Violetele
(Viola odorata)
Erau plante extrem de apreciate în Evul Mediu. Mireasma și culoarea lor delicate, calitatea lor de vestitori ai primăverii, precum și virtuțile tămăduitoare i-au inspirat deopotrivă pe parfumieri, pe vraci și alchimiști. În doze mari, rădăcina lor curăță extrem de energic tubul digestiv, motiv pentru care erau folosite în indigestii, dar și în tratamentul de urgență al otrăvirilor. Folosită în doze moderate, întreaga plantă are efecte benefice în răcelile însoțite de febră, în tratarea rănilor, precum și ca tonic general. Iată câteva rețete de sănătate cu această plantă:
Tratamente cu violete
* Intoxicațiile acute (inclusiv cele alcoolice), indigestia - o lingură cu pulbere de rădăcini se pune să fiarbă cu 250 ml apă (o cană), la foc mare, până când scade la jumătate. Se filtrează, se răcește și se bea totul dintr-o dată. Reacția va fi un puternic reflex vomitiv, care va evacua prompt toate materiile nocive din stomac, după care va apărea o extraordinară stare de ușurare. Este un remediu valabil și în migrenele care apar la pacienții cu probleme biliare.
* Bronșita și guturaiul însoțite de febră - se ia pulbere de tulpini florifere și rădăcini uscate: 1 linguriță, de trei-patru ori pe zi. Principiile active ale plantei scad temperatura corpului și protejează sistemul cardio-vascular.
* Pentru creșterea unei danturi sănătoase la copii - o metodă populară cu o eficiență foarte bună, deși greu explicabilă, este să se dea copiilor să mestece rădăcini de violete, fără să li se permită să le înghită însă. Această metoda se aplică numai în perioada de creștere a dinților, având drept efect întărirea gingiei și a rădăcinii dinților.
* Tratamentul cancerului - un remediu din Bavaria (Germania), care a dat rezultate foarte bune, este folosirea atât internă, cât și externă a violetelor. Intern, se ia suc sau pulbere uscată de rădăcină - 4 lingurițe pe zi. Pentru pacienții cu constipație se administrează o dată la două zile suc de frunze proaspete - un sfert de pahar, în doză unică, dimineața. Extern, se fac comprese cu frunzele proaspete strivite pe o planșetă de lemn cu bătătorul de șnițele și aplicate pe locul afectat, vreme de minimum o oră zilnic. Tratamentul este eficient în cancerele de piele mai ales, fiind util și în cazul tumorilor maligne exteriorizate.
Năstureii
(Bellis perennis)
Fac parte dintre plantele purificatoare ale primăverii. Florile și frunzele lor sunt o adevărată mătură pentru stomac, ficat și intestine, pe care le curăță de toate otrăvurile de peste iarnă. În medicina populară, cu fierturi de năsturei proaspeți sau uscați se tratau bolile de gât și de piept, de la simplele răceli, la astm sau la cancer pulmonar.
Tinctură de năsturei
Într-un borcan cu filet se pun flori de năsturei fin tocate, umplându-se vasul până la gură, dar fără a le îndesa. Se toarnă peste ele alcool alimentar de 80° (se găsește în comerț), amestecând continuu, pentru a se întrepătrunde foarte bine componentele. Se închide apoi borcanul ermetic și se lasă la macerat trei săptămâni, după care se filtrează și se trage preparatul obținut în sticluțe mici și închise la culoare.
Tratamente cu năsturei
* Durerile de cap obișnuite, migrenele, durerile de cap provocate de traumatisme ori comoții cerebrale. Se ia o linguriță cu tinctură în 100 ml de apă (jumătate de pahar), de trei-patru ori pe zi.
* În cancerul pulmonar, se folosește ca remediu adjuvant pulberea de năsturei uscați, obținută prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea, 4 lingurițe pe zi, pe stomacul gol. În astm, se face un tratament cu tinctură de năsturei - 1 linguriță de trei ori pe zi, în fiecare doză de tinctură punându-se câte o picătură de ulei de mentă (se găsește la Plafar).
* Hepatita, ciroza și ascita - florile de năsturei proaspete, mestecate pe stomacul gol, au efecte drenoare hepatice extraordinare. Se mestecă câte o mână de flori pe zi, înainte de a mânca, vreme de șapte zile la rând.
Ciuboțica-Cucului
(Primula officinalis)
Este una dintre plantele de primăvară cele mai folosite în medicina populară românească. Rădăcinile sale au un miros puternic, caracteristic, datorat uleiurilor volatile, fiind utilizate cu succes ca revigorant, ca remediu în bolile respiratorii. Florile au un parfum gingaș, abia simțit, asemănător celui al freziilor, având un efect liniștitor, întăritor al nervilor. Frunzele culese primăvara, atât cele în stare proaspătă, cât și cele uscate, conțin o cantitate considerabilă de vitamina C. Iată câteva leacuri de primăvară:
Sirop de rădăcini
Rădăcinile proaspăt culese se spală foarte bine, se lasă un sfert de oră la zvântat, după care se toacă fin. Se pun într-un borcan de 400 g, până se umple o treime, după care restul se completează cu miere lichidă, amestecând încontinuu. La sfârșit, se pune capacul și se lasă să se macereze la temperatura camerei, vreme de trei-patru săptămâni. Va rezulta un sirop cu o mireasmă puternică și cu un efect tămăduitor miraculos în bolile de gât și de piept.
Pulbere de flori
Florile de ciuboțica-cucului, uscate la umbră, se macină fin cu râșnița de cafea, obținându-se o pulbere ușor parfumată, care se păstrează într-un borcănel bine închis. Se administrează din această pulbere câte o linguriță rasă, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Planta se ține sub limbă vreme de un sfert de oră, după care se înghite cu apă.
Tratamente cu ciuboțica-cucului
* Guturaiul, gripa în fază incipientă, laringita, tusea (uscată, iritativă, convulsivă) - se ia câte o lingură cu sirop de rădăcini de ciuboțica-cucului, în doze succesive. Acest sirop dezinfectează căile respiratorii, reface epiteliile și stimulează imunitatea, ajutând în același timp la eliminarea secrețiilor nocive de la nivelul gâtului.
* Nevralgia, insomnia, stările de nervozitate - se ia o linguriță cu pulbere de flori de ciuboțica-cucului, de trei ori pe zi. Pentru efecte mai puternice, se combină fiecare doză cu câte o linguriță cu pulbere de sunătoare.
* Convalescența - se iau cu un sfert de oră înainte de fiecare masă 1-2 linguri cu sirop, cu puțină apă. Este un remediu valabil mai ales în convalescența după bolile respiratorii acute (pneumonie, bronșită, gripă).
* Răceala în fază incipientă - o rețetă populară straveche asociază florile de ciuboțica-cucului cu cele de soc. Se pune câte o jumătate de lingură din fiecare într-o cană, după care se toarnă peste ele apă clocotită și se lasă acoperite să infuzeze vreme de jumătate de oră. Se filtrează, se îndulcește cu miere și se bea acest ceai cât mai fierbinte. Acest remediu încălzește corpul și îl face să transpire (eliminând astfel toxinele), relaxează mușchii, protejează căile respiratorii și rinichii de acțiunea microbilor. Se beau mai multe căni (4-5) din acest ceai pe parcursul unei zile, atunci când simțim că suntem pe punctul să fim prinși de răceală.