Al cui "aliat" este UDMR?

Ion Longin Popescu
Câteva sute de manifestanți români din Harghita și Covasna au blocat duminică Piața Victoriei, ca să-i spună primului ministru Dăncilă că ar fi trebuit să citească mai multă istorie, înainte de a emite o OUG pentru noul Cod Administrativ.

Viorica Dăn­­­­cilă a ignorat parlamentul și organi­za­țiile românești din Harghita, Covasna și Mureș, dând limbii maghiare dreptul de a fi folosită în administrație, chiar și în lo­calitățile în care maghiarii sunt mai pu­țini de 20%, încălcând astfel Constituția. Cu alte cuvinte, maghiara are acum puterea de a fi a do­ua limbă oficială în stat. Ex­tremiștii din UDMR, "am­ba­sa­dori" neoficiali ai Budapestei, au intervenit în as­cuns, vizitând-o în taină pe Dăncilă. Ca urmare, mitin­gul din 7 iulie, din fața gu­ver­nului, organizat de Fo­rumul Civic al Românilor, i-a reamintit premie­rului fap­tul că pre­tențiile UDMR sunt extrem de toxice pentru statul na­țional unitar român. Vă învoiți atât de ușor pe aceas­tă cale periculoasă, doamnă prim mi­nistru? Sunt 400.000 de români în Transilvania de sud-est. Nu uitați că li­derii udemeriști sunt singurii cetățeni români care nu au de gând să strige vreodată "Trăiască România!". Ei, în frunte cu medicul veteri­nar Kelemen Hunor, nu vor avea interesul să pro­nun­țe aceas­tă urare nici măcar în limba maghiară: "Eljen Ro­mania!". Este de neîn­țe­les, dar acest lucru se în­tâm­plă cu toate că, de-a lungul ultimului secol, Un­ga­ria și Ro­mânia au fost și sunt aliați. Dăm, spre edi­ficare, câteva exemple. În această vară se împlinesc 100 de ani de când România a eli­be­rat Ungaria din mrejele bolșevis­mului. Sub um­brela lui Lenin, juris­tul evreu maghiar Bela Kun (Bela Cohen) a condus re­voluția bolșevică din țara vecină. În scurt timp, trupele Ge­neralului Gheorghe Mărdă­rescu intră în luptă și ajung la Budapesta. Bela Kun fuge cu trenul blindat la Viena. Trăiască România! O echipă de conți budapestani pleacă la București, să ceară Regelui Fer­dinand unirea celor două țări, Un­garia și Ro­mâ­nia. Politicienii ro­mâni, în frunte cu ero­icul rege, re­fu­ză oferta Buda­pes­tei. La fel s-a întâmplat în 1886, când cneazul Ale­xan­dru de Battenberg al Bul­gariei ceruse lui Carol I unirea celor două țări vecine sub coroana sa. Mărețul rege a refuzat. Trăiască Ro­mâ­­nia! După câteva decenii, o nouă alianță a cuprins Ro­mânia și Un­ga­ria. Era o alianță patronată de Hitler și Mussolini. Ob­sedați de Transilvania, ungurii obțin, în 1940, nor­dul provinciei (Diktatul de la Viena). Pa­ra­­doxal, Ro­mâ­nia rămâne aliată cu răpitorul unei părți din teri­toriul său. În fine, iată-l pe ambasadorul Un­ga­riei la Washington, de­cla­rând război SUA. Po­ves­tea este re­latată de marele jur­nalist israelian Uri Avenry. În ziua de 12 decembrie 1941, secretarul de stat, Cor­del Hull, primește de­cla­rația de război de la am­ba­sadorul ungar. Totul începe cu umor specific american: "Ungaria, Ungaria... sun­teți o repu­bli­că?" Nu, dom­nule, suntem un regat. "Zău? Și cine e re­gele vostru?" Nu avem un re­ge, ci doar un regent, Amiralul Horthy. "Un amiral? Prin urmare, aveți o mare flotă". Nu, nu avem flotă deloc, din moment ce n-avem ieșire la mare. "Curios: un regat fără rege și un amiral fără flotă! Deci, de ce ne declarați răz­boi? Ne urâți?" Nu. Noi urâm Ro­mâ­nia. "Atunci de ce nu declarați război României?" Im­posibil. Sunt aliații noștri! Iată cum Un­garia a ră­mas, de atunci și până azi (în NATO), alia­tul Ro­mâniei. Oare al cui "aliat" este UDMR? Poate Bu­dapesta ar ști răs­pun­sul...