Este un arbust înalt de până la 4 metri, care înflorește din iunie până în august. Are nevoie de un loc însorit sau de penumbră și de un sol umed, bogat în substanțe nutritive. Toamna, după dispariția florilor, tufa se "împodobește" cu fructe ovale și roșii ca purpura.
Utilizare: Florile și frunzele de măceș.
Recoltare: Primăvara (în mai).
Indicații: Bronșite, dureri pulmonare, expectorații purulente, planta este eficientă în toate afecțiunile plămânilor.
Rețetă
Elixir cu miere
Ingrediente: 100 g flori și frunze de măceș, sau 200 g de măceșe (fructe) și frunze, 100 g miere, 1 l apă.
Preparare: Se fierb florile și frunzele de măceș în apă, împreună cu mierea, circa un sfert de oră, îndepărtând din când în când spuma care se formează la suprafață. Se strecoară printr-un tifon și se toarnă ceaiul fierbinte în sticle sterilizate (de 500 ml). Se păstrează la frigider. Se beau 2-3 cești, de câteva ori pe zi.
Elixirul de măceș se poate prepara atât primăvara, cât și toamna. Primăvara se folosesc florile, frunzele și chiar crenguțele, iar toamna - măceșele și frunzele. Înainte de prepararea ceaiului, măceșele și frunzele trebuie bine mărunțite.
Hildegard van Bingen: "Florile de măceș sunt foarte calde și simbolizează afecțiunea. Celor ce suferă de slăbiciuni pulmonare li se recomandă să mărunțească florile și frunzele și să le fiarbă împreună cu miere crudă. Să îndepărteze spuma, se strecoară ceaiul printr-o sită ca să fie cât mai limpede. Să-l bea frecvent, deoarece curăță plămânii de «putreziciune» și îi vindecă".
TISA
(Taxus baccata)
Tisa este un copac care crește foarte încet și este plantat mai ales ca arbore ornamental. Acele sunt de culoare verde închis, semințele sunt învelite de pulpa fructelor mici și cărnoase, de culoare roșie, scoarța este maro roșcat până la maro închis și se desprinde de trunchi, în fâșii subțiri. Atenție! Semințele și acele de tisă sunt otrăvitoare. Lemnul, în schimb, e foarte apreciat, în special pentru mobilă, căreia îi conferă un aspect deosebit.
Utilizare: Lemnul de tisă.
Recoltare: Iarna.
Indicații: Guturai, rinită, nas înfundat, viroză pulmonară.
Rețetă
Fumigații
Ingrediente: Așchii de tisă, cărbuni încinși sau o tipsie foarte fierbinte.
Preparare: Se pun 2-4 așchii de lemn de tisă pe cărbuni care fumegă sau pe tipsie și se lasă fumul care iese să pătrundă circa 5 minute pe nas și pe gură. Eventual, se repetă procedeul de mai multe ori pe zi.
Hildegard van Bingen: "Tisa este mai mult «rece» decât «caldă», este, de asemenea, uscată și simbolizează bucuria. Când se aprinde lemnul, nici aburii și nici fumul pe care le emană acesta nu sunt dăunătoare. Persoanele cu răceală trebuie să inhaleze - pe nas și pe gură - fumul lemnului aprins și astfel «răul» va dispărea din organism fără niciun efect negativ".
CARPENUL
(Carpinus betulus)
Carpenul poate atinge o înălțime de până la 25 m și o viață de până la 300 de ani. Toamna, frunzele sunt galbene, dar culoarea lor devine maronie în timpul iernii și nu cad. Înflorește între aprilie și mai.
Utilizare: Crenguțele de carpen cu frunze.
Recoltare: Aprilie-septembrie.
Indicații: Prevenirea avortului.
Rețetă
Păstrarea sarcinii
Ingrediente: Crenguțe de carpen (lungi de circa 15 cm), 100-200 ml lapte de vacă sau de oaie.
Preparare: Se pune laptele la fiert, și când clocotește, se vâră crenguțele mărunțite și se lasă 1 minut. Se trage vasul deoparte, se lasă fiertura să se răcească și se strecoară. Cu laptele obținut, amestecat cu făină, se poate prepara un terci dulce sau un griș dulce.
Administrare: în primele 3-4 luni ale sarcinii se recomandă cel puțin de 4 ori pe săptămână o masă cu lapte de carpen, începând din luna a patra până la naștere, de cel puțin 2 ori pe săptămână. Mai ales femeile care au pierdut o dată sarcina ar trebui să respecte cu strictețe această cură, pentru a evita un nou avort.
Hildegard van Bingen: "Carpenul este mai mult «rece» decât «cald» și indică prin natura lui un fel de prosperitate. Rupeți crenguțele cu frunze cât sunt încă verzi și fierbeți-le în lapte de vacă sau de oaie, dar nu în lapte de capră. După îndepărtarea lor (a crenguțelor și frunzelor) preparați laptele respectiv cu făină, griș sau cu ouă, în așa fel încât să poată fi consumat. El trebuie mâncat cât mai des de acele femei care au tendința să avorteze".
CIMIȘIRUL
(Buxus sempervirens)
Cimișirul este un copac veșnic verde, care atinge o înălțime de până la 6 metri. Florile sale verzui și destul de modeste, care apar prin mai-iunie, sunt foarte căutate de albine. Crește cu predilecție în locuri însorite, pe solurile cu humus, bogate în substanțe nutritive.
Utilizare: Frunzele și scoarța.
Recoltare: Când este necesar.
Indicații: Erupții cutanate de toate tipurile.
Rețeta 1
Vin de cimișir
Ingrediente: 5 picături de suc de frunze de cimișir obținut în centrifugă, 1 vârf de cuțit de pulbere de lemn-dulce, 1/4 l vin.
Preparare: Se amestecă sucul de cimișir și praful de lemn-dulce cu vinul, care se pune pe foc și se încălzește (circa 40%). Se bea zilnic (de 3-5 ori) câte o înghițitură.
Rețeta 2
Unguent cu cimișir
Ingrediente: 1 linguriță suc de cimișir, 2 lingurițe ulei de măsline.
Preparare: Se amestecă sucul cu uleiul de măsline și se aplică prin atingere ușoară, cu o pană curată, de 1-2 ori pe zi, în jurul erupției. În prealabil se bea o înghițitură de vin.
Hildegard van Bingen: "Cimișirul este un copac «cald»... și simbolizează generozitatea. Persoanele cu probleme de piele (erupții, scuame, leziuni, râie) să mărunțească scoarță și frunze de cimișir, să amestece seva cu puțin praf de lemn-dulce și să le încălzească în vin. Și să bea vinul așa cald, de mai multe ori pe zi. Alină durerea și face să dispară "otrava" din pielea bolnavă, astfel ca aceasta să nu pătrundă în organism".