Întâlnirea cu o meduză nu e întotdeauna periculoasă. Uneori, mușcăturile ei pot fi, totuși, mortale. Din cele 2500 de specii câte există, majoritatea au tentacule cu otravă, pe care o împroașcă la cea mai mică atingere. Dacă un înotător e capturat, de pildă, de o meduză care trăiește în apropiere de țărmurile Australiei, el face pe loc infarct. Și meduza portugheză, care se scaldă în preajma insulei spaniole Mallorca, le-a tăiat turiștilor, în vara aceasta, cheful de înotat.
La o primă vedere, cu înfățișarea ei gelatinoasă, pare mai degrabă fragilă. Dar deși sunt lipsite de creier, de inimă și de oase, meduzele sunt creaturi extrem de robuste. Poluarea oceanelor cu reziduuri chimice, de exemplu, care a ucis zeci de specii de pești, pe meduze nu le afectează deloc. Ba chiar profită de dispariția lor, pentru a-și mări spațiul locativ din oceane, înmulțindu-se necontrolat.
Pielea pișcată de o meduză trebuie spălată mai întâi cu apă de mare sau oțet. Apa dulce agravează arsura. Resturile de tentacule rămase în piele se scot ușor cu ajutorul unei pensete sau se presară cu nisip și se freacă.
Sex fără atingere
Meduzele se reproduc în mai multe etape. Câtă vreme plutesc, femelele își depun ouăle în apă, unde sunt fecundate. N-au nevoie de împerecheri cu masculii. Din ouă ies larve, care plutesc în apele mărilor, până își găsesc un suport de care să se agațe: roci, epave de vapoare, resturi de plastic. Se fixează solid de ele și se transformă în polipi, care seamănă cu bobocii de anemone. Din polipi se formează apoi noi meduze.