- Peste tot în lume, oamenii prețuiesc din ce în ce mai mult "farmacia verde". Leacurile naturale au o tradiție veche de milenii. Acum, cercetările de ultimă oră le confirmă eficacitatea, nu o dată uimitoare. Puse multă vreme la zid, de marile firme de medicamente, preparatele din plante cuceresc, în prezent, mapamondul -
Medicina naturistă se află în continuă expansiune. Volumul vânzărilor de medicamente pe bază de plante a crescut cu 3,2% în anul 2017, atingând valoarea de 1,7 miliarde de euro. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că aproximativ 80% din populația globului apelează în prezent la remediile din plante, pentru a-și vindeca sau ameliora bolile. De mii de ani, oamenii de pe toate continentele știu ce frunze, rădăcini sau fructe le pot fi de ajutor contra insomniei, a suferințelor digestive ori a slăbirii memoriei. În afara plantelor autohtone, cu puteri vindecătoare de excepție, pe care vi le prezentăm de aproape 30 de ani în paginile "Formulei AS", în largul lumii există flori și ierburi la fel de puternice, pe care e bine să le cunoașteți. Majoritatea lor sunt prezente și în farmaciile românești.
Cânepa
Ucigașul durerilor
Provenită inițial din Asia Centrală, cânepa este cultivată astăzi în numeroase regiuni ale globului. Ea se numără printre cele mai vechi plante utilitare și medicinale ale lumii, iar actualmente este redescoperită cu entuziasm de către oamenii de știință, care îi comentează pe larg proprietățile. Planta conține peste 113 substanțe cu potențial terapeutic, numite canabinoide. Cea mai cunoscută dintre ele este cannabidiolul, prelucrat și comercializat sub forma uleiului CBD, care combate durerile de cap, contracturile musculare și insomnia. În ultimul timp, el este foarte căutat de starurile hollywoodiene (faimosul actor Matthew McConaughey și-a asumat chiar statutul oficial de distribuitor). CBD nu are efect halucinogen, spre deosebire de un alt principiu activ din compoziția cânepei, tetrahidrocanabinolul (THC), o rășină sintetică ce nu se poate achiziționa și folosi decât pe baza unei prescripții medicale, deoarece este prezentă în drogurile vegetale hașiș și marijuana. Interzis consumului zilnic și dozat cu mare grijă, THC este utilizat, printre altele, pentru calmarea durerilor în nevralgii, poliartrită reumatoidă, scleroză multiplă și cancer. "Canabinoidele pot ajuta pacientul să se liniștească și să se relaxeze, stopând spirala durerii", explică medicii. Prezente în majoritatea țărilor lumii, preparatele medicale din Cannabis sunt așteptate și în România.
Ginkgo biloba
Regele randamentului cerebral
Originar din Estul Chinei și supranumit "arborele pagodelor", planta poartă cu mândrie titlul de decan de vârstă al tuturor "confraților" săi din lumea întreagă, având o vechime de peste 300 de milioane de ani. Extractul din frunze de ginkgo, astăzi unul dintre produsele naturale cel mai bine vândute la nivel mondial, este apreciat pentru acțiunea lui antiinflamatoare, antioxidată și de stimulare a irigației sangvine. Flavonoidele și terpenele conținute în el activează circulația sângelui, inclusiv la nivelul creierului, contribuind astfel la consolidarea memoriei și a randamentului cerebral. Publicația de specialitate International Journal of Phytotherapy and Phytopharmacology consemna recent faptul că ginkgo este actualmente "remediul vegetal cel mai atent investigat și cel mai frecvent recomandat pentru tulburările cognitive și boala Alzheimer". El se utilizează și în tratamentul celor ce suferă de tinitus sau tulburări de echilibru, fiindcă poate îmbunătăți microcirculația în urechea internă.
Ignația
Potolește crizele sufletești și manifestarea lor fizică
Denumirea botanică: Ignatia amara. Este o plantă agățătoare provenită de la tropice, în ale cărei semințe se găsește stricnină, o substanță deosebit de puternică. Medicina tradițională chineză folosește ignația contra intoxicațiilor, a viermilor intestinali și ca ajutor la naștere. Și la noi, până pe la mijlocul secolului trecut, planta era întrebuințată pentru tratarea afecțiunilor hepatice, gastrice și intestinale, însă acum nu se mai administrează decât ca remediu homeopatic, destinat mai ales tulburărilor nervoase, ca și crizelor sufletești provocate de situații excepționale și manifestate în plan psihic prin mânie, isterie sau depresie profundă, iar în plan fizic, prin spasme musculare, dificultăți de respirație sau crampe. Dar, pe lângă asemenea suferințe de tip paroxistic, ignația se adresează și celor de o intensitate moderată, care devin totuși chinuitoare în timp, cum ar fi anxietatea, instabilitatea emoțională, depresia postnatală, insomnia. Alte indicații terapeutice sunt: durerile de spate, migrenele, hemoroizii, sindromul picioarelor neliniștite, simptomele neplăcute ale menopauzei (dureri de cap, tulburări de somn, nervozitate, spasme, senzație de apăsare în zona pieptului etc.).
Jamunul
Ferește pancreasul de diabet
Jamunul (Syzygium cumini) are frunzișul mereu verde și o durată de viață mai mare de 100 de ani. Poate fi întâlnit în China și Malaezia, însă patria lui este India, unde crește adesea în preajma templelor sau a altor locuri cu încărcătură spirituală. Se înalță repede, până la 10-20 metri, și produce fructe alungite, ovale, care se colorează în violet ori se fac negre, atunci când s-au copt. În India, jamunul este socotit un arbore sacru, consacrat zeului Krishna. În țările asiatice, el face parte din arsenalul terapeutic al medicinei tradiționale. Scoarța lui servește la tratarea diareei cronice și a bolilor de piele. În fitoterapia occidentală se valorifică în primul rând semințele, deoarece studiile au arătat că ele pot influența pozitiv funcționarea pancreasului, normalizând valorile glicemiei. În farmacii există produsul natural hipoglicemiant Daitab, ce include jamunul alături de alte nouă plante ayurvedice care scad concentrația glucozei în sânge. În afară de diabet, Syzygium cumini mai poate trata: diareea cronică, splenomegalia, toxiinfecțiile intestinale, infecțiile în gât, hemoroizii, calculii biliari și renali.
Pelargonia Kapland
Vindecă bolile de plămâni
Se înrudește cu mușcata noastră, denumirea ei științifică este Pelargonium sidoides, dar în limba zulu i se spune Umckaloabo, ceea ce înseamnă "tuse rea". Căci medicina tradițională sud-africană a fost cea care i-a descoperit virtuțile tămăduitoare. Planta a devenit cunoscută în Europa abia la începutul secolului trecut, datorită britanicului Charles Henry Stevens, care și-a vindecat cu ajutorul ei o boală cronică de plămâni. În ultimul timp au fost realizate studii care confirmă acțiunea benefică a pelargoniei în bronșită și sinuzită, la adulți și copii. Ea se datorează substanțelor active prezente în rădăcina plantei: flavonoide, cumarine, tananți și acizi carboxilici. Acestea împiedică fixarea microorganismelor patogene pe mucoasele aparatului respirator, blocând astfel înmulțirea bacteriilor, respectiv extinderea infecției.
Curcuma
Cel mai puternic anti-inflamator natural
Rizomul galben-auriu de curcuma condimentează pulberea de curry, dă un gust și mai bun aluaturilor pentru prăjituri și se pune în ceaiuri. Planta face parte din aceeași familie ca ghimbirul și provine din Asia de Sud-Est, unde este foarte apreciată pentru proprietățile ei detoxifiante și antiinflamatoare. Numai în India se produc anual în jur de 12.000 de tone, însă există culturi și în alte țări din zonă, precum și în America de Sud, căci cererea pe piața internațională este enormă. După recoltare, rizomii se fierb, se usucă și apoi se macină, obținându-se o pulbere aromată, cu un gust ușor picant. Curcuma este nelipsită din bucătăria indiană, cunoscută pentru meniurile ei puternic condimentate, dar în același timp, ocupă și un loc de frunte printre remediile utilizate în medicina ayurvedică. Fitoterapeuții ne recomandă s-o luăm zilnic, presărând-o peste mâncarea din farfurie ori amestecând-o în supe și sosuri, deoarece ea susține buna funcționare a sistemului digestiv, prevenind balonările, crampele și senzația de prea-plin. Principala substanță bioactivă din curcuma este curcuminul. Numeroase studii clinice au arătat că acest polifenol are o acțiune antibacteriană, antifungică, antivirală și antialergică, fiind totodată cel mai puternic antiinflamator natural. El reușește să producă efecte pozitive remarcabile în artrită (reduce inflamația și anchilozarea articulațiilor), în afecțiuni cardiovasculare, hepatice, renale, pulmonare, cutanate, în temutele boli Alzheimer și Parkinson. De asemenea, combate eficient radicalii liberi și reușește să încetinească procesele de îmbătrânire. Poate chiar împiedica dezvoltarea tumorilor și formarea metastazelor, cu condiția ca dozele administrate să fie suficient de mari.
Smirna
Un antibiotic redutabil
Însuși faptul că smirna era unul dintre cele trei daruri pe care Biblia ne spune că magii le-au oferit pruncului Iisus, arată cât de valoroasă este această rășină aromată a arborelui de smirnă (Commiphora myrrha), numit și arbore de mirt. Copacul crește în Africa și în Asia de sud-vest. Are un trunchi gros și contorsionat, nu mai înalt de 5 metri. Recoltarea se face prin tăieturi în scoarță, de unde se prelinge rășina, care se lasă mai întâi la uscat timp de trei luni, iar apoi se poate măcina sau întrebuința ca atare, sub formă de mici bulgări. Ea conține importante substanțe active: uleiuri eterice, principii amare și tananți. Acestea îi conferă proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, cicatrizante, expectorante, sudorifice, carminative și deodorante. Cercetătorii au observat că smirna calmează crampele, prin relaxarea și reducerea numărului de contracții ale musculaturii intestinale. Pornind de aici, au încercat să afle dacă ea are efect terapeutic și în bolile inflamatorii cronice ale intestinului, cum este colita ulceroasă. Rezultatele studiului au arătat că smirna determină creșterea concentrației de acizi grași cu lanț scurt, care joacă un rol important în interiorul intestinului. Ei stimulează celulele epiteliale de la nivelul mucoasei, odată cu producția de mucus protector, și activează limfocitele T, contribuind astfel la prevenirea cancerului de colon.
Însă aplicațiile terapeutice ale rășinii arborelui de mirt sunt mult mai complexe. Fiind un antibiotic natural redutabil, ea combate orice fel de infecții, indiferent de germenii patogeni (bacterii, fungi sau viruși) și de localizarea în organism. Poate fi de ajutor nu numai la bolile sistemului digestiv, ci și ale celui respirator: vindecă rinita, faringita, bronșita și elimină mucusul din bronhii. Întărește sistemul imunitar, cicatrizează rănile, ulcerațiile și escarele, tratează cu același succes inflamațiile gingivale, ca și hemoroizii, activează circulația sângelui, facilitează evacuarea toxinelor din organism prin transpirație, calmează stările de nervozitate, alungă insomnia - și lista e departe de a fi completă. (Smirna era prezentă în excepționalul preparat românesc AUR DERM, o alifie cu proprietăți antibacteriene și antifungice, a cărei fabricație a fost oprită printr-o ciudată hotărâre a Ministerului Sănătății. "Formula AS" își propune să realizeze o anchetă.)
Arborele de ceai
Vindecă infecțiile cutanate cele mai rezistente
Patria arborelui de ceai (Melaleuca alternifolia) este Australia. Aborigenii obișnuiau să-i zdrobească frunzele pentru a le folosi la dezinfectarea și vindecarea mai rapidă a rănilor. Sau le întrebuințau la gonirea insectelor. Puternicul lor efect antimicrobian se datorează conținutului bogat de terpene. Cel de-al doilea antiseptic prezent în frunzele de melaleuca este cineolul, deosebit de eficient, însă iritant pentru piele. De aceea, persoanele cu epiderma sensibilă ar trebui să dilueze uleiul de arbore de ceai într-unul neutru (ex. cocos sau migdale), înainte de a-l aplica.
Până la descoperirea penicilinei, uleiul de melaleuca a fost principalul dezinfectant local de uz curent, iar în timpul celui de-al doilea război mondial încă mai făcea parte din dotarea de front a soldaților britanici. Și astăzi îl ținem aproape, dar nu în raniță, ci în farmacia casei. Datorită proprietăților lui antiinflamatoare și cicatrizante, el este un remediu excelent pentru tratarea rănilor și a infecțiilor cutanate, a acneei și a micozelor. Acțiunea sa antimicrobiană este atât de puternică, încât poate distruge stafilococul auriu, inclusiv tulpina extrem de rezistentă MRSA, după cum informează publicația engleză Journal of Investigative Dermatology, făcând referire la rezultatele unor studii. Introdus în cavitatea bucală (însă atenție: fără a-l înghiți!), omoară bacteriile responsabile pentru formarea cariilor dentare. Pe site-ul www.teatree.ro am găsit câteva sfaturi pentru menținerea sănătății orale. Ni s-au părut deosebit de utile și ne-am gândit că îi vor interesa și pe cititorii noștri:
* Înainte de periaj, puneți 2 picături de ulei de arbore de ceai nediluat pe pasta de dinți scoasă pe periuță.
* Clătiți-vă cu o apă de gură preparată cu 5 picături de ulei la 100 ml apă.
* Dezinfectați periuța de dinți, ținând-o 15 minute în jumătate de cană cu apă în care ați amestecat 10 picături de ulei.
Ciupercile - o specie aparte
Previn malignizarea țesuturilor
Ciupercile nu aparțin regnului vegetal, ci constituie o specie distinctă, fiindcă nu se hrănesc prin fotosinteză. Unele dintre ele servesc de 2000 de ani ca remedii în medicina tradițională chineză. Sunt valoroase pentru conținutul lor de vitamine, minerale, oligoelemente și mai ales polizaharide. "Specificul ciupercilor constă în faptul că substanțele din compoziția lor chimică nu se regăsesc în aceeași formă la plante", subliniază biologii. Polizaharidele, cu o structură complexă compusă din molecule de glucoză, au o acțiune imunomodulatoare, adică stimulează sau inhibă activitatea sistemului imunitar, acolo unde este cazul. În acest mod, se pot preveni atât malignizarea țesuturilor și sensibilitatea la infecții, cât și declanșarea alergiilor. În același timp, ele au și un efect adaptogen, ceea ce înseamnă că ajută organismul să se adapteze condițiilor în care funcționează și să dea un răspuns fiziologic optim la factorii de stres, fie ei externi sau interni.
Ciupercile medicinale provin din Extremul Orient, dar în prezent sunt cultivate parțial și în alte regiuni ale globului. Există și în România ciupercării care produc pleurotus, așa că îl întâlnim aproape zilnic în supermarket-ul unde ne facem cumpărăturile. Uneori se mai găsesc și caserole cu shiitake. În privința modului cum putem profita de calitățile ciupercilor speciale, biologii ne fac însă o recomandare clară: "Dacă le preparăm și le consumăm la masa de prânz, ele vor contribui cu siguranță la o alimentație sănătoasă, dar nu vor avea și eficiență terapeutică. Pentru a ne procura substanțele bioactive în concentrația necesară, trebuie să ne administrăm extracte."
Să aruncăm acum o scurtă privire pe cărțile de vizită ale principalelor ciuperci medicinale.
Agaricus (Agaricus Blazei Murill) - A fost supranumită "Ciuperca lui Dumnezeu", deoarece a determinat o involuție completă a tumorilor canceroase la 90% dintre bolnavii tratați - fapt confirmat de cercetătorii japonezi. Totodată, stimulează producția de interferon propriu care asigură protecție împotriva virușilor hepatitici și dă rezultate foarte bune în osteoporoză, prin accelerarea formării de țesut osos nou.
Reishi (Ganoderma lucidum) - I se mai spune "Ciuperca nemuririi" și a fost acceptată oficial în Japonia ca tratament pentru bolile maligne, dar s-au constatat efecte benefice și în starea bolnavilor de SIDA. Este un puternic energizant și antioxidant, calmează anxietatea și elimină tulburările de somn. Dezamorsează alergiile prin îmbunătățirea funcționării ficatului și inhibarea eliberării de histamină.
Shiitake (Lentinula edodes) - Normalizează valorile tensiunii arteriale și ale glicemiei, detoxifică ficatul și pancreasul, combate constipația, gastrita, ulcerul duodenal și are efecte antivirale notabile. Potrivit unui studiu britanic, infecția cu Human Papiloma Virus (HPV) a regresat la 50% dintre pacienții tratați timp de 6 luni cu ciuperca shiitake.
Maitake (Grifola frondosa) - Este un bun combatant în lupta cu virușii, fie că este vorba de gripă, herpes, hepatita B sau HPV. S-a dovedit de asemenea utilă în tratamentul leucemiei, ca și al cancerului gastric și osos.
Urechea lui Iuda (Auricularia auricula-judae) - Se mai numește "ciuperca de lemn" sau "buretele de soc". Are efect antitumoral și hipoglicemiant. Tratează cu succes afecțiunile inflamatorii, fiind administrată în special la durerile de gât și la cele oculare. Medicina tradițională chineză a întrebuințat-o întotdeauna pentru subțierea sângelui, iar cercetările actuale atestă faptul că ea previne formarea trombilor, oferindu-ne astfel o șansă de a evita accidentele vasculare.
Coama-leului (Hericium erinaceus) - Poate fi un ajutor neprețuit pentru cei cu probleme digestive sau nervoase. Specialiștii au constatat că ea ameliorează gastrita cronică, stopând infecția cu Helicobacter pylori. Iar substanțele pe care le conține contribuie la regenerarea celulelor nervoase din sistemul central și din cel periferic.
Cordyceps (Cordyceps sinensis) - Acționează pe multiple planuri: inhibă dezvoltarea tumorilor, anihilează radicalii liberi, energizează și crește capacitatea de efort, menține concentrația zahărului din sânge la un nivel normal, scade colesterolul LDL, reduce inflamația pe căile respiratorii, constituind un bun remediu nu doar pentru sinuzite și răceli, ci și pentru astm. Intervine eficient în afecțiunile endocrine, ca tiroidita autoimună, gușa nodulară, hiperplazia tiroidiană difuză etc. În China, ciuperca a fost introdusă în tratamentul aritmiei cardiace.
Pleurotus (Pleurotus ostreatus) - Este un antioxidant eficace, întârzie procesele de îmbătrânire celulară, protejează ficatul, normalizează glicemia și tensiunea, iar cercetătorii cehi au observat că un tratament de trei luni reduce leziunile de pe mucoasa intestinală în colita ulceroasă. Testele efectuate deocamdată in vitro au evidențiat faptul că extractul de pleurotus a indus distrugerea celulelor canceroase.