cai... Trebuie sa ai grija de animale, sa te ocupi de balegar, de fertilizarea pasunii, de paza. Am ingradit tot islazul obstei, pe muntele Pleasa, peste 80 kilometri, cu pari si sarma! Acum sunt turme particulare, ne platesc taxe, avem comisie de cenzori. Inainte, Nicolae Fruntes - Dumnezeu sa-l odihneasca! - a facut, impreuna cu mine, "Transpleasa"... E cel mai inalt drum, dupa Transfagarasan si Pasul Prislopului. Toamna, am sedinte cu responsabilu de oi, vara facem sedinte cu vitele... E munca multa!
- Dupa cate inteleg, mata esti un fel de prim ministru al satului...
- Daca ma numesti asa, parca ma faci vataf la curci! Pentru cine sa mai fiu cum spui? Nu vezi ca pleaca lumea?! In tinerete, p-aici, era o veselie s-o lumina... Duduia ulita cand ne intorceam de la munca. Acuma, oamenii ies numa pana la animale. Ulita e pustie. Unii si-au facut case noi, da sunt putini de aici din sat.
- Sirnea este o zona superba, iar turismul montan s-a mai dezvoltat in ultimii ani, nu-i asa?!
- Cu asta ne mai scoatem la suprafata, insa timpurile sunt grele si satu se tot goleste. Nu mai ai ce face aici! Produsele se vand prea ieftin... Tragi cat poti sa faci lapte, branza, lana, da muncesti mult, pe nimic. Iar noi imbatranim mereu si nu intinerim niciodata...
- Din ce cauza crezi ca se intampla toate astea, Nea Viciu?
- Scumpirile din ziua de azi ne pune da cap! Si la noi e la fel cum sa vede in toata tara... Viata de azi e buna, asa, ca buna, dar e tare rea, ca rea! Din cauza preturilor, mai ales. Pana si romanu, vai de mama lui, parca era mai bun de minte, da l-au smintit vremurile!
- Nea Viciu, ce-ai face mata, daca ai fi prim ministru, la Bucuresti, acum?
- Nu-mi trebuie mie asa un pocinog pe cap! sunt prea batran...
- Vorbesc serios! Pune-te in pielea primului ministru, te rog!
- Pai, cum sa ma pun in pielea lui? Eu n-am iesit niciodata din tara si am fost de trei ori la mare! Am citit putin, mai mult gazete. Si p-alea, le citeam iarna, ca vara n-aveam timp...
- Asa cum conduci obstea satului, ai putea conduce si tara...
- Stiu eu?! Dupa mintea mea, as face ceva... Toata lumea sa traiasca bine, sa fie alintata de munca, dar cu bani. Daca n-ai bani, esti pierdut!
- Exista vreun politician de azi care iti place?
- Cred ca Petre Roman ar fi bun, daca stau sa ma gandesc bine, ca ala, Diaconescu, parca si eu vorbesc mai destept ca el!
- Dar presedintele tarii?
- Asta e bun de profesor... Acolo e bun, nu in alta parte!
- Nici Regele Mihai nu-ti inspira mai multa incredere?
- Pe vremea lui, eu am fost sarac... Ce sa faca regele? Poate sa-i schimbe pe romani, sa nu mai fie lenesi si hoti.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
