TUDOR ION ZDROB (comuna Fundu Moldovei, jud Suceava) - "A fi mulțumit e semn că e timpul să te retragi!"

PRIMARII NOȘTRI

Fundu Moldovei e una dintre comunele cele mai frumoase și mai bogate din ju­dețul Su­ceava, un loc de poveste, unde tra­dițiile străvechi fac casă bună cu modernitatea, fără nici un rabat de la calitate. La aceeași clasi­fi­care se înscrie și primarul Tudor Ion Zdrob, care răs­punde la întrebări concis, la subiect, tehnic cum­va. Și, totuși, căldura cu care vorbește despre acest loc și despre oamenii zonei se simte prezentă, ca un al treilea partener de discuție.

"Nu ne permitem să facem greșeli!"

Implicat în administrația publică încă din anul 2000, Tudor Ion Zdrob a fost, timp de patru ani, viceprimar. Apoi a început să înțeleagă admi­nistrația și să-i placă, ceea ce l-a făcut să creadă că lucrurile se pot face și altfel decât se făcuseră până atunci, adică mai bine. Faptul că, în 2004, din cei cinci candidați, a fost preferat pentru funcția de primar, n-a făcut decât să demonstreze că și lo­cuitorii din Fundu Moldovei sunt de aceeași părere.

- Domnule primar, am să încep abrupt interviul nos­tru: care sunt, în pri­măvara lui 2019, pro­blemele mari cu care se confruntă co­muna dvs.?

- Lăsând la o parte aspectele economice, problemele noastre sunt aceleași cu care se con­fruntă, în general, satele românești. Și în pri­mul rând, criza de­mo­grafică, scăderea nu­mărului de copii, cau­zată de valul masiv de plecări din anul 2003, când s-a închis ultima exploatare mi­nieră din zonă. Dacă în anul 2000, la școlile din comună învățau 740 de copii, acum mai sunt doar 250, deși noi în­cer­căm prin toate metodele să asigurăm un învăță­mânt de calitate pentru copiii noștri. De fapt, edu­cația a fost întotdea­una o prioritate pentru administrația publică locală de la noi.
O altă problemă im­portantă e infra­struc­tu­ra. Le spun tuturor că, acum, noi, primarii, fa­cem mai puțină administrație și ne ocupăm mai mult de construcții. Orice primar ai întreba, știe des­pre construcții, termeni tehnici, dirigenție de șan­tier cât un specialist. Asta este! Asfaltăm dru­muri. Și apoi, niciodată nu sunt fonduri suficiente, deși apelăm și la finanțare europeană pentru in­ves­tițiile pe care ni le dorim și sunt extrem de nece­sare. În plus, eu cred că este normal să nu fim mai niciodată mulțumiți cu ceea ce reușim să facem. Dacă ajungi la mulțumire, la suficiență, e semn că trebuie să te retragi și să lași locul altuia.

- Accesați la nivelul primăriei fondurile eu­ropene sau lucrați cu firme de consultanță?

- Avem deja formată o echipă financiar-contabilă specializată pe achiziții, care se pricepe și la accesare de fonduri, pentru că sunt deja atâția ani de când facem asta. Totuși, datele se schimbă mereu, este foarte multă birocrație și, de aceea, nu ne putem permite să lucrăm și fără o firmă de consultanță, care să supervizeze totul. Nu ne per­mitem să facem greșeli, ca să fim nevoiți să dăm înapoi niște bani, căci oricum sunt puțini.

- Pe ce domenii ați accesat fonduri?

- Reabilitare infrastructură școlară, drumuri, infrastructură culturală. Am renovat căminele cul­tu­rale din satele aparținătoare, iar acum e în de­rulare reabilitarea căminului cultural din centrul de comună, care va arăta cum trebuie să arate un așe­zământ cultural. Va fi acea transformare de la un cămin cultural unde se făceau nunți și petreceri, la un adevărat așezământ cultural, cu sală de spec­tacole, pentru ca și aici să-și găsească loc cultura de înaltă calitate.

"La Fundu Moldovei, cultura înseamnă tradiție"

- Pare puțin îndrăzneț să vorbim despre cultură de înaltă calitate în mediul rural. Înțeleg că, la acest capitol, aveți cu ce vă lăuda...

- Întotdeauna spun cu bucurie că avem cu ce ne lăuda. Când spui cultură la Fundu Moldovei, obli­gatoriu spui tradiții. Fundu Moldovei este o co­mu­nă conservatoare, în sensul că știe să păstreze tra­dițiile, ca do­vadă fap­tul că suntem căutați și apre­ciați, iar tu­rismul, care a luat avânt în zo­nă, este, desigur, influ­ențat și de acest aspect. Me­reu vin tele­vi­ziuni să fil­me­ze tradițiile de la noi, iar ceea ce le pre­zentăm nu ne­ce­sită regie spe­cială, totul este exact așa cum s-ar petrece și în absența filmă­ri­lor. Oamenii păstrează straiele vechi, populare, și conti­nuă să își facă altele noi, la hramul bisericii, la săr­bătorile mari, aproape toată lumea e în port tradi­țional. În special obiceiu­rile de iarnă sunt la noi la ele acasă. De asemenea, An­sam­blul "Arca­nul" e foarte apreciat în în­treaga țară, dar și în străinătate. Amin­tim de fiecare dată, cu mândrie, faptul că gru­puri de gos­podari din Fundu Moldovei au par­ticipat, în 1908, la Viena, la o mare pa­radă, în cins­tea îm­păratului Franz Iozsef, iar în 1937, la eve­nimente im­portante, la Londra. Tradiția și dan­surile se trans­mit din generație în generație, sunt oameni devotați care se ocupă de copii încă de la școală, dincolo de ceea ce învață, oricum, acasă.
În luna martie, găzduim Festivalul-Concurs Național de Muzică Religioasă Corală Ortodoxă "Bu­na Vestire", organizat în parteneriat cu Arhi­epis­copia Sucevei și Rădăuților și cu autoritățile admi­nistrative și culturale județene, eveniment ce a ajuns anul acesta la cea de-a XXIX-a ediție. Și, să nu uităm, sunt o mulțime de turiști care vin în mod spe­cial pentru Balul Gospodarilor, o petrecere pe care o organizăm anual, în cea de-a doua zi de Paști, la care absolut toată lumea vine îmbrăcată în costum popular, altfel nu e permis accesul. Inclusiv oas­peții, turiștii, au această obligație, pe care o cu­nosc și o respectă. Așa că, da, avem și la Fundu Mol­dovei ceea ce se poate numi cultură de înalt nivel.

- Mi-ați vorbit de turiști - care sunt atracțiile turistice ale comunei?

- Dacă ar fi să mă rezum la câteva cuvinte, aș spune: tradițiile, liniștea, peisajele, gastronomia, care este o îmbinare între mai multe stiluri. Cineva spunea că Bucovina este o Europă în miniatură, pentru că a făcut parte din Imperiu și au fost multe naționalități pe-aici, doar la Fundu Moldovei vreo cinci-șase: nemți, evrei, ruteni, huțuli, ucraineni, unguri, ruși, iar în toată Bucovina sunt chiar mai mult de zece naționalități.

Noua legea a bugetului primăriilor, o lege comunistă

- Aveți și investitori străini în comună?

- Nu. Activitatea economică se canalizează pe agri­cultură, mai exact pe creșterea animalelor, da­to­rită pajiștilor naturale de care dispunem, dar și da­torită subvențiilor, a căror valoare a crescut; mai avem activități de prelucrare a lemnului, comuna având peste 10000 ha pădure, în diferite forme de proprietate. Încă mai funcționează două exploatări de calcar și minereuri neferoase, în cariere, o ac­ti­vitate încă mică, dar cu perspective. Și mai este, cum vă spuneam, turismul, ca în mai toată Buco­vi­na, a cărui dezvoltare se simte la bugetul local. Din noiembrie 2018, Fundu Moldovei a devenit stațiune turistică de interes local, asta însemnând că dispunem de peste 200 de locuri de cazare cer­tificate, în pensiuni înființate cu fonduri europene.

- Banii pe care îi primiți de la stat vă ajung?

- Ne descurcăm și nimic mai mult. Încercăm să facem în așa fel încât să funcționăm, în detrimentul dezvoltării. Bugetul unei primării are două părți: bugetul de funcționare și bugetul de dezvoltare. Mai întâi se pun banii pentru buna funcționare, asta însemnând utilități la primărie și școală, salariile personalului, iar ce rămâne merge la dezvoltare. Or, prin noua lege a bugetului, a fost clar afectată partea de dezvoltare. Prost e că se vrea o egalizare: vor ca peste tot să se atingă o sumă fixă pe cap de locuitor. Dacă ești o comună care se gospodărește mai bine, încasează mai bine la bugetul local, vei primi mai puțin, spre deosebire de o comună mai slabă, cu același număr de locuitori, care va primi mai mult, astfel încât suma finală pe cap de lo­cuitor să fie, în ambele cazuri, aceeași. E o metodă comunistă, de a-i pedepsi pe cei harnici și a-i răs­plăti pe cei leneși, de a-i face pe toți egali.

- Domnule primar, ce anume credeți că aleg oamenii: omul sau partidul?

- Cu siguranță, omul, și nu o spun doar eu. În comunitățile mici se cunoaște fiecare cu fiecare. Eu cunosc peste 95 la sută dintre localnici. La copii e mai greu, dar pe cei mai mari de clasa a V-a, îi cam știu pe toți. La țară, relațiile interumane sunt prioritare în fața politicului sau a oricăror alte considerente.

- Din Fundu Moldovei până la Bucu­rești, e lung drumul?

- Cu mașina, sunt exact 500 km. Mai greu se ajun­ge la Sighet sau la Satu Mare. Iar din punct de vedere administrativ, în ceea ce ne privește, drumul e scurtat de oamenii tri­miși acolo ca să reprezinte județul Suceava.