Dr. INA ȘOȘOACĂ - "Fericirea nu se numără în riduri"

- Am descoperit-o la Cronos Med, în cea mai frumoasă clinică de medicină estetică din București. Prezență discretă, luminoasă, mereu cu zâmbetul pe buze, părea o magiciană a locului, stăpânind cu grație peste aparate de ultimă ge­ne­rație și zeci de substanțe menite să redea frumusețea. Dar dacă n-ar fi trădat-o ac­centul, n-am fi aflat niciodată povestea de viață a unei rusoaice născute în Po­lonia, care a studiat în Letonia și pe care dragostea a adus-o tocmai la București. Ina Șoșoacă a fost lider de școală și pionier în medicina anti-age, pe vremea când locuia la Moscova, autor al primelor studii din Rusia despre îmbătrânirea pielii, iar pentru meritele ei incontestabile în medicina anti-age, e chemată azi peste tot în lume, să vorbească de realizările ei. Un profesionist de vârf, care iubește România și a cărui pasiune pentru meserie ne e cel mai bun ambasador -

Dragostea, bat-o vina!

- Dați-mi voie să încep interviul nostru cu o curiozitate. Nu întâlnesc chiar în fiecare zi o ru­soai­că, as în specialitatea ei, care să locuiască la Bucu­­rești. Ce v-a adus în Ro­mâ­nia, doamna Șoșoacă?

- Dragostea. (râde) Acum zece ani, m-am în­drăgostit și m-am căsă­to­rit cu un român. Și, fiindcă în general femeia e cea care merge după bărbat, am ajuns să mă stabilesc la București. Aș putea spune însă că sunt obișnuită cu schimbările, fiindcă viața mea a fost de la început destul de com­pli­ca­tă. M-am născut în Polonia, am cres­cut și am lo­cuit 18 ani în Letonia, iar când Le­tonia s-a separat de URSS, m-am întors în Rusia, de unde era fa­milia mea, și unde nu stătu­sem deloc.

- Dar știați limba rusă?

- Da. Sunt născută într-o familie de ruși, dar tata, militar fiind, era obli­gat să se mute cu serviciul dintr-o țară în alta, iar noi, copiii, aveam dreptul să studiem peste tot în limba rusă. Nu știam letonă, însă când am ajuns la Fa­cultatea de Medicină la Riga, toate ma­nualele erau în limba letonă. Iar eu, cum eram de felul meu un om foarte am­bițios, m-am apucat să învăț și letona. A fost foarte greu, medicina e oricum o disciplină grea. În ultimul an, m-am mutat în Rusia Centrală și am terminat facultatea acolo, iar peste doi ani, am plecat la Moscova, să-mi fac doc­toratul.

- Umblă vorba că prima lucrare științifică din Rusia despre fotoîmbătrânirea pielii e chiar lucra­rea dvs de doctorat.

- Da, într-un fel, am fost pionieră. Lucram la cel mai mare institut de dermatovenerologie din Rusia, iar directorul institutului era chiar coordonatorul meu de lucrare. În plus, am avut șansa de a lucra în co­­laborare cu o companie daneză, care lansa pe pia­ță niște suplimente alimentare anti-age. Am făcut un studiu pe vreo 60 de persoane și am prelucrat rezul­tatele. Pe atunci, nu se vorbea încă de medicina anti-age. De altfel, primele lucrări din Rusia despre peeling chimic și despre mezoterapie au fost scrise de mine, în colaborare cu colegi de-ai mei. Acumu­lasem deja experiență, fiindcă începusem să lucrez și la o cli­nică privată de prevenire a procesului de îm­bă­trânire a pielii, unde aplicam toate aceste noutăți.

- Erau proceduri destul de revoluționare pen­tru vremea aceea. Aveau oamenii curajul să se lase pe mâna dvs.?

- Rusia a preluat foarte repede toate no­utățile de la nivel mondial. Iar rusoaicele sunt mult mai des­chise la inovații când vine vorba de frumusețe. Au și posibilități materiale și sunt foarte informate, află re­pede despre anumite proceduri și le cer ele me­di­cilor. Iar asta ne stimula și pe noi. Apoi, sigur, aveau curaj și pentru că era o clinică foarte se­­rioasă, în­tinsă pe 800 mp, unde eram 16 me­dici. Aveam colegi foarte buni, care azi sunt îm­prăștiați peste tot în lu­me, Cehia, Franța, Spa­nia. Fiindcă avea posi­bilități, această clinică a deschis și un cen­tru de performanță pentru me­dici, un fel de laborator de cercetare, care s-a trans­format în prima școală de me­dicină es­tetică din Rusia. Iar eu am început să pre­dau. Or, când devii în­dru­mător, ești obligat să înveți și mai mult, și mai bine, pentru că ai în fața ta 10, 20 de medici de vârf, care îți vor pune în­trebări.

- Uite că au tre­cut două decenii, iar as­tăzi sunteți invitată să vor­biți despre me­di­cina es­te­tică peste tot prin lume.

- Călătoresc destul de mult, e adevărat. Sunt anumite con­gre­se, cum este IMCAS, care are loc la Paris, sau EURO­ME­DI­COM, care e în Monte-Carlo, la care particip ca speaker de peste 15 ani. Călătoriile acestea sunt extrem de im­por­tante, fiindcă numai așa pot lua pulsul in­ter­națio­nal, mă pot pune la curent cu noutățile și, mai ales, cu rezul­ta­tele practice. Eu, de pildă, nu adopt nicio­dată o procedură nouă ime­diat ce apare. Pre­fer să aștept o vreme până se adună destule cazuri la nivel inter­național, ca să am și opinia unor medici care au aplicat-o. Cri­te­riul principal pentru mine e siguranța. Dacă nu am siguranță în ce urmează să fac, refuz procedura, chiar dacă îmi e cerută.

"În America se produc cele mai multe exagerări"

- Dar putem fi vreodată siguri, atunci când vine vorba de medicina estetică? Pare că și trata­mentele de frumusețe trec prin diverse mode.

- Avem deja în spate niște decenii de experiență la nivel mondial, care ne permit azi să evităm greșelile. Vă dau doar un exemplu: la începutul ani­lor 2000, când industria era la început, multe com­panii îi îmbiau pe medici cu produse de umplere a epidermei (fillere) pe bază de silicon. A fost o greșeală uriașă. O substanță ca siliconul nu poate fi biodegradată, nu se va putea niciodată integra în țesut. În timp, fața, fiindcă e dinamică, are anumite mișcări și îmbătrânește într-un anume ritm, face ca această substanță să migreze la modul dizgrațios. Peste ani, siliconul acela din buze, de exemplu, a trebuit înlăturat chirurgical, și asta a lăsat semne. Epoca de început a medicinii estetice ne-a lăsat mărturie foarte multe astfel de exemple de buze sau pomeți plastifiați, mai ales în America, fiindcă acolo se comit cele mai multe exagerări. Această industrie a avut nevoie de o experiență de 20 de ani ca să realizeze că substanțele care se injectează trebuie să fie biodegradabile, naturale, antialergice și extrem de pure. Azi, deja vorbim de o cu totul altă abordare în acest domeniu. Sunt tratamente la care acum 15 ani nici nu visam. Medicina estetică a intrat într-o vârstă a ei de aur, cu proceduri minim invazive și cu rezultate extraordinare. Miza me­dicinii estetice de azi ține mai degrabă de păstrarea trăsăturilor inițiale, de prevenție și de naturalețe. Nu-mi doresc ca medicina estetică să devină o fabrică în care producem femei care seamănă între ele. Eu însămi, decât să-mi stric reputația, prefer să refuz pacientele care au gust pentru supravolum la buze sau la pomeți. Mi-am format în timp o clientelă care apre­ciază eleganța și bu­nul simț.

"Deși mi-a fost destul de greu la început, sunt foarte fericită aici"

- Doamna Șo­șoa­că, erați lider în me­di­cina estetică în Rusia. Nu v-a părut rău să pă­răsiți o asemenea po­ziție, ca să vă stabiliți într-o țară în care nu vă cunoștea nimeni?

- Nu mi-am dorit să plec din țara mea. Dar soțul meu m-a convins să vin, promițându-mi că va fi bine. Și chiar e. Sunt foarte fericită aici. Deși mi-a fost destul de greu la început, pentru că nu am ajuns aici la 20 de ani, ci la 35. Chiar dacă eram deja doctor în științe medicale, a trebuit să mai fac un rezidențiat de doi ani la Spitalul Elias, ca să se echivaleze studiile și să obțin dreptul de practică. Și apoi, a trebuit să învăț și limba, care era foarte diferită de toate cele pe care le știam.

- Acum o vorbiți impecabil. Cât v-a luat să o învățați ?

- Eu consider că nu am învățat-o nici acum. În primii trei ani nu am rostit nicio propoziție, vor­beam cu soțul meu numai în engleză. Până într-o zi când și-a dat seama care e de fapt problema mea. Fiind de felul meu ambițioasă și premiantă toată viața, numai gândul că aș fi putut vorbi greșit mă bloca psihic. Așa că mi-a zis: "Știi ceva? Gata! Eu nu mai vorbesc cu tine decât în română!". Fac și acum greșeli când vorbesc repede, iar de accent nici nu visez să scap. Dar mă bucur că vorbesc. Sunt fericită că am fost acceptată în această țară și consider că e de datoria mea să-i vorbesc limba. De altfel, în tot ce fac încerc să promovez această țară în străinătate. Reprezint România la toate congre­sele și cu mândrie spun că sunt medic din România. Iar când mă lovesc de neîncrederea unora, mă enervez și le povestesc despre cât de frumoasă e țara asta și ce oameni calzi sunt aici. Dar nu fac asta pentru că trebuie. Eu chiar așa simt...

"Românii sunt oameni cu suflet, seamănă cu rușii"

- Chiar voiam să vă întreb dacă ați reușit să vă îndrăgostiți un pic și de România, în toți anii ăștia.

- Din primul an chiar! Românii sunt oameni cu suflet, seamănă cu rușii. Avem aceeași religie, aceleași tradiții, aceleași legături de familie și am trăit cu toții aceeași opresiune din partea statului. Cred că toate astea m-au făcut să mă simt foarte acasă în România. Mă simt bine cu familia soțului meu, mă simt bine cu nepoții și cu finii noștri, îmi plac sărbătorile românești. Îmi place țara asta care e verde și frumoasă. Îmi place Bucovina, îmi place Târgu-Mureș. Sibiul e minunat. Despre munte ce să mai zic? Transfăgărășanul și Transalpina le-am fă­cut de mai multe ori.

- Sunteți obișnuită să faceți performanță, dar sunteți și familistă convinsă. De obicei, cariera are prețul ei. Cum reușiți, doamna doctor?

- Eu nu am venit în România să fac carieră, ci ca să am o familie frumoasă. Familia e o parte a vieții mele fără de care nu aș putea trăi. Nu aș putea să călătoresc, să progresez, să mă dezvolt profe­sio­nal, dacă nu aș ști că ei sunt acolo și îmi țin spatele. Lucrez mult, e adevărat. În fiecare zi, de la 10.30 la 21.00 sunt la cabinet. Și sunt și multe weekend-uri în care plec la conferințe. Dar când suntem îm­preună, toată atenția mea merge spre ei. Chiar dacă ajung la 21.30, mi-e foame și sunt obosită, jumătate de oră tot petrec cu băiatul nostru cel mic, să îi citesc povestea de noapte bună. Și tot stau la povești și la glume cu băiatul meu cel mare. O dată pe săp­tămână ieșim cu toții la masă, în oraș. Dacă în week­end sunt în țară, petrecem timp împreună, jucăm cu toții Monopoly, glumim, povestim, ieșim în parc, mergem la mare, jucăm badminton, mer­gem la înot ș.a.m.d. Copiii mei nu au probleme la școală, noi nu avem probleme de comunicare cu ei. Feri­cirea asta în care am investit se întoarce acum în favoarea mea.

"Nebunia de a vrea să fii veșnic tânăr nu m-a atins"

- În Europa, femeia și bărbatul par mer­eu în concurență. Rusoaicele, din con­tră, par ceva mai așezate. Nu cumva me­ritul e în gena dvs. rusească?

- Noi, rusoaicele, acceptăm faptul că bărbatul e capul familiei. Și la mine acasă ultimul cuvânt îl are întotdeauna soțul meu. Dar mie asta nu-mi displace. Darul femeii nu e cel de a lua decizii, ci cel de a se de­vota familiei. Eu am trei băieți acasă și sunt foarte fericită, cu ei îmi permit să fiu cea vulnerabilă, cea protejată, cea de care au ei grijă și îi aduc flori. Mă simt ca o femeie între trei bărbați. Știu că uneori soțului meu îi e greu cu faptul că plec atât de des. Dar când mă ia de la aeroport și mă vede că sunt obosită, dar ochii îmi strălucesc, înțelege că ceea ce fac e pentru mine o mare pasiune. Și că fericirea asta profesională îmi dă echilibru și-n căsnicie.

- Și apoi, n-are de ce să fie nemulțumit. De frumusețea asta la care lucrați zi de zi la cabinet beneficiați, în fond, și dvs. Ați născut de două ori, nu mai aveți 20 de ani și to­tuși, arătați extraor­di­nar. Ce secrete de fru­musețe aveți, doamna Șoșoacă?

- Am câteva princi­pii la care țin foarte mult. În primul rând, e foarte important ca toa­tă viața să-ți păstrezi a­ceeași greutate. Cu vârs­ta, fluctuațiile de greutate fac ca pielea să ce­deze, pentru că fibrele de colagen se schimbă. Eu de 18 ani fac sport regulat. Am făcut de toate, dar acum, când stau câte zece ore pe zi în cabinet în picioare, încep să mă resimt și la spate. Așa că, de 3, 4 ori pe săptămână, dimineața fac pilates în stu­dio, minimum o oră. Al doilea principiu e unul de la care recunosc că mă mai abat: acela de a mânca re­gulat. Muncesc mult și uneori mai sar mesele. Dar nu fumez, nu mănânc zahăr și nu mă stresez, pentru că stresul ridică nivelul cortizolului și asta se vede imediat pe ten. Alimentația este foarte im­por­­tantă. Pielea nu poate produce colagen dacă nu are din ce. Nu mă culc niciodată nedemachiată te­meinic. Nu ies niciodată din casă fără să mă pro­tejez cu filtre solare. Folosesc creme de la Uni­verskin, pe care le considerăm în momentul actual printre cele mai bune, tocmai de aceea le punem la dispoziție și pacienților noștri. În rest, am grijă să creez în jurul meu armonie și să nu trăiesc haotic. Știu că sună ca la reclamă, dar fericirea chiar e cea mai bună rețetă. Când emoțional nu ești bine, pielea e prima care preia încărcătura ne­gativă.

- Dintre toate proce­du­rile disponibile în clinică, dvs. la ce apelați ?

- Apelez și eu la aceleași tratamente la care au acces și pacientele noastre, fără exagerări, pentru că nici nu prea îmi permite timpul. Îmi place procedura de biore­vi­talizare, pentru că degeaba înlăturăm toate ridurile, dacă pielea nu are o calitate bună. Mi-am făcut eu în­sămi un lifting cu fire biode­gradabile. E o procedură minim invazivă, care ri­dică pomeții și face pielea mai fermă. Nu lasă sem­ne, nu rămân cicatrici. E foarte sănătoasă pentru piele și, făcută la timp, te ajută să nu ajungi mai târziu la un lifting chirurgical. Uneori, dacă simt că mă încrunt prea mult, adaug și puțină toxină între sprâncene. Cât despre buze, nu prea am nevoie, sunt mari de la mama natură. Însă în orice aș face, baza este prevenția. Încerc să fac tot po­sibilul să nu ajung să trebuiască să tratez.

- Faptul că lucrați zi de zi în acest domeniu nu vă accentuează și mai mult teama de bătrânețe?

- Nu, nebunia asta de a vrea să fii veșnic tânăr nu m-a atins. Mă uit la mama și la bunica mea, trecută de 90 de ani. Sunt amân­două femei frumoase, creative și ac­tive. Sigur că mi-e teamă că n-o să mai pot lucra la fel de mult, deja obosesc mult mai repede decât acum zece ani. Dar fericirea nu se numără în riduri și nici nu ține de vârstă. Îmi place să am grijă de mine, să-mi placă ce văd în oglindă, dar nu fac din asta o obsesie.


Glosar de frumusețe

- Am răsfoit în "catalogul de frumusețe" al doamnei doctor și am rugat-o să ne spună la ce putem apela în caz de...

- Piele încrețită pe mâini, coate și genunchi
Se rezolvă cu 3, 4 sedințe de revitalizare, făcute o dată la 3, 4 săptămâni.

- Vinișoare sparte pe față, cuperoză
Creme pentru acasă, evitarea expunerii la soare, renunțare la fumat, proceduri în cabinet cu lumină intens pulsată și laser fracționat.

- Obraji căzuți după 40 de ani
În funcție de anatomie și de tipul de îmbătrânire, se poate apela la proceduri cu fire resorbabile, la umplere cu acid hialuronic sau la lifting chirurgical. Cu cât pacienta vine mai repede, cu atât mai bine.

- Colțurile gurii înclinate în jos
Se pot ridica cu fire biodegradabile, cu injecții cu acid hialuronic sau uneori chiar cu... regim de slă­bi­re.

- Cearcăne
Avem proceduri variate, de la injectare cu plasmă până la injectare cu acid hialuronic, cu celule rege­ne­rative sau cu grăsime proprie, dar și proceduri de biorevitalizare cu mezoterapie și un peeling special.

- Piele ternă și obosită
Folosim Cronosderm-ul, aparatul inventat de dom­nul doctor Constantin Stan, singurul aparat cu ace, capabil să livreze substanțele adânc în țesut și să genereze un răspuns intens din partea pielii.

Foto din arhiva personală