O preumblare în paradis

Sanziana Pop
Unde să fugim de-acasă?

Oprește-te, clipă!

Toate amintirile din copilărie sunt legate de locuri verzi: dealuri, pajiști, câmpii, păduri și ma­luri de ape sau cel puțin un maidan plin de iarbă. Și pentru că sunt le­gate de locuri verzi, amin­­tirile din copilărie sunt amin­tiri fericite. Amin­tiri pline de libertate, de mi­resme și de culori. Nici o altă vecinătate nu-ți oferă atâ­ta bucurie pe gra­tis pre­cum natura, nu te ajută să dai de pământ cu că­ciula și să strigi din toate puterile: "Opreș­te-te, clipă! Sunt feri­cit!". Dar copilăria noastră a zburat hăt, demult, împreună cu ber­ze­le călătoare, iar locurile verzi s-au pier­dut. Le-am ui­tat, pur și sim­plu. Le-am în­locuit cu co­mo­ditățile vieții mo­­derne, cu teh­nicile elec­tronice de ultimă oră, că­rora le-am de­v­e­nit prizonieri: te­le­vizor, telefon mo­­bil, Internet. Și cu gri­ja zilei de mâine, care trage obloane ne­gre peste priveliștile din jur. Pe scurt, co­piii de altădată s-au trans­format în niș­te maturi veșnic poso­mo­râți, care nu mai știu să co­munice, nu mai știu să con­­vie­țu­iască, să se bucure îm­preună, să plân­gă, să râdă, să iu­bească și să se lase iu­biți. Oameni preo­cu­pați numai de latura materială a vieții, oa­meni alie­nați, cu sen­ti­men­tele seches­tra­te. Încet, dar si­gur, ne-am înde­păr­tat de firescul vieții, ne-am rupt de lumea în care am crescut, ne-am rupt de prive­liș­ti­le care ne în­con­joară, pe lân­gă care tre­cem ab­senți și in­di­fe­renți. O mutație ex­trem de peri­cu­loa­să, care ne schimbă firea și su­fletul...
Există remedii? Ne putem întoarce la copiii fericiți care am fost? Cu toate că pa­re o ilu­zie, răspunsul e po­zitiv: Da! Iar soluția e natura. Ea ope­rează cea mai pro­­fundă recu­perare, cea mai totală impli­care a sim­țu­rilor și abilităților noas­­tre mentale și sufletești. Ați ob­­ser­vat cât de calmi și de echilibrați sunt ță­ra­nii, în com­parație cu nefe­ri­ciții de orășeni? Ce ne­pre­făcută bunăvoință au pentru cine le calcă ograda? Ce sim­plu și ce sincer vorbesc? Cum țin la poartă nefe­ri­cirile lu­mii de care au și ei par­te, din plin, dar pe care nu le transformă niciodată în angoase, melan­colii și depre­sii? Ați observat că nu sunt nicio­dată stresați? O gră­madă de întrebări, cu un răs­puns cât se poate de sim­plu: țăranii trăiesc în natură, muncesc în natură, se hră­nesc na­tu­ral, cu pro­dusele gospo­dă­riei lor. Chiar și oa­me­nii din orașele de pro­vin­cie, ca­re au pe lângă casă o gră­­dină sau o liva­dă, care pot să se tragă la um­bră, sub o boltă de vie sau sub co­­roana im­perială a unui nuc, ei și alții ca ei, toți cei care tră­iesc în contact ne­mij­locit cu natura, sunt, în mod evi­dent, mai blajini, mai calmi, mai împăcați cu via­ța, timpul pare să aibă mai multă răbdare cu ei de­cât cu oră­șe­nii închiși în co­li­viile lor de beton, care vara se trans­formă în cup­toare de inci­ne­rare. Ei bine, mai ales pen­tru amă­râții de cita­dini, soluția o repre­zin­tă în­toar­ce­rea la natură, fuga de-acasă spre păduri și spre înăl­țimi. Nu e un sim­plu vis. Munții noștri ne sunt lesne la în­de­mâ­nă, Dum­nezeu i-a pus în mijlocul ță­rii, ast­fel că în câteva ore, ajungi la ei cu căruța, cu tre­­nul sau cu mașina, indife­rent dacă stai în Ma­ra­mureș, în Banat, Mol­do­va, Muntenia sau Ardeal. Doar să vrei! Doar să fii în stare să te ridici din fața te­levizorului sau a calcula­to­rului sau a ser­vi­tuților care te țin legat de oraș, și pa­ra­­disul te-așteaptă. Na­­tu­ra este acolo un­de am lăsat-o în copilă­rie. Noi am tră­dat-o. Ea se află în ace­lași loc.

Pădurea cu miracole

Drumeția în natură nu este o dis­trac­ție (pre­cum discoteca, tele­vi­zo­rul, jocul), ci o acțiune cu un sens pro­­fund. Ea presupune ex­pe­riență, an­ga­­ja­ment, dis­ci­pli­nă, prie­te­nie, emo­ție, spiri­tua­­litate, este o în­de­let­ni­cire meditativă. Pri­mii pași fă­cuți pe poteca unei păduri par tot­dea­­una mo­­­notoni și obositori. Când ple­căm de acasă, gri­ji­le vin după noi. E ne­voie de timp ca să alungi roiurile de gân­duri care te îm­piedică să vezi ce se află în ju­rul tău. Mergi or­beș­te. Co­pacii ți se par iden­tici, urcu­șul prea greu, pădu­rea mo­no­tonă și plic­­ticoa­să. Încet-în­cet, magia na­tu­rii în­­cepe însă se se pro­ducă și, dintr-odată, des­coperi că ceea ce te încon­joa­ră are perso­na­litate distinctă, via­ță, iden­ti­tate, că nimic nu sea­mă­nă cu ni­mic, că arbo­rii sunt la fel de di­feriți ca și oa­me­nii, că luptă și ei pentru supre­ma­ție și pen­tru lumină, că strălu­cesc diferit, că res­pi­ră altfel și cu alte arome, că ema­nă o energie dumne­zeiască care începe să-ți curgă prin vine și te face să te simți fericit. Doamne, câ­tă fru­mu­sețe și via­ță e în ju­rul tău! Ce clocot de zămislire și îm­pli­nire! Câtă ar­mo­nie îți e dă­­ruită pe gratis, pășind, pur și simplu, pe că­rarea unei păduri. Pretutindeni e doar mi­racol. Peste tot e Mai Ma­rele lumii, Marele Crea­­­tor, Dum­­ne­zeu. În toate câte te încon­joa­ră îi simți și îi vezi ti­parul, uriașa fră­ție a viu­lui pă­mân­tesc, scân­teia di­vi­­nă care arde deo­po­trivă în tine, în păsări și în co­paci. Ce minune! Prin minte, în loc de gân­duri ne­gre, curg acum gânduri albe, pro­bleme nerezolvate ți se par din­tr-odată jocuri copi­lărești, depresiile și an­goa­sele s-au transformat în poftă de viață, orizontul su­fle­tesc seamănă cu ce­rul întins pes­te culmile mun­ților. Sus, în poiana pe care vara a trans­format-o într-un rai plin de flori ești... alt om. De undeva, din în­­tu­­nericul care îți stăpânea su­fle­tul, a ieșit la lumină ce­va, cine­va, o făptură pe care ți se pare că o cunoști, poate de­mult, din anii copilă­riei, cineva cu mult mai bu­cu­ros și mai fericit decât tine, cu mult mai liber, cineva care te ajută să-ți rea­min­­­tești cum ai vrea să trăiești. Cineva cu care te iden­­tifici, fericit că te-ai regăsit. Asta te așteaptă la ca­­pătul unei dru­meții prin pădure: pri­veliști frumoase și un sens. Sensul vie­ții. Bucuria sim­plă de-a exista.


INTERVIU
Psiholog ANDREEA DUMITRESCU
"În drumeții ne regăsim sufletul"


- A venit vara cea caldă și luminoasă, ano­timp excelent pentru drumeții în na­tură. În afară de faptul că ele reprezintă o binefacere pen­tru sănătate, mai prezintă și alt avantaj?

- În drumețiile prin natură ne re­gă­sim sufletul. În vremuri atât de tul­buri ca cele în care trăim, pline de ne­siguranță și de de­presii, na­tura devine un sprijin enorm. Pe toată durata pre­zen­ței în mijlocul ei, și chiar și mult du­pă aceea, ne simțim eliberați de stres și de griji, îm­păcați cu noi și echili­brați. Foarte im­por­tantă este și latura meditativă a dru­meției, sen­su­rile pe care le descoperi trăind în natură, adevărul că feri­cirea rezidă în lucruri cât se poate de sim­ple. Pen­tru oamenii profunzi și sensibili, natura are și un sens spiritual: frăția cu universul, cu Dum­­ne­zeu.

- Cum se explică plăcerea de a drumeți?

- În ziua de astăzi, majoritatea oamenilor per­cep lumea prin ecra­ne de sticlă, prin fereastra de acasă, de la birou, prin geamul automobilului. Și pe urmă, mai stăm și în fața televizorului și a calculatorului, o adevă­rată menajerie de sticlă. Urmarea? Psihologii vor­­besc despre o epui­zare mentală, produsă de înde­păr­tarea de natură, mediul nostru de viață originar, de care ne-am înstrăinat nepermis de mult și de pe­ri­culos. Numai acolo suntem pe de­plin relaxați, atenți, fără constrângere la ceea ce ne înconjoară. Na­­tura aduce eliberare. Un senti­ment extraordinar de confort psihic și sufletesc, care îi mână pe oameni în drumeții. În Occident, ex­cursiile în natură sunt pe locul unu în topul spor­turilor de masă.

- Ce se întâmplă cu un om care ajunge pe-un vârf de munte?

- Din punct de vedere medical, el clocotește de en­dorfine, hormonii fericirii, care se eliberează pe drum. Apoi, sentimentul că este aproape de cer. Oa­me­nilor cu probleme sufle­tești natura le face extrem de bine. Îi echilibrează, distanța față de rău se mă­rește. De la o vreme încoace, oamenii au tot mai multe probleme psi­hice, pro­ble­me reale de neco­muni­care, de neîmplinire, de sin­gu­rătate, de cuplu. Și în ca­zul lor, na­tura este un re­me­diu cât se poate de eficient.