TIA ȘERBĂNESCU - "A plecat Daddy și a venit Mommy"

Analiza politică a lunii IUNIE

"Încet-încet, «garda pretoriană» a lui Dragnea este înlăturată"

- A trecut o lună de la dispariția lui Liviu Drag­nea din fruntea PSD și, în fapt, și de la con­ducerea guvernului. Ce s-a schimbat?

- Întâi au început să dispară de la guvern și oamenii care făceau anturajul lui Dragnea, înce­pând cu Darius Vâlcov - zis eminența cenușie a guvernării PSD -, continuând cu consilierii po­litici israelieni și diverșii analiști care-și făceau veacul pe la partid, și terminând cu vreo două majorete care ocupau posturi de conducere la ANAF și la Casa Asigurărilor de Sănătate. Deci, încet-încet, "garda pretoriană" a lui Dragnea este înlăturată. De asemenea, la comanda prim-mi­nis­trului Viorica Dăncilă, s-a renunțat să se mai dis­cute vreo inițiativă legislativă privind Justiția. În paralel, s-a renunțat și la discursul antioccidental ca marcă a guvernului. Dar mai persistă ecoul spu­selor Vioricăi Dăncilă, cum că "n-am venit să dau socoteală la Bruxelles". În cele din urmă, s-a schimbat, de facto și de jure, președintele PSD. Dăncilă a fost aleasă, consolidându-și poziția de putere. La Congresul cu pricina, ca semn al schim­bării de direcție, Dăncilă a făcut o declarație în stilu-i caracteristic: "Suntem cel mai românesc, dar și cel mai european partid din România. Pur­tăm în suflet tricolorul, dar și cei doisprezece stele de pe steagul UE". Măcar aici a rămas con­sec­ventă; când face dezacorduri, o recunoști imediat.
Congresul extraordinar al PSD, menit alegerii președintelui plin, al președintelui executiv și al secretarului general, a fost pus, de altfel, de către Dăncilă sub semnul "reformei". Care reformă? Că a plecat Daddy și a venit Mommy? E adevărat că Dăncilă nu e la fel de apucată ca Dragnea, care scăpase de sub orice control, și că a făcut unele schimbări de "personal" și de atitudine, dar toate acestea nu arată încă, așa zicând, un "început de viață nouă" pentru partid. Nu sunt semne că PSD a înțeles cu adevărat lecția pe care i-a adminis­trat-o electoratul, cu ocazia alegerilor europarla­men­tare.

"Vor pleca, probabil, și miniștrii care l-au susținut pe Dragnea"

- De altfel, de la tribuna Congresului PSD s-au rostit mai multe discursuri pe linia lui Drag­­nea...

- Da, chiar unii dintre cei care au candidat la președinția partidului au vorbit în această linie: Liviu Pleșoianu (aplaudat frenetic de participanți, semn că e greu de reformat PSD) și Șerban Ni­colae. Pleșoianu a povestit, la modul infantil, des­pre "statul paralel", pe care l-a transpus pe post de bau-bau într-un basm. De asemenea, a criticat obe­diența unor nenumiți față de Europa. Obe­diență în virtutea căreia, atunci când "Baiazid în­treabă: Tu ești Mircea? Mircea răspunde: cum vrei tu, împărate!". Las că Baiazid numai cu Europa nu se poate identifica. Era valabil doar dacă Ba­iazid era Erdogan, iar Mircea era Ponta sau Drag­nea, pentru că aceștia sunt admiratori ai lui Er­dogan și au învățat de la președintele turc poveș­tile astea cu "statul paralel". De fapt, avem de-a face cu o variantă pentru copii proști a discursului pe care îl are, la modul serios și grav, Călin Po­pescu Tăriceanu, președintele Senatului, al doilea om în stat. Ce să le mai ceri?

- Viorica Dăncilă a anunțat și o posibilă re­maniere sau restructurare a guvernului. Ar pu­tea merge până la capăt cu îndepărtarea ce­lorlalți oameni ai lui Dragnea?

- Să sperăm că dacă o va face, nu va fi pe modelul moștenit de la PCR, potrivit căruia, noul lider curăță gașca vechiului lider, pentra a le face loc fidelilor săi, cu nimic mai buni. Dăncilă a spus că va evalua miniștrii, ceea ce înseamnă că unii vor pleca. A mai declarat că se gândește și la po­sibi­litatea comasării unor ministere, deci anumite posturi vor dispărea. Probabil că vor pleca unii dintre miniștrii impuși de baronii locali, care l-au susținut pe Dragnea în luptele interne de partid. Însă, ar trebui să plece și cei propulsați de Tă­riceanu în funcții cărora nu le fac față. De pildă, primul zburat trebuie să fie Theodor Meleșcanu, uitat de către "Servicii" la post de prin 1965, care e un dezastru pentru politica noastră externă. Am reușit să pierdem poziția de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU în fața Estoniei, o țară de cincisprezece ori mai mică decât Ro­mâ­nia. Nu mai vorbesc despre impotența diplomatică pe care a dovedit-o Meleșcanu în criza de la Chi­șinău. Rămâne de văzut dacă Dăncilă va avea curajul să schimbe această modalitate de numire a miniștrilor, ca răspuns al presiunilor sau șanta­jului unor baroni și aliați, cu una bazată pe com­petență și onestitate. Numai o astfel de atitudine ar însemna un început de schimbare în PSD.

"PSD nu s-a hotărât pe mâna cui să piardă alegerile prezidențiale"

- Congresul PSD n-a tranșat și chestiunea candidatului la președinția statului, cum poate ar fi fost nevoie, având în vedere inflația de candidați pesediști auto-propuși și apropierea alegerilor. Are PSD un prezidențiabil veritabil?

- Păi, să vedem. Întâi s-a anunțat drept posibil candidat la șefia statului Liviu Pleșoianu, despre care ne-am lămurit ce are în cap. Apoi, Șerban Nicolae, unul dintre cei ale căror nume au devenit sinonime cu lupta anti-Justiție. De asemenea, ar vrea și Ecaterina Andronescu, o veterană a parti­dului, care nu realizează că i-a cam trecut vremea și care nu mai este votată nici măcar în propriul partid. Nu ultimul pe listă: Orlando Teodorovici, ministru de Finanțe și, de-acum, președinte exe­cutiv al PSD, care a declarat, emoționat după ale­gerea în fruntea partidului, că nu știe ce înseamnă această funcție, dar și-a dorit-o mereu. Bine, el nu știe nici ce înseamnă să fii ministru de Finanțe, dar ocupă postul și a modificat Codul Fiscal de peste două sute de ori într-un an, de ne-a zăpăcit pe toți. Cred că are aceeași atitudine și față de președinția României. E băiat frumos, de viață, și înțeleg că dansează bine, poate că ar fi mai potrivit ca instructor la ansamblul de dansuri al partidului. Viorica Dăncilă însăși a afirmat că nu exclude opțiunea de a candida la președinția țării. Iar unii susțin că se pregătește pentru asta în secret. Ca să vezi surpriză! Între timp, vechii prieteni din USL, Călin Popescu Tăriceanu (ALDE) și Victor Ponta (cu al său Pro România, recte PSD2) încearcă să convingă PSD să aibă cu toții un candidat unic la președinție. Și acel candidat, probabil că se vrea Tăriceanu. PSD se mai gândește, dar ar prefera să piardă pe mâna unui candidat din sânul său.

"Guvernul trăiește din împrumuturi tot mai scumpe"

- Dincolo de disputele interne, guvernarea înregistrează noi și noi recorduri, dar nu dintre cele dorite. De pildă, deficitul bugetar a crescut cu peste 80% în primele 5 luni, până la 14,7 mld. lei. Încotro?

- Guvernul PSD-ALDE a crescut cheltuielile bugetare până a ajuns la fundul sacului. Primăria Capitalei e în faliment nedeclarat, după cum a mărturisit chiar Gabriela Firea, care, în treacăt fie zis, n-a făcut nimic de când e primar. Cu siguranță că în faliment nedeclarat sunt multe alte primării. Guvernul însuși trăiește numai din împrumuturi, care sunt din ce în ce mai scumpe. Noua Lege a pensiilor creează un deficit de vreo 80 de miliarde de lei... În stilul ăsta, și țara va ajunge în faliment nedeclarat. De când au venit la guvernare, PSD și ALDE s-au lăudat că ei au dat bani, iar precedenții gu­vernanți au tăiat din banii oamenilor. E ade­vărat, ei au dat bugetarilor și pensionarilor, fără grija că nu vor mai avea de unde da, știind bine că vor fi înlocuiți de opoziție, care va fi silită să taie, ca să nu intrăm în colaps. Însă, ce omit să spună PSD și ALDE este că n-au făcut datorii pe seama opoziției, ci pe a românilor, pe a generațiilor vii­toare.

- Opoziția nu poate sancționa acest com­portament financiar, după cum am văzut și cu prilejul ultimei moțiuni de cenzură, care a căzut glorios. Pe de altă parte, nici electoratul nu pare dispus să pedepsească PSD, întrucât acesta se menține la peste 20% dintre opțiunile de vot, potrivit celor mai recente sondaje de opinie. Atunci, ce e de făcut?

- Așteptăm alegerile. Dar nu ne punem mari speranțe nici în ele. Singura speranță este să ne menținem într-o zonă cât de cât normală. Că, la ce candidați și soluții de guvernare se vehiculează, te cam ia frica. Opoziția are, totuși, un procentaj cam mare, vizavi de faptele ei. Liderii Opoziției spun multe prostii și se mai și ceartă între ei. De pildă, nici n-a obținut bine PNL un rezultat bun în alegerile europarlamentare, și au și apărut ri­va­litățile între Ludovic Orban și Rareș Bogdan. De asemenea, între Dan Barna (USR) și Dacian Cio­loș (PLUS) sunt dispute alimentate de ambițiile pe care le au de a candida la președinția statului din partea alianței lor, nefiind însă nici unul în stare să reprezinte o alternativă mai bună la Klaus Iohannis. De altfel, au și declarat că ei vor să candideze nu pentru a-l de­tro­na pe Iohannis, ci pentru a pre­zenta o altă ofertă. Adică, pentru a se afla în treabă.