Scurtă oprire la Bookfest

Claudiu Tarziu
Salonul Internațional de Carte de la Bucu­rești este unul dintre însemnele de pe blazonul nostru ca națiune.

Un indicator al puterii crea­toare. În plus, ambiționează să se măsoare, prin ofertă și organizare, cu cele mai mari manifestări de gen europene. Și chiar dacă diferențele încă se păstrează, evoluția este continuă și remar­cabilă. Ne referim, desigur, la principala virtute a acestui târg de carte: de a pune la un loc cele mai multe edituri românești, cu cele mai bune produse ale lor, într-un mod cât mai atrăgător și mai accesibil cititorilor.
Bookfest ne arată, cu fiecare ediție a sa, o creș­tere, atât sub raport estetic, cât și din punct de ve­dere al ofertei de carte. Din păcate, pe mă­sură ce a­vem mai multe cărți și mai valoroase, interesul publicului pare să intre tot mai tare în declin. La ediția din 29 Mai - 2 Iunie a.c., vreme de câteva zile, culoa­rele dintre standuri au fost aproape pustii, doar sâmbătă și duminică înre­gistrându-se vânzări mai mari. Ceea ce i-a făcut pe unii editori și scriitori să spună că a fost cea mai slabă edi­ție. În­să nici criticii, nici cei care au vă­zut și partea plină a paharului nu au putut identifica mo­tivele pentru care interesul publicului scade. Poate că aceste motive sunt conjuncturale: lumea s-a speriat de codul roșu de furtuni dat de meteo­rologi sau a fost mai interesată de vizita Papei Fran­cisc. Dar dacă sunt de o natură mai profun­dă? Ziarele au pierdut de mult timp bătălia cu televiziunea și internetul, să urmeze cartea?
Oricum ar fi, Bookfest ne-a încântat pe cei care i-am trecut pragul, ca în fiecare an, prin întâlnirile cu scriitori de toate calibrele și pe toa­te gusturile. Întâlniri calde, emoționante, serioa­se, glumețe, academice, pentru un public divers, care la unele a fost mai numeros, la altele mai... prietenos. Toate în jurul unor cărți care și-au în­ceput aici destinul în lume. Așa ceva nu e posibil să trăiești prin intermediari sau în virtual.
Am participat și noi la câteva astfel de întâlniri, cu bucuria de a-i vedea sau revedea pe câțiva autori consacrați. Din rațiuni de spațiu ti­pografic și mai ales din cele care țin de cole­gialitate, nu vom evoca aici, pe scurt, decât una. Cea prilejuită de lansarea volumului "Poetul la Stalingrad", scris de colegul nostru Valentin Ia­cob și apărut la editura Neuma. În parte poezie, în stilul care îl distinge între confrați, în parte proză și puțin teatru - de fapt, tot poezie, dar deghizată. Pentru cei care nu l-ați citit încă, sin­tetizăm ce au spus la Bookfest cei care i-au pre­zentat această a unsprezecea carte: Horia Gâr­bea, George Volceanov și subsem­natul. Valen­tin Iacob este unul dintre cei mai sur­prinzători poeți de după 1989. Un poet care își tră­iește poezia, nu o plăsmuiește, și-apoi o măr­turisește. Cu idei adânci, camuflate sub metafore dulci-amare și având curajul de a propune o perspectivă stranie și uneori șocantă asupra lu­mii exterioare, el te obligă să te oprești asupra versurilor sale și să le lași să-ți intre sub piele. Și-atunci, al lui ești.


Topul vânzărilor

Cel mai bine vândute cărți la Bookfest 2019 au fost: "Melancolia", de Mircea Cărtărescu (e­di­­tura Humanitas), "În căutarea corpului re­găsit. O ego-analiză a spitalului", de Vintilă Mi­hăi­lescu (Polirom), "Foc și Sânge", de George R.R. Martin, pentru Nemira, "Casa bân­tuită", de Shirley Jackson, de la Litera, și "EU.RO - un dialog deschis despre Europa", car­te semnată de Klaus Iohannis, pentru editura Curtea Veche.