O remaniere inutila
Demiterea d-lui Daniel Daianu de la Ministerul Finantelor a fost - pentru unii observatori - semnalul inceperii remanierii guvernamentale anuntate de Radu Vasile chiar de la instalarea sa. Demiterea d-lui Daianu nu a fost insa decat inca un episod in dura batalie - care se da in administratia romaneasca - intre diverse grupuri de interes. Aparent, dl Daianu a fost scos din Executiv pentru ca nu a reusit sa-si reformeze ministerul, deoarece nu a gasit alte cai pentru salvarea bugetului decat cresterea fiscalitatii, pentru ca a intarziat in colectarea taxelor si impozitelor, si in executarea marilor datornici. In fapt, dl Daianu a fost "executat" pentru ca s-a impotrivit pe fata unui contract la care au subscris atat presedintele tarii, primul ministru, cat si ministrul apararii, dl. V. Babiuc, contractul pentru elicopterele Cobra. Dl Daianu a sesizat ca, pentru Romania, un astfel de contract, destul de oneros din start, devine extrem de impovarator in contextul unei tranzitii balbaite. Fostul ministru al Finantelor s-a aratat, de altfel, destul de descurajat in privinta posibilitatilor reale de finalizare a numitei tranzitii. Dl Daianu a observat din interior modul in care guvernantii o realizeaza. El a sesizat ca, pentru actuala administratie, Reforma s-a transformat - ca si pentru cea dinainte - intr-un pretext pentru satisfacerea unor interese clientelare, pentru recompensarea partizanilor, a simpatizantilor etc.
Demiterea d-lui Daianu este, in consecinta, rezultatul triumfului unui anumit grup de interes. Aceeasi observatie poate fi facuta si in cazul d-lui S. Dimitriu, ministrul Privatizarii, sau al d-lui G. Dejeu, ministrul de Interne. Dl Dimitriu a realizat privatizarea intr-o maniera foarte "personala", in timp ce dl Dejeu a mentinut (interesat) militarizarea politiei, inclusiv acoperirea unor abuzuri ale membrilor ei, abuzuri care intr-o formula "civila" ar fi fost aspru sanctionate. Dl Dimitriu insa a facut tot ce a putut pentru asigurarea unor fonduri "partinice", iar dl Dejeu a urmarit sa asigure fidelitatea unui aparat vital pentru mentinerea puterii. Ca si-au rezolvat, astfel, si unele interese proprii, este o alta problema. La o "lectura" a activitatii membrilor cabinetului Vasile se poate observa ca, de altfel, majoritatea absoluta a ministrilor au evoluat astfel, navigand in zig-zag intre interesele grupurilor partinice pe care le reprezinta si cerintele formale ale satisfacerii interesului comun. Presa a semnalat nenumarate situatii in care aceste interese s-au ciocnit, au devenit - pentru electorat - expresii ale aspiratiilor comune, ale vointei generale de schimbare, desi ele vizau "obiective" foarte delimitate, foarte apropiate de "asteptarile" unui partid sau altuia. Spatiul paginii nu ne permite sa reluam toate aceste exemple de "colaborare interna" a membrilor cabinetului, de efort comun spre rezolvarea problemelor tarii.
Demiterea d-lui Daianu a survenit - totusi - inaintea termenului anuntat de primul ministru pentru restructurarea si remanierea echipei sale. Ea indica o acutizare a bataliei intre partidele coalizate la putere intre gruparile clientelare care stau in spatele lor. Dl Daianu a fost inlocuit tot cu un liberal, dl Remes, dar in acest mod problema nu a fost transata decat partial. Dl Remes se va manifesta, poate, mai energic in colectarea impozitelor si taxelor, va fi - probabil - mai permisiv fata de "asteptarile" d-lui Babiuc, ministrul Apararii, in chestiunea contractului cu Bell Helicopters, insa nu va putea, oricum, repune pe picioare finantele tarii, blocate de un buget prost alcatuit si executat haotic de aparatele diverselor ministere, definite de "culoarea politica" a titularilor lor, de telurile partidelor in ograda carora au fost plasate. Ierarhia ministerelor, in functie de dinamismul sau lentoarea lor in realizarea Reformei este, din aceasta perspectiva, falsa, pentru ca - asa cum am mai spus-o - ele nu au facut decat sa reflecte presiunile interesate ale partidelor, obiectivele momentane si de perspectiva vizate de ele. O remaniere - pentru ca de restructurare, in contextul nestabilirii listei principalilor ordonatori de credite, nu poate fi vorba - nu va putea schimba, in esenta, sistemul in functiune, chiar daca - prin redimensionarea cabinetului - va pune iarasi in discutie raporturile dintre partenerii de coalitie.
Primul ministru a anuntat, cu cateva luni in urma, ca echipa cu care a pornit la drum va fi, de la o anume data, restructurata si remaniata. Scopul actiunii era, bineinteles, eficientizarea actiunii cabinetului, cresterea capacitatii lui de gestionare a Reformei, finalizarea tranzitiei. S-a constituit chiar si un comitet de lucru care, fara sa tina seama de interesele partinice angajate sau de personalitatile implicate, trebuia sa schiteze noua organigrama a cabinetului. Un cabinet in care, evident, autoritatea primului ministru sa creasca, posibilitatile lui de interventie in "zonele" arondate partidelor fiind mult mai largi. Propunerea, neconstitutionala, de definire a lui drept "presedinte al Comitetului de ministri" viza tocmai acest obiectiv. Trebuiau comasate, de asemenea, o serie de ministere care erau, oricum, interdependente, realizandu-se astfel o reducere a aparatului birocratic. Comitetul a propus ca Ministerul Mediului sa fuzioneze cu cel al Agriculturii, Cercetarea sa treaca la Ministerul Educatiei Nationale, iar Ministerul Reformei sa se desfiinteze - componentele lui urmand sa fie preluate de celelalte ministere economice, direct interesate in precipitarea privatizarii, in grabirea restructurarii economiei. Mai mult, pentru reducerea fluxului birocratic, se propunea pastrarea unui singur secretar de stat pentru fiecare minister. In acest mod, cabinetul trebuia sa devina un organism unitar, apt sa raspunda rapid la schimbarile mediului, sa realizeze chiar asteptata Reforma. Defectiuni, precum cea soldata cu demiterea d-lui Daianu, erau excluse, premierul avand responsabilitatea actiunii in ansamblu, iar deciziile, odata luate, fiind definitive. Propunerile comitetului de lucru au parut ca tin cont de faptul ca nu se mai poate lucra ca pana acum, ca interesul national prevaleaza asupra intereselor partinice. In al doisprezecelea ceas, sugerau ele, este nevoie de o miscare hotarata si ferma, altfel Romania riscand sa se impotmoleasca definitiv in coada plutonului reformelor din Estul Europei.
Propunerile suna, in principiu, foarte frumos. Dar, de la inceput, sunt nerealizabile. Autorii lor nu si-au pus nici o clipa intrebarea cum le va concretiza primul ministru. Cabinetul este structurat pe baza celebrului algoritm ce a impartit in felii "tortul" ministerial. Comasarea unor ministere va repune in discutie repartizarea existenta, va obliga partidele sa-si retraga unii dintre demnitari. Vor fi oare dispuse, ne intrebam, Pntcd-ul, Pnl-ul, Pd-ul sau Udmr-ul sa aiba mai putini ministri decat au in momentul de fata? Pd-ul a si anuntat ca nici nu se gandeste sa retraga vreunul dintre reprezentantii sai in cabinet. Dar, oricat de "Pd-ist" ar fi primul ministru, va putea el sa reduca numarul portofoliilor Pntcd-ului, pastrandu-l intact pe cel repartizat Pd-ului? Va accepta, oare, Pnl-ul, care isi doreste un rol mai marcat in actiunea guvernamentala, sa piarda controlul unor ministere considerate ca fiefuri de drept? Si, daca se va admite formula pastrarii unui singur secretar de stat de minister, vor renunta partidele implicate la posibilitatile de "supervizare" pe care le aveau pana acum? Pentru ca, renuntarea la trei din patru secretari de stat va da impresia ca se accentueaza controlul unui partid asupra domeniului administrat, indiferent de la ce formatiune politica provine ministrul. Masura va politiza si mai mult actiunea guvernamentala, dar - in acelasi timp - va diviza si mai tare cabinetul. Pentru ca, imediat, fiecare dintre cei interesati se va intreba a carui partid este politica aplicata. Mai mult, o actiune de genul celei care a dus la demiterea d-lui Daianu va fi taxata, in mod expres, drept joc politic interesat si va accentua suspiciunile reciproce ale partenerilor.
Remanierea (si restructurarea) va fi, iarasi, o lunga targuiala intre partidele aflate la putere. Electoratul va asista, din nou, la un troc ce va scoate la suprafata dorintele si obsesiile gruparilor coalizate. Propunerile avansate, urmate de pertractari, santaje, presiuni de tot felul, vor bloca complet activitatea administrativa, vor incurca si mai tare itele decizionale, facand ca acum, in prag de iarna, haosul sa se generalizeze. Noua repartizare a portofoliilor pe partide si dezbaterile interne ale acestora, in legatura cu titularii lor (pentru ca premierul nu va putea, totusi, sa isi aleaga oamenii), vor taragana si mai mult adoptarea unor strategii coerente in deblocarea Reformei. Or, in acest moment, Romania are nevoie tocmai de asemenea strategii. Politizarea completa a actiunilor administrative va face - in lipsa unei politici unitare, imposibil de adoptat atata vreme cat partidele au viziuni diferite asupra Reformei - ca, in continuare, fiecare minister sa functioneze autonom, sa urmareasca satisfacerea unor anumite interese.
Este clar ca, daca va fi facuta astfel, "reforma guvernamentala" nu are nici o finalitate functionala. Atata vreme cat nu se schimba nimic structural, situatia dezastruoasa in care se afla Romania se va mentine. Blocajul economic va continua, dezechilibrul balantei externe se va accentua, investitorii ne vor ocoli mai departe, coruptia va creste, oricate "campanii" se vor lansa impotriva ei. Nimic nu poate fi pus in miscare intr-o tara in care birocratia sufoca orice initiativa, distruge orice autoritate, anuleaza orice decizie. Restructurarea ar fi trebuit sa inceapa cu schimbarea sistemului, cu excluderea manipularilor interesate partinic, cu rezolvarea crizei de autoritate prin cresterea posibilitatilor primului ministru de a-si alege si conduce echipa. Pentru ca, indiferent de obiectivele unuia sau altuia dintre partide, de profesionalismul oamenilor trimisi de ele in functii, raspunderea este solidara. Esecul sau succesul apartin tuturor. O remaniere realizata cu mentinerea sistemului existent este perfect inutila. Servind unor interese inguste, unor aspiratii de grup, ea va bloca pe mai departe Reforma in Romania.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
