Dan Puric
Vom dansa pentru printul Charles
Bine ca v-am intalnit sa va spun vestea cea mare: vom sustine recitalul nostru de dans si pantomima "Toujours l"amour" in fata printului Charles. Nu, nu plecam noi la curtea Angliei, au venit de acolo trimisi ca sa ne vada, la recomandarea ambasadei britanice din Bucuresti. Am fost alesi dupa "vizionare", dar probabil ca au fost influentati si de ecourile inregistrate de show-ul nostru care a reprezentat Romania la ultima expozitie mondiala a secolului, de la Lisabona. Au fost ecouri formidabile, spectacolul a fost considerat un eveniment si a mai schimbat ceva din impresia groaznica produsa de standul romanesc. "O biata gazeta de perete", cum il considera cineva. Doar ca noi n-am avut parte de gazete romanesti care sa consemneze succesul. Am dansat in mijlocul fluviului Teju din Lisabona, pe o scena uriasa, construita pe piloni. La inceput erau putini spectatori, se dusese probabil vestea unei Romanii total neinteresante. Treptat, s-au adunat cateva sute de oameni, pe un vant care era cat pe-aci sa ne arunce in fluviul ce se varsa in Atlantic. Macar asa ajungeam si noi, pe apa, in Pactul mult dorit. Am avut un succes nesperat. Carmen Ungureanu, partenera si sotia mea, a primit 300 de trandafiri rosii. Despre celalalt succes al nostru, tot in vara asta, dar in Germania, merita povestit mai pe larg. Cronicile ne vor parveni curand. V-as spune o singura apreciere: "Noi, germanii, cam uitasem cum arata romantismul, poezia sentimentelor. Cei doi artisti romani ni le-au amintit cu stralucire".
Maria Ploae
Vacanta cu nori si "boabe"
N-am inceput cu dreptul stagiunea aceasta. Directoarea Teatrului Mic, Poldi Balanuta, e inca bolnava si repertoriul nu s-a definitivat. Am reluat in deschidere o comedie mai veche, de mare succes, "Fazanul", dar - spre surpriza noastra - n-au fost in sala decat vreo 60 de persoane. Speram ca doar ploile sunt de vina. Nici pentru mine, acasa, vacanta n-a fost prea senina. Fiul nostru a avut de trecut o "boaba" (corijenta, in argoul elevilor) si am stat pe langa el. Astept cu nerabdare sa reiau la Teatrul de Comedie un personaj foarte drag mie din spectacolul "Trei femei inalte", premiat de Uniter. Joc una din cele trei, mijlocia, mai inteleapta, s-ar zice. Dar si mai trista, ca orice om ce gandeste si se analizeaza serios. Ma asteapta insa si o bucurie: un film (dupa atata seceta cinematografica) in regia sotului meu, Nicolae Margineanu. Scenariul e scris de Rasvan Popescu, adaptare dupa romanul lui politist "Omul cu cioc si gheare". Cine e "omul"? Un fotoreporter vanator de imagini intime din viata unei personalitati politice, pe care adversarii vor s-o compromita. "Paparazzii" se va chema filmul, speram foarte fierbinte ca interes public, dupa accidentul printesei Diana si dupa ultimul scandal din viata lui Bill Clinton. Agresorul fotoreporter e Marcel Iures, eu sunt prostituata care-l gazduieste. Rol insolit pentru mine.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
