Montefiore e uimitor prin puterea sa de muncă și prin calitatea masivelor studii istorice, concepute cu un remarcabil talent de povestitor, a monografiilor de orașe, dar și a romanelor - toate traduse la noi, după ce l-au făcut faimos în Occident - iar publicul TV i-a putut vedea excelentele documentare despre centre urbane ce au influențat evoluția civilizației (Ierusalim, Roma, Istanbul). Profesorul de la Cambridge (născut în 1965) și-a valorificat specializarea în istoria Rusiei și cercetările din arhivele imperiului sovietic accesibile după dizolvarea URSS și într-o serie de romane în care realitatea atestată devine material al ficțiunii, axate în special pe epoca de teroare a stalinismului. "Cerul roșu al amiezii" face parte, alături de "Într-o noapte de iarnă" și "Sașenca", dintr-o trilogie romanescă ce are ca temă drama omului prins în angrenajul unui mecanism totalitar criminal, în numele unei utopii. Este povestea unui scriitor evreu din Rusia sovietică, Benia Golden, trimis în Gulag pentru o vină politică inventată. În timpul războiului germano-sovietic, el se alătură, din disperarea de a supraviețui, unui batalion disciplinar alcătuit din cazaci și deținuți. Batalioanele de acest fel, constituite în 1942 din ordinul lui Stalin, erau aruncate drept carne de tun în cele mai dure zone ale conflictului, fiindcă doar astfel, considera dictatorul, li se dădea condamnaților "prilejul de a-și răscumpăra cu propriul sânge păcatele". Soldații din batalioanele disciplinare erau lichidați la orice ezitare sau suspiciune de ofițerii NKVD-ului, singurele lor perspective fiind moartea sau mutilarea. Detașamentul lui Golden e trimis, în vara lui 1942, într-o misiune sinucigașă în bătălia de la Cotul Donului, ce o precede pe cea de la Stalingrad. Conducerea sovietică urmărea să-i întindă, printr-un defector strecurat în detașament, o capcană Statului Major al lui Hitler, care-și declanșase ofensiva spre Caucaz și Volga. Benia Golden participă la atacul asupra sovieticilor trădători ce se alăturaseră naziștilor, e rănit și luat prizonier de trupele italiene. O dragoste imposibilă îl leagă de infirmiera italiancă Fabiana, care îl îngrijește, punându-i pe amândoi în pericolul de a fi lichidați de ai lor pentru pactizare cu dușmanul. Povestea de iubire a lui Golden e pusă în oglindă cu aceea a fiicei lui Stalin, Svetlana, îndrăgostită de un jurnalist de front, prieten cu eroul romanului. În peregrinarea, împreună cu Fabiana, prin spațiul morții dintre cele două tabere, Benia Golden îl ucide pe presupusul trădător sovietic ce trebuia să ofere informațiile false dușmanului, stricând astfel capcana întinsă lui Hitler, dar până la urmă își repară greșeala, obținând reabilitarea. În acest amestec de istorie și ficțiune, Montefiore creează personaje memorabile, inspirate din marea literatură rusă, umane până la capăt într-o lume în care viața individului nu contează, și dezvoltă treptat suspans și mister, după rețeta filmelor de acțiune, dar cu o miză mai mare: înțelegerea capcanelor istoriei.