Acasa la "Printul Banatului"
Tiberiu Ceia
"Idolul meu a fost si ramane... Ioana Radu"
Sunt mai bine de 30 de ani de cand indragitul rapsod al Banatului, Tiberiu Ceia, isi fericeste ascultatorii cu vocea lui. Leganate sau iuti, melodiile populare pe care le interpreteaza ne usureaza sufletul si ne fac sa mai uitam de necaz. L-am cautat pe distinsul interpret al folclorului banatean acasa, la Timisoara, unde dialogul purtat a pornit de la o fotografie ingalbenita de timp...
...Aici sunt bunicii mei, din partea tatalui. Vedeti salba de la gatul bunicii? Are o poveste fascinanta... Bunicul voia sa-l tina pe tata la munca campului. Peste voia lui insa, bunica a hotarat sa-l dea la scoala si, pentru a face rost de bani, si-a vandut salba, pe care o avea de la mama ei. Asa a plecat tata la liceu, la Oravita, apoi a putut sa urmeze Dreptul la Cluj. Desi se mandrea cu un fiu scolit, bunicul nu l-a iertat niciodata pe tata ca a parasit slujirea pamantului...
Imi aduc aminte perfect ca bunicului ii placea, dupa ce era adunata recolta, sa vina la Timisoara, la teatru... Pe aici treceau tot felul de trupe; dupa spectacole, mergea la cafana (restaurant), pentru ca acolo intalnea oameni de spirit, actori ori poeti. Ii placea sa-i asculte, sa-i priveasca... Nu era un om instruit, dar avea o puritate extraordinara. Satul lui, Varadia (langa Oravita), era de oameni instariti. Intre cele doua razboaie, aveau chiar si fanfara, in care, bineinteles, canta si bunicul...
Eu am vazut lumina zilei la Timisoara, care este chiar locul unde parintii mei s-au intalnit. Mama-i bihoreanca, de langa Beius. Eu m-am nascut in zodia Racului, pe 16 iulie 1940, intr-un cartier cu nume turcesc, Mehala.
- Majoritatea marilor interpreti ai folclorului romanesc s-a nascut in anii "30-"40. Se poate vorbi despre o generatie de aur a cantecului popular?
- Sa stiti ca inaintea generatiei pe care dv. o numiti "de aur", care a aparut pe lume intre "35 si "45, au fost cativa cantareti pe care eu ii consider briliante, nu... aur. Ma refer la Ioana Radu, Ion Luican, Rodica Bujor, Maria Lataretu, Maria Tanase... Din generatia mea fac parte Maria Ciobanu, Benone Sinulescu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin, Angela Buciu, Ana Pacatius si Florica Ungur. Nu stiu daca am scapat pe cineva, dar cam pe aici se termina lista "generatiei de aur" a muzicii populare romanesti...
- Dv. cand ati inceput sa cantati?
- La 4 ani am cantat, pe o scena cu public, intr-o gradina de langa catedrala, o romanta invatata de la tatal meu - Cruce alba de mesteacan. El mi-o canta aproape in fiecare zi. Si acum cant aceasta romanta, exact cum am invatat-o de la el! Intr-o buna zi, tata a venit acasa cu un aparat de radio Telefunken. Nimeni de pe strada noastra nu avea asa ceva! Ma ascundeam dupa dulap, stingeam lumina, deschideam radioul si cantam o data cu Ioana Radu, cu Rodica Bujor si Ion Luican... Pe de alta parte, radioul, ca institutie, nu are doar parti bune. Pot spune ca aparitia lui a avut un dublu efect: unul negativ si altul pozitiv. Efectul negativ se explica prin faptul ca, daca mergi acum prin sate dupa folclor, risti sa culegi cantece "contaminate" de ceea ce se difuzeaza deja la radio. Cei din generatia "briliantelor", despre care v-am vorbit, cantau ce culegeau de la tarani - si pe-atunci aveau ce sa culeaga... Astfel se explica cum patru cantareti diferiti aveau, fiecare, cate o varianta a cantecului "Marioara de la Gorj" ori "Ma dusei sa trec la Olt", de exemplu. Efectul pozitiv consta in faptul ca asa - prin difuzare repetata - se impun nume si stiluri.
- Stiu ca sunteti absolvent de Filologie; cum se explica "imbinarea" dintre Litere si muzica populara?
- Am avut o profesoara de romana de care eram, pur si simplu, indragostit. Vreau sa-i amintesc numele - Elvira Batea. In clasa a V-a m-am hotarat sa ma fac profesor de limba romana, si am reusit! 12 ani am fost in invatamant... Am parasit invatamantul in 1978, cand m-am angajat la "Doina Oltului" din Slatina. Fiind student la Filologie si facand culegeri de folclor, aveam foarte mult material. Am inceput sa cant melodii populare la casa de cultura. Le copiam pe Elisabeta Pavel si pe Ana Pop Corondan, dar la stil si la aparitie pe scena o copiam pe Ioana Radu!
- Sa inteleg ca Ioana Radu a fost modelul dv. artistic?
- A fost idolul meu. Cea mai mare bucurie a fost cand aveam 14 ani si am vazut-o pe Ioana Radu intr-un spectacol la Timisoara! Sa va mai spun ceva: mie niciodata nu mi-a placut sa merg la inmormantare. Dar in septembrie 1990, cand a murit Ioana Radu, am venit la Bucuresti sa-mi iau ramas bun de la ea. Am fost coplesit, eram in stare sa o iau in brate, sa o duc la mine acasa... Murise idolul meu si nu puteam suporta asta...
- Sa stiti ca au locul lor, bine definit, Achim Nica si Ana Pacatius. Alaturi de ei, si eu am incercat sa prezint esenta cantecului banatean.
- Ce este reprezentativ pentru zona dv.?
- Eu cred ca un joc, numit Soroc. Am gasit o varianta melodica in apropierea Timisoarei si i-am scris textul; cu acest cantec am debutat lateleviziune, in urma cu 33 de ani... Acum este "slagar". Este binecunoscuta influenta reliefului asupra firii omului, deci asupra creatiei populare. In Banat avem trei forme de relief: ses (zona Timisoarei si a Lugojului), zona de deal (Fagetul, Oravita si Buziasul) si zona de munte. Cei de la ses au muzica si dansuri elegante, "asezate". O combinatie intre eleganta creatiei de la ses si exuberanta celor de la munte este muzica specifica zonei de deal. Jocul, dar si doina, vin de la munte. Costumul meu popular este alb-negru, combinatie specifica zonei Oravitei: pantalonul este alb, camasa - simpla, tot alba, iar ilicul este negru.
- Considerati ca folclorul actual a intrat pe o panta descendenta?
- Eu cred ca ar trebui sa se faca o distinctie clara intre muzica lautareasca si folclorul adevarat. Greseala o fac producatorii, care scriu pe casete "muzica populara", dar sunt tot felul de facaturi turco-tataro-rromo-sarbo-bulgaro-grecesti. Nu sunt de acord cu marii interpreti care au cedat pe parcurs; sunt cativa care m-au dezamagit... Nu dau nume, sunt binecunoscuti acei solisti.
- Aveti elevi ori "copiatori" ai stilului dv.?
- Desi ei nu recunosc, sunt multi care ne copiaza. Ce este rau? Nu prea poti sa-i inveti ce sa faca, pentru ca banul i-a stricat pe toti...
- Cum ati ajuns sa lucrati la studioul teritorial Tvr Timisoara? Ce faceti acolo?
- Cand s-a pus problema infiintarii studiourilor regionale, era nevoie, bineinteles, de forte locale. Am inceput prin a fi sef si continuu prin a munci. Lasand gluma la o parte, vreau sa va spun ca m-am "imbolnavit" de televiziune: abia astept sa vad ce am filmat pe teren, sa montez materialele... Imi place tare mult sa ma intalnesc cu telespectatorii care urmaresc emisiunile mele. Am o rubrica de 10 minute de folclor, o emisiune numita "La izvoare" si un duplex cu Bucurestiul.
- Ati cantat mult in strainatate; considerati ca s-au schimbat, dupa "89, romanii din diaspora?
- Da, ii gasesc schimbati dupa momentul "89. Multi vin in tara, isi cumpara casete (unele bune, altele nu) si nu mai au acelasi dor de muzica populara pe care-l aveau inainte de "89. E greu sa mai faci turnee acum peste hotare. Fariseismul in muzica populara a stricat multe. Sa stiti ca sunt cantareti de mare valoare, care nici nu au cantat afara, in timp ce tot felul de "licurici" isi fac veacul peste ocean.
- In perioada in care artistii romani erau priviti ca niste zei, ati fi putut ramane afara. De ce v-ati intors?
- Nu am putut altfel. Am fost tentat, in "67, sa raman in Franta, dar numai in Romania ma simt eu insumi... Sa va mai spun un secret al meu: poate o sa va mirati, dar eu ma simt cel mai "acasa" nu la Timisoara, ci in Bucovina! Nu stiu de ce, dar asta e...
- As vrea sa povestiti despre familia dv....
- M-am indragostit de sotia mea la pregatirea pentru examenul de admitere la facultate, desi ne stiam dinainte (parintii nostri fusesera colegi de serviciu - socrul meu este cel care a infiintat Cec-ul la Cernauti si la Timisoara, soacra mea a fost contabil sef la Cec, iar tata - seful serviciului de control si revizie). Am fost si colegi de grupa. Ne-am casatorit in facultate. Acum, Anca este director adjunct al scolii speciale pentru ambliopi din Timisoara. Avem un baiat de 29 de ani, Cristian, care in prezent se afla in California, in Statele Unite. A terminat Teologia la Bucuresti, dar, surpriza! Este fan al muzicii "rele", rock, hard si cum s-o mai fi numind...
- Daca nu ati fi ce sunteti, ce v-ar fi placut sa fiti?
- Interesanta intrebare... Cred ca profesor de cantareti...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
