- Răspunsul l-a dat însăși Comisia de la Veneția într-un raport extrem de critic la adresa demersurilor puterii PSD-ALDE, privind modificarea legilor justiției și a legislației penale. Se vorbește acolo de ordonanțele de urgență care schimbă sistemul judiciar fără a ține cont de opiniile opoziției, ale organizațiilor profesionale ale magistraților, ale societății civile și ale presei. Or, toți acești actori politici și sociali ar trebui, potrivit criteriilor Comisiei de la Veneția, să fie implicați în luarea unor decizii majore pentru societate, pentru că toți au o responsabilitate comună față de țară. Totodată, potrivit aceluiași raport, puterea PSD-ALDE a modificat regulile jocului, ceea ce nu avea dreptul să facă, și a desființat mecanismele de control care trebuie să funcționeze între puterile statului (checks and balances), astfel încât niciuna să nu le sufoce pe celelalte. Dacă adăugăm subminarea statului de drept, care nu ar trebui să aibă loc, dar este semnalată de toate forurile europene, aservirea politică a instituțiilor și climatul de ură care domină dezbaterea publică, constatăm că nu ne încadrăm practic în niciunul din criteriile stabilite de Comisia de la Veneția pentru raporturile dintre opoziție și putere. De fapt, de când a preluat puterea, coaliția PSD-ALDE nu a făcut altceva decât să modifice ordinea democratică și juridică din România după bunul său plac, cu prețul încălcării tuturor normelor europene. Această politică nu a încetat odată cu încarcerarea lui Liviu Dragnea, arhitectul și promotorul ei principal, ci continuă sub conducerea Vioricăi Dăncilă și a lui Călin Popescu Tăriceanu. Iar actuala luptă pentru putere din PSD a scos din nou în prim plan ostilitatea PSD și a ALDE, nu numai față de instituțiile europene, ci și față de democrația însăși, care pe lângă alegeri, mai înseamnă și stat de drept și cultură democratică - adică exact ce recomandă Comisia de la Veneția.
- Doar două universități din România, Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) și Universitatea din București, se mențin în ultimul top QS Ranking 2020, în intervalul 801-1.000 din clasament, alte două universități românești fiind eliminate de instituții din alte părți ale lumii, care cresc mai repede și mai mult. De ce regresăm într-un domeniu în care ar trebui să excelăm, dacă ne gândim la performanțele românilor la universitățile din străinătate?
- Regresăm în domeniul educației așa cum regresăm în toate domeniile, din cauza factorului politic, care promovează contraselecția și non-valorile - adică ignoranța, incompetența și impostura. Să nu uităm că Universitatea București a fost, din cauza curajului și intransigenței fostului rector, Mircea Dumitru, ținta criticilor și șicanelor din partea actualei puteri, iar parlamentarii PSD, sub presiunea rectorilor universităților neperformante, au desființat orice sistem de evaluare bazat pe criterii internaționale. Este deci remarcabil că mai suntem totuși prezenți în top QS Ranking 2020! Singura tentativă de reformă reală și profundă a sistemului universitar a fost Legea Educației Naționale, elaborată sub coordonarea fostului ministru al educației Daniel Funeriu, cu sprijinul lui Traian Băsescu, care instituia un sistem de evaluare a universitarilor și de clasificare a universităților bazat pe standarde internaționale. Dar această lege a fost anulată, practic, încă din mandatul lui Victor Ponta (cel căruia i s-a retras titlul de doctor pe motiv de plagiat), prin modificările operate de Comisia pentru educație din Senat, condusă atunci de Ecaterina Andronescu, actualul ministru al educației. Nici ea însă nu a putut opri scandalurile plagiatelor, care macină nu numai universitățile, ci și alte instituții ce se pretind de învățământ superior, ca Academia de poliție, de pildă. Aceste scandaluri continuă, ca și practica de a impune candidați la doctorat prin presiuni politice, cum s-a întâmplat nu demult cu fostul șofer al lui Liviu Dragnea, care se visa doctor în filozofie! Simplificând un subiect complicat, putem afirma că PSD a blocat singura șansă pe care a avut-o în ultimii ani sistemul universitar românesc, de a ieși din periferia unei mediocrități susținute politic și de a se încadra într-un sistem internațional de valori. Prin urmare, atâta vreme cât ne vom lăsa guvernați de semidocți penali, performanțele academice ale românilor vor îmbogăți universitățile din alte țări.