"Sunt și eu o podgoreancă, născută în Prahova"
- Ne aflăm pe Domeniul Drăgași, care seamănă cu un colț de Toscana, imperiul vinurilor italiene. Ce v-a determinat să faceți viticultură, când dumneavoastră sunteți de profesie avocat?
- Frumusețea locului a cântărit mult în decizia mea. Nu știu vreo altă zonă care să îmi stârnească mai multă emoție, deși sunt, și eu, o podgoreancă. Sunt din Prahova, Dealul Mare. M-am născut la Ceptura și, inițial, am vrut să mă îndepărtez de vița de vie, pentru că amintirile îmi sunt legate de multa suferință a familiei mele din perioada comunistă. Părinții mei fuseseră proprietari de podgorie, erau viticultori cu școală, și câteva generații au avut vii și alte culturi agricole, înainte de a li se confisca totul. Am fost părtașă la povești prea triste... După revoluție am refuzat terenurile retrocedabile și ideea de a relua tradiția familiei. Aici, în Vâlcea, am venit întâmplător. Fostul proprietar m-a invitat în ideea că, fiind avocat de consultanță, poate printre clienții mei voi găsi pe cineva dornic să preia podgoria ca investitor. Dar la data când am venit eu, era sfârșit de martie, în 2013, plantele erau încă micuțe, sub mușuroi, își începuseră deja ciclul vieții și auzeai parcă strigătul lor de a fi iubite și protejate. Brusc, am decis să mă implic eu... Sunt decizii care îți schimbă viața, le iei fără să folosești strategii, fără să te gândești prea mult, doar simți... A fost o emoție copleșitoare. Era o zi însorită, și Oltul părea de aici un fluviu, o oglindă uriașă pentru lumină. A fost un moment de maximă emoție și am simțit că nu pot să plec fără să fac ceva, și cel mai ușor a fost să mă ofer eu ca să preiau grija viitoarei podgorii. Poate că am o datorie veche față de cei din neamul meu, o datorie pe care am refuzat să o văd și să o accept, din teamă de a nu trece prin ce au trecut ei... Nu e simplu să îți depășești astfel de limite...
- Cât de complicată a fost trecerea de la avocat de succes la viticultor și om de afaceri în domeniul vinului?
- Vedeți, eu nu mi-am pus niciodată problema afacerii cu vinuri. Am mers pur și simplu pe această legătură de suflet între mine și plantele de viță de vie din acest loc. Și pentru a avea grijă de ele a trebuit să mă pregătesc. Pentru asta mi-am luat consultanți pe viticultură-vinificație și am făcut un masterat de doi ani în oenologie, să putem vorbi aceeași limbă, să pot înțelege ce îmi explică consultanții fără translator. Deși Domeniul Drăgași nu este mare, e de doar șapte hectare și jumătate, e foarte special, pentru că e diferit de ce este în zonă: plantația este orientată deal-vale, urmărind uneori curbele de nivel, și nu terasată în poziție paralelă cu Oltul, iar soiurile de struguri sunt internaționale, stabilite ca urmare a unor studii tehnice detaliate, care au analizat optimul între caracteristicile solului și tipul de viță de vie adecvat acestuia. Plantația are sistem de susținere din araci de lemn de castan, adus din Italia, de la Bari, a traversat Mediterana până la Salonic și apoi a fost adus aici cu tirurile... A fost ideea vechiului proprietar, îndrăgostit de Toscana. A urmat consultanță pe vinificație cu oenologi italieni, și așa am ajuns că, după ce este cules, strugurele este selecționat și îmi trece prin mâini, înainte de a se transforma în vin. Este un efort în care nu poți să fii singur, ci în echipă, echipa contează foarte mult. Deși totul a devenit acum o afacere, trebuie să spun că scopul meu a fost și este să dăruiesc iubitorilor de vie și vin un moment de regăsire a armoniei cu viața, cu echilibrul dintre cele două lumi în care trăiește via - pământ și aer. Dacă oaspeții ce ajung aici și beau din vinul nostru simt robustețea pământului și grația luminii, dacă sufletul lor simte, măcar un pic, metamorfoza culorilor, parfumurilor și gusturilor, înseamnă că am reușit ce mi-am propus.
"Cu toate frontierele diluate în lumină"
- Se spune că natura reacționează la sentimentele și emoțiile noastre. Ați simțit vreodată o comunicare cu plantele pe care le îngrijiți?
- Sigur că da! Există o comunicare directă! Iar eu primesc atât de mult de la aceste plăntuțe, încât mă simt mereu datoare față de ele! Nu vreau să spun vorbe mari, dar cu Oltul în zare, și lângă mine cu aceste mogâldețe de butași abia plantați, am regăsit pulsul vieții, am simțit că trăiesc și că locul acesta este magic, câteodată fără frontiere în timp sau spațiu, cu toate frontierele diluate în lumină. Dar ele m-au reînvățat și ce înseamnă smerenia, pentru că față în față cu natura ești obligat la smerenie... Plantele acestea mi-au schimbat percepția, m-au coborât cu picioarele pe pământ și m-au făcut să înțeleg că mereu mai am ceva de învățat. Câți prieteni pot fi atât de buni? Poate nu întâmplător, prima minune a Mântuitorului a fost transformarea apei în vin.
- Vinurile dvs. se vând sub sigla Pelerin, un nume ce te duce cu gândul la mister și călătorie. Ce fel de vinuri creați aici și ce ne recomandați de la Crama Drăgași?
- Nu aș putea spune că un anumit vin produs de noi este emblematic... toate au tipicitatea de soi, cât și specificul acestui loc. Specificul este dat nu doar de amplasamentul podgoriei, ci și de modul în care a fost realizată plantația, fiecare plantă fiind egal aerisită și egal luminată de razele soarelui. Podgoria are parte de un număr mare de zile cu soare și pe tot parcursul zilei are lumină, este un loc binecuvântat din această perspectivă. Totuși, un vin aparte din ce producem noi este Cabernet Franc, părintele Merlotului și al Cabernet-Sauvignonului, dacă vreți. Este un vin atât de corpolent și cu o așa mare personalitate, încât cei de la Bordeaux, din Franța, îl folosesc în special în amestecuri, în cupaje, pentru forța și potențialul de învechire. Noi am avut dorința să îl facem simplu, neamestecat cu alte soiuri. A fost o altă aventură și o provocare, dar pentru cunoscătorii care doresc să încerce un vin diferit, cred că e o idee bună, mai ales că sunt puține locuri din România unde se produce așa ceva. Dar avem și un Merlot surprinzător, și un Petit Fumée, ținut trei ani la butoi de stejar, dar și un Rosé arămiu din struguri albi. Noi nu producem mult, pentru că folosim strict ceea ce este foarte bun din struguri - avem, anual, între o mie și patru mii de sticle din fiecare etichetă, ne axăm pe criterii de calitate, iar volumul realizat este deocamdată de aproximativ 20 de mii de sticle pe an. Vinurile sunt făcute după rețetă de vinificație italiană și se găsesc doar în două magazine din București, unul din Oradea și unul din Iași. Însă noi le recomandăm celor ce vor o experiență autentică să vină aici, la cramă, ca să înțeleagă cel mai bine vinurile noastre și acest colț de rai românesc. Pentru asta am construit și o mică pensiune de cinci margarete, "Casa Pelerinului".
- Cum putem alege un vin bun? Ne puteți da un sfat?
- Sigur că există niște criterii, să le zicem tehnice, când alegi un vin bun, însă ele rămân totuși discutabile. Cred că atunci când vrei să savurezi un pahar de vin bun, totul depinde de starea sufletească pe care o ai, să poți alege vinul potrivit momentului tău. Există această legătură misterioasă între sufletul omului și vin, și un strop din sufletul tău sau al prietenilor cu care ești la masă se va amesteca mereu în paharul tău - acolo poate fi secretul unui vin care să-ți aducă bucurie.