- Dorința de schimbare manifestată majoritar de electorat pe 26 mai este sever îngrădită de situația efectivă din Parlament, generată de votul din 2016. În consecință, guvernul Dăncilă va rezista atâta vreme cât va avea o majoritate în Parlament. Doamna Dăncilă a declarat deja că nu va demisiona, ceea ce era și firesc, deoarece doar controlul asupra banilor publici îi asigură putere și influență și mai poate ține laolaltă actuala majoritate parlamentară. La drept vorbind, un ipotetic guvern de mare coaliție, rezultat în urma succesului ipotetic al unei moțiuni de cenzură, nu ar folosi decât la erodarea PNL și USR, care ar trebui să țină cont de pretențiile lui Victor Ponta, ale UDMR și ale rămășițelor din PSD ce i s-ar asocia. În plus, în loc să plătească la urne pentru guvernarea sa dezastruoasă, PSD are un an pentru a se regrupa și a face scandal în opoziție. Singura soluție ar fi, într-adevăr, alegerile anticipate, care ar putea asigura unui nou guvern PNL-USR-PLUS majoritatea necesară în Parlament. Dar prevederile constituționale sunt atât de restrictive în acest domeniu, încât anticipatele devin posibile doar dacă PSD le dorește, iar PSD nu are de ce să le dorească, pentru că știe că le-ar pierde. PNL și USR-PLUS rămân deci "condamnate" să colaboreze în opoziție și să se coordoneze în viitoarele campanii, (chiar dacă nu se suportă), pentru a asigura formarea unei noi coaliții de guvernare în 2020. Nu este însă sigur că ele se vor coordona și la alegerile prezidențiale din toamnă, de vreme ce Alianța 2020 a anunțat că va avea propriul candidat la președinție, adică un contra-candidat la Klaus Iohannis. Până acum, Președintele a tratat USR-PLUS ca pe un partener minor, ceea ce se poate dovedi riscant, având în vedere succesul Alianței 2020 în marile orașe, adică acolo unde se află electoratul domnului Iohannis. În consecință, Klaus Iohannis va avea nevoie de înțelepciune și flexibilitate la un nivel pe care încă nu l-a demonstrat, pentru a depăși această provocare și a convinge USR-PLUS să nu-l conteste.
- Eșecul în alegeri al PSD, suprapus peste trimiterea în închisoare a liderului Liviu Dragnea, a deschis lupta pentru putere în interiorul PSD. Ce rezultate puteți anticipa? E posibilă o reformă în PSD după "epoca Dragnea"?
- Cine ar putea conduce o reformă în PSD? Dăncilă? Oprișan? Sau poate Gabriela Firea, revenită pe post de vicepreședinte și șefă a organizației PSD București, după dezastrul pe care PSD l-a înregistrat la vot în orașul administrat de ea? Să fim realiști: PSD rămâne și în era post-Dragnea ceea ce este, adică o coaliție de rețele de tip mafiot creată pentru însușirea pe orice căi a banului public de către psd-iști și clientela lor. El nu are cum să se transforme peste noapte într-un partid social-democrat de tip european, democratic, promotor al statului de drept. După dezastrul din 26 mai, unii lideri ai PSD au anunțat, într-adevăr, că nu vor mai ataca independența justiției, dar nu s-a angajat nimeni că va revizui legile justiției și legislația penală în spiritul recomandărilor Comisiei de la Veneția, raportului GRECO, cerințelor Comisiei Europene sau ale experților MCV. Doamna Dăncilă se laudă că nu a dat OUG pentru amnistie și grațiere, dar uită că a semnat odioasa OUG 7, care i-a dat mână liberă Adinei Florea să terorizeze magistrații prin Secția Specială pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Și nu a promis că va abroga OUG 114, de pildă, deși ea produce deja efecte nefaste în economie. Tot ce am văzut până acum a fost înlocuirea unei găști cu alta: au ieșit din prim plan Olguța Vasilescu, Codrin Ștefănescu și Anca Alexandrescu și au fost promovați Paul Stănescu și Rodica Nassar. Ce reforme vor face acești veterani ai PSD? Sau Titus Corlățean, arhitectul sabotării votului diasporei în 2014, promovat vicepremier? Și ca să ne vindecăm de orice iluzie, nominalizarea lui Marcel Ciolacu, prietenul lui Omar Hayssam, pentru preluarea președinției Camerei Deputaților, te face să-l regreți pe Florin Iordache! Oferta noilor vătafi ai PSD este, așadar, o cioară prost vopsită, care mimează doar despărțirea de era Dragnea. Exact ca în Caragiale: să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic. Curat murdar!