Casa lui Ionel Brătianu
Ne-am strâns cu toții la statuia lui I. I. C. Brătianu, situată pe Bd. Mircea Vulcănescu. E aici un mic parc, umbrit de arbori înalți, printre care încă stau drepte două coloane din piatră, vestigii ale parcului de odinioară, podoaba proprietății marelui om politic liberal. Casa lui Ionel I.C. Brătianu a supraviețuit până în zilele noastre, dar este, totuși, degradată, necesitând lucrări urgente de consolidare și renovare. Cad deja primii picuri, dar audiența e numai ochi și urechi: "Brătienii au fost originari din Argeș, au avut acolo, la Florica, lângă Pitești, o casă, unde a locuit bătrânul Brătianu și unde s-a născut și fiul său, Ionel, în 1864. Apoi, după studii de inginerie la Paris, Ionel s-a stabilit în București, s-a căsătorit în 1907 cu Elisa Știrbei, fostă soție a lui Alexandru Marghiloman. Mai târziu, Elisa Brătianu a cumpărat această casă și a extins-o, după planurile arhitectului Petre Antonescu". Facem un ocol pe câteva străduțe, ca să ajungem în fața casei, situată peste drum de biserica Amzei, și să intrăm în curtea interioară. Aici, parcă timpul a încremenit în loc, acum o jumătate de veac. E o atmosferă de lume veche, parcă netulburată de tăvălugul istoriei, care s-a pus în mișcare în secolul XX. Ion I.C. Brătianu a avut o carieră politică strălucită, reușind să ajungă șef al Partidului Național Liberal, prim-ministru și ministru de Externe. A susținut cu tenacitate ieșirea României din starea de neutralitate și intrarea în război, alături de armatele Antantei, decizie care, în urma unor sacrificii umane și economice fără precedent, a dus, în final, la unirea Transilvaniei cu România, în 1918. A murit în 1927, din cauza unei laringite infecțioase. Moartea lui a surprins pe toată lumea, fiindcă era un om încă viguros, apt să conducă destinele țării. În același an murise și regele Ferdinand, iar dispariția lui Brătianu a fost resimțită ca un al doilea șoc de o națiune deja îndoliată. De aici, din casa aceasta, trupul neînsuflețit al lui Ionel Brătianu a fost transportat cu carul cu boi până în Argeș, la Florica, trecând prin sate, unde țăranii i-au adus un ultim omagiu. Elisa a mai trăit 30 de ani, murind în 1957, la vârsta de 87 de ani. În aceste case, a înființat după doi ani de la moartea soțului ei, Așezămintele Ion I. C. Brătianu, un veritabil for cultural, unde se afla o bibliotecă formată din mii de volume și unde erau organizate evenimente culturale frecventate de intelectuali renumiți ai vremii. Așezămintele și-au încetat activitatea în urma naționalizării decise de comuniști, iar clădirea și biblioteca au trecut sub tutela Academiei Române. În ultimii ani, cărțile și manuscrisele care au rezistat timpului au fost mutate la Biblioteca Națională, în noul sediu construit pe splaiul Dâmboviței.
Casa lui Dinu Brătianu
Între timp, norii s-au risipit, amenințarea ploii a trecut. Aproape de intersecția Bd. Dacia cu Calea Dorobanți, se află casa unde a locuit Constantin (Dinu) Brătianu, care s-a născut tot în casa părintească de la Florica, a fost angajat în viața publică și politică, întocmai ca frații săi, ajungând chiar șef al PNL, ultimul șef al PNL-ului interbelic și singurul dintre frați care a cunoscut ororile regimului comunist, fiind arestat în 1950, ca să moară în scurt timp, în închisoarea de la Sighetul Marmației. Omul politic liberal a studiat ingineria la București și la Paris. S-a căsătorit cu Alexandrina Costinescu. Cariera sa politică a curs fără surprize, fiind timp de aproape 30 de ani deputat, iar în 1934, a fost ales președinte al PNL, după ce îi muriseră ambii frați, Ionel (în 1927) și Vintilă (în 1930). În vremuri pașnice, funcția supremă în partid i-ar fi adus multe satisfacții, dar Dinu a preluat șefia partidului în vremuri care se tulburau tot mai evident. Era ca un comandant de navă care a urcat la timonă chiar înainte de declanșarea furtunii. Câțiva ani mai târziu, regele Carol I a desființat partidele politice, inaugurând astfel dictatura carlistă, urmată de dictatura antonesciană. După 23 august 1944, viața politică democratică a părut să revină la viață, iar Dinu Brătianu a făcut parte din cele două guverne, Sănătescu și Rădescu. Apoi s-a instalat dictatura bolșevică. A însemnat nu numai sfârșitul carierei politice a lui Dinu Brătianu, ci și sfârșitul vieții lui, la vârsta de 84 de ani. La parterul casei sale funcționează acum un magazin de haine. Nimic nu anunță trecătorii că aici a locuit distinsul om politic, victimă a regimului comunist.
Casa lui Vintilă Brătianu
Pe strada Aurel Vlaicu, se află casa unde a locuit Vintilă Brătianu, frate cu Dinu, și, de asemenea, activ în viața publică și politică a României, fiind pentru trei ani, între 1907-1910, primar al Bucureștiului, iar între 1927-1928, prim-ministru. Vintilă s-a căsătorit cu Lia Stolojan, fiica lui Anastase Stolojan, la rândul său politician liberal, originar din Gorj. În cei trei ani de mandat ca primar al orașului, Vintilă a făcut operă urbanistică, reformând aparatul funcționăresc, prin impunerea unor criterii de selectare a angajaților. A dispus pavarea cu piatră cubică a marilor bulevarde și înființarea unor spații verzi și plantarea a zeci de mii de arbori ornamentali. Totodată, în timpul său au fost construite uzine electrice și îmbunătățite aducțiunile de apă în oraș. În zona unde se află casa lui Vintilă Brătianu, era cultivată, odinioară, vița-de-vie. Era o periferie, în adevăratul sens al cuvântului. Ajuns primar, Vintilă a lotizat terenul până spre Parcul Ioanid (altădată o imensă grădină de zarzavat ), și a scos suprafețele la vânzare. "Lui și-a rezervat lotul acesta, situat spre margine, de forma unui pinten, cel mai mare lot din tot terenul", precizează Oana Marinache. În perioada interbelică, după moartea fratelui său, Ionel Brătianu, în 24 noiembrie 1927, Vintilă a preluat conducerea guvernului, dar și-a depus mandatul în anul următor. Interesant de semnalat este faptul că omul politic liberal, deși a activat ca deputat vreme îndelungată (a fost ministru și chiar prim-ministru), a mărturisit că nu s-a simțit atras de politică, fiind mai degrabă împins să o practice: "Eu n-am avut norocul să rămân neclintit, căci doream să mă ocup de gospodăria mea și să practic ingineria. Căci toți m-au forțat să fac politică, pe care n-am iubit-o, știind de copil grozăvia suferințelor tatălui meu în luptele pe care le ducea pentru țară, înainte și după înfăptuirea statului nostru. Eu n-am fost născut pentru politică, dar alții nu m-au lăsat să nu intru în politică și este foarte greu când simți prea mult pentru țară". Vintilă a murit în 1930. Nu a mai apucat să cunoască degradarea progresivă a vieții politice din România. Casa din strada Aurel Vlaicu, o casă imensă, e vizibilă printre gratiile de fier ale unui gard înalt. Spre deosebire de casa lui Ionel Brătianu, din Piața Amzei, arată mult mai bine.
Trei ore am umblat prin centrul Bucureștiului, ca să vedem, din stradă, casele Brătienilor. Tururile organizate de istoricul de artă, dr. Oana Marinache, sunt adevărate lecții în aer liber de istorie a orașului. O istorie situată atât de aproape, aici, în jurul nostru, sub ochii noștri.