De la zero, la jumătate din populația globului, în doar câteva decenii
Născut în anii '60 ca un proiect militar american, internetul a ajuns până în 2017 să fie folosit de 48% dintre oameni - aproape jumătate din populația globului. În Europa, această cifră se ridică la 79%, iar în România, la 59,50%. Aceste date sunt de-a dreptul șocante, pentru că ne arată cu ce viteză fenomenală s-a dezvoltat internetul care, mai ieri, nu exista nici măcar în terminologia românilor, darămite în realitatea vieții noastre de zi cu zi. Ca o mașină de curse, el a demarat în trombă, lăsând departe, în urma sa, un întreg mod de existență. În termeni istorici, abia dacă au trecut câteva secunde de când ne scriam unii altora bilețele sau scrisori, așteptând uneori cu săptămânile un răspuns. În cutia poștală nu mai sosesc acum decât facturile. Cu un minut în urmă, încă mai căutam informațiile prin cărți. Acum există Wikipedia. Dar am avut noi timp să ne adaptăm la nivel profund acestei evoluții fulminante? Și cum de s-a ajuns atât de brusc aici?
O explozie economică uluitoare
În data de 12 martie s-au împlinit exact 30 de ani de când a fost propusă ideea creării pe internet a "pânzei" în care s-a prins treptat întreaga lume - World Wide Web, abreviat www, dar numit cel mai adesea web. Nu este același lucru cu internetul în sine, dar este acel ceva care ni l-a adus tuturor mai aproape, ajutându-ne să navigăm mai ușor, găsind aproape fără efort informațiile de care avem nevoie. Nu multă lume știe că web-ul a fost inventat la Centrul European de Cercetări Nucleare din Geneva, Elveția, el constituind soluția găsită la problemele de comunicare pe care le întâmpinau echipele de cercetători, chiar și în condițiile în care era deja folosită poșta electronică.
În 1991, a fost făcut un alt pas fundamental: National Science Foundation a renunțat la interdicția de folosire a Internetului în scopuri comerciale, fapt ce a creat premisele boom-ului economic născut drept consecință a comerțului electronic. Iată cum, într-un interval foarte scurt de timp, oamenii s-au putut bucura de o nemaivăzută viteză de comunicare, de un acces ultrarapid la informații de tot soiul și de oportunități de afaceri de o natură complet diferită decât până atunci.
Rețelele sociale - portița prin care internetul a pătruns în viața personală
Lucrurile erau însă departe de a se fi oprit aici. În scurt timp, pe internet și-au făcut apariția și așa-numitele rețele sociale, ca Facebook, Twitter, LinkedIn, Whatsapp sau Instagram. Prin intermediul lor, oamenii au putut dintr-o dată socializa altfel decât în modul tradițional. Acum, fiecare putea sta singur, în colțișorul său preferat de acasă sau pe unde se nimerea, îmbrăcat în pijamale sau în cel mai pretențios costum, cu părul vâlvoi sau meticulos aranjat, comunicând cu te miri cine, aflat pe te miri unde, despre te miri ce. Fără a mai da banii pe avion, oricine putea relua astfel legătura cu vechi prieteni pe care nu i-a mai întâlnit din anii de școală.
Libertatea este foarte mare pe rețelele sociale. Nu trebuie să te vezi cu adevărat cu fostul coleg. Dar te poți uita la profilul lui. Acolo afli în mare întregul lui parcurs, pe unde a mai studiat și pe la cine a lucrat, cum îi arată partenerul de viață, copiii și pisica, unde locuiește, care-i sunt bancurile preferate, pe unde umblă, ce îl preocupă, ce muzică mai ascultă, poate chiar și care îi sunt preferințele politice și culinare. Fiecare pune pe profilul său ce dorește. Adevăruri sau minciuni. Un internaut poate fi mai secretos, mai rezervat, în vreme ce altul își poate pune întreaga viață pe tapet, cu bunele și cu relele ei. Dacă-ți dorești să comunici cu acest fost coleg, nu trebuie decât să-i trimiți un mesaj. Dacă nu, te poți mulțumi să-i amușini existența de la o distanță confortabilă. Fără complicații.
Revoluția Facebook
Rețelele sociale, într-o formă mai puțin rafistolată, au început să apară cam odată cu web-ul. Ele au avut și continuă să aibă forme dintre cele mai variate. Rețeaua care le-a dat clasă tuturor celor apărute înaintea ei, dar și după acel moment, a fost însă, de departe, Facebook. Ca să ne facem o idee cu privire la impactul rețelei de socializare fondate în 2004 de tânărul student de la Harvard Mark Zuckerberg, iată câteva date. Facebook are peste 2 miliarde de utilizatori activi (22% din populația lumii), care intră, în medie, de circa opt ori pe zi în rețea, petrecându-și acolo vreo 20 de minute. Rețeaua a înregistrat un succes nebun și în România. Conform statisticilor, în 2017, Facebook era principala platformă socială pentru 9.600.000 de români. Dacă ponderea femeilor și bărbaților din țara noastră care au conturi de Facebook este relativ egală, nu același lucru se poate spune și despre diversele categorii de vârstă. Cei mai activi utilizatori ai rețelei sociale sunt tinerii - în special cei de 25 -34 de ani, care dețin ponderea cea mai mare în fiecare dintre primele trei orașe din România, cu cele mai multe conturi active de Facebook, respectiv București, Cluj-Napoca și Iași. În schimb, doar 3% dintre utilizatorii români din cele trei orașe menționate au peste 65 de ani.
Domnia prostiei și a kitsch-ului
Rețelele sociale sunt un paradis. Pentru că aici putem să fim exact ce ne dorim, ne putem prezenta în cea mai bună lumină sau măcar în ce ne închipuim noi că ar fi unghiul care ne pune cel mai mult în valoare. Suntem avizi după aprecierea celor din jur, așa că ne lăudăm, care mai de care, cu ce avem la dispoziție. Uneori, scriem câte o platitudine (creație proprie sau citat) cu aerul că ar fi o vorbă de duh de-o mare profunzime. Alteori, mințim. Că suntem bogați, că suntem mai tineri, că suntem fericiți. Tocmai ne-am certat cu iubitul, dar asta nu ne împiedică să postăm după cinci minute o imagine în care apărem îmbrățișându-ne duios. O mascaradă la care și el este fericit să participe, că doar și el tânjește după așa-numitele "like-uri". Dăm sfoară în țară că am fost la mall, de parcă ar fi cine știe ce izbândă personală. Mergem la munte, tragem repede pe dreapta la primul peisaj mai acătării și începem de îndată să pozăm pentru Instagram, cu o mână în șold, capul lăsat lasciv într-o parte și aruncând la cameră un zâmbet care se vrea satisfăcut și totodată misterios. Asta, dacă nu cumva hotărâm într-o sclipire de moment să ne țuguiem buzele, ca să pară, vezi-Doamne, mai îmbietoare. Apoi, iute-iute în mașină, că e frig.
Atât de adânc a pătruns această cultură a kitsch-ului în societate, încât dacă omiți să aderi la ea, te pomenești cu sfaturi despre cum ar trebui să faci lucrurile corect. Că poate nu știi, și e păcat. Am un trandafir roșu care face puține flori, dar rezistente. Așa se face că iarna trecută, deși ninsese deja a doua oară, trandafirul meu se încăpățâna să fie înflorit. Arăta interesant așa, roșu închis și exagerat de înalt, ițindu-se stingher și nelalocul lui pe fondul zăpezii din grădină. N-am rezistat. I-am făcut o poză și am postat imaginea pe Facebook. De îndată am primit o ușoară bătaie pe umăr, sub forma unui mesaj prietenesc: "Ți-am editat puțin poza. Să fie mai dramatică". Îndatoritoare, amica mea muncise cu sârg la fotografia în cauză, astfel încât roșul trandafirului să rivalizeze cu cel mai tare ruj. "Ceva frumos, deosebit", cum se exprimă unii când îți recomandă la magazin vreo rochie supraîncărcată de danteluțe și paiete...
Rețelele sociale: situații neplăcute
Intimitatea este un dar pe care lumea îl prețuiește nespus, dar nu prea știe să-l păzească. Ne punem perdele, încuiem bine ușa, refuzăm să vorbim cu colegii despre viața noastră intimă. În schimb, postăm pe internet imagini într-o vacanță scumpă prin Thailanda. Numai bine de știut pentru autorii de spargeri, care pândesc momentul potrivit. Noi nu ne-am învățat minte. Vedetele, da. Mai ales cele intens vânate de paparazzi sau de alți hărțuitori, care abia așteaptă să fie puși la curent cu locurile în care se află aceste personalități.
Alt exemplu: îmi exprim opinia religioasă sau politică. De pildă, "Jos cu ăla", "sus cu celălalt". Cei mai mulți dintre colegii mei de serviciu sunt de altă părere. Și iată cum mi-am otrăvit, în mod iremediabil, atmosfera la locul de muncă.
Ce se poate întâmpla când copiii cresc cu ochii în ecran
Utilizarea internetului la scară largă, fiind încă un fenomen relativ nou, nu există deocamdată multe studii complexe, vizând efectele sale nocive. Mai ales pe termen lung. Și, mai ales, pentru cazurile în care accesul la tehnologie are loc de la vârste fragede. În schimb, există numeroase urmări concrete, vizibile cu ochiul liber. Nu trebuie să fii un mare specialist pentru a vedea că mulți dintre copiii crescuți la lumina ecranului nu mai știu nici măcar să fugă corect. Nu au ținută, stând mereu cocârjați. Sunt lipsiți de vlagă, de îndemânare, echilibru sau grație. Nu se mai pot concentra pe termen lung, par în permanență fie agitați, fie absenți. Le vine greu să se exprime fluent și coerent. Nu se prind la glume. Au probleme cu ochii. Nu știu să lege prietenii, să se poarte firesc cu cei de-o vârstă. Se vor remedia aceste lucruri de la sine, cum par părinții să creadă? De ce ar face-o? Există, în schimb, toate șansele ca mulți dintre acești copii să se confrunte ca adulți cu dureri atroce de spate și cu alte inconveniente, atât fizice cât și de natură psihologică și socială. Mai mult. Crescând cu internetul mereu la îndemână, ei pot neglija învățătura și viața socială, în favoarea jocurilor pe calculator, care, în unele cazuri, creează dependență.
Unul dintre puținele studii existente privind impactul internetului a fost realizat de National Institutes of Health (NIH) din Statele Unite și s-a concentrat asupra efectului pe care îl are expunerea prelungită a copiilor la internet asupra creierului. În cadrul studiului, au fost monitorizate creierele a 4.500 de copii de nouă și zece ani. Potrivit medicului Gaya Dowling, au fost observate "urme ciudate" în creierele copiilor care folosesc smartphone-uri, tablete și jocuri video peste șapte ore pe zi. Examenul IRM a evidențiat subțierea prematură a cortexului, care, potrivit specialiștilor, "este considerată ca manifestare a unui proces de îmbătrânire".
Cât ne poate costa o singură greșeală
Un tânăr român de 31 de ani a decedat anul trecut, doar de dragul de a face cât mai multe vizualizări pe Facebook. Bărbatul încerca să stabilească un record de viteză în timpul unei transmisiuni live, la volan. Florin Muntean a dat muzica la maximum și a apăsat pedala de accelerație, până când a atins o viteză de 200 de km pe oră. Ultimul video înregistrat de el durează doar patru secunde. Atât a durat greșeala lui. Atât a durat până când a intrat pe contrasens, lovind frontal o altă mașină. În urma impactului, tânărul a fost proiectat prin parbriz și și-a pierdut viața. Florin Muntean nu a murit însă singur. El a tras cu sine în lumea de dincolo și o fetiță nevinovată, de numai nouă ani.
Povestea de mai sus reprezintă un singur exemplu, luat complet la întâmplare, cu privire la modul în care o singură mișcare greșită pe internet poate distruge vieți.
O altă întâmplare, de o natură diferită, dar similară ca morală, este cea a unei fete de 13 ani din județul Târgu Jiu. Adolescenta s-a pozat în ipostaze indecente și i-a arătat fotografiile unei prietene, care le-a copiat în telefon. Sora prietenei, o tânără de 19 ani, a văzut imaginile și a început să o șantajeze pe copilă că le va posta pe internet. Înfricoșată, fata a cedat și a început să fure din bijuteriile mamei. Noroc că femeia a realizat ce se întâmplă, și-a făcut fiica să-i mărturisească tot adevărul și a apelat la poliție. În cele din urmă, tânăra șantajistă a fost reținută în urma unui flagrant.
Fetița de 13 ani din povestea noastră este, însă, un caz fericit. Multe tinere șantajate cu ajutorul unor poze ajung traumatizate pe viață, fiind uneori obligate să acorde inclusiv favoruri sexuale, pentru ca imaginile să nu ajungă cumva pe internet. De unele cazuri aflăm din presă. Cele mai multe rămân însă un secret tenebros, împărtășit numai de victimă și de tartorul ei. Vieți distruse pentru o poză nepotrivită, făcută într-un moment de rătăcire, ce ar putea ajunge oricând publică, prin intermediul internetului.
Tragedia fake-news
În iulie 2014, pe Facebook a apărut o postare potrivit căreia o femeie budistă din Myanmar (Birmania) ar fi fost violată, suspectul fiind un musulman. Tensiunile între adepții celor două religii erau deja la cote ridicate, așa că vestea a sosit la țanc pentru a pune paie pe foc. O mulțime furioasă s-a adunat în stradă, începând să vandalizeze magazine și mașini aparținând musulmanilor. Doi bărbați - un musulman și un budist - au fost uciși și alte 12 persoane au fost rănite. Totul, în urma unei știri false, lansată pe internet.
Iată un exemplu oarecare despre impactul știrilor false în lume. Știrile false au puterea de a ridica sau dărâma guverne și economii, de a distruge vieți și afaceri. Ele pot scoate oamenii în stradă, făcându-i să participe la proteste masive, sau îi pot ține încuiați în casă, privind liniștiți la TV, chiar dacă "țara arde".
Fenomene periculoase pe internet: de la pedofilie, la instigare la ură
Încă de acum peste 10 ani, un articol informa că, în Marea Britanie, unul din patru copii între 11 și 16 ani este racolat pe internet, având apoi întâlniri direct cu pedofili sau cu persoane care lucrează pentru aceștia. Articolul nota că în România lucrurile nu au ajuns la acest nivel, țara noastră având la acea dată o acoperire geografică cu internet de doar 21% la sută (față de 80% în Marea Britanie). Anii au trecut, însă, și lucrurile s-au schimbat și pe meleagurile noastre, astfel încât trebuie să fim atenți. Extrem de mulți copii poartă, fără știrea părinților, conversații pe internet cu tot felul de străini. Unii sunt inofensivi, alți tineri cu preocupări similare. Alții, însă, sunt ieșiți la "vânătoare". Tinerii sunt racolați treptat, întâi printr-o serie de discuții plăcute, apoi, de pildă, oferindu-li-se ocazia de a face bani "ușor", de a se plimba cu o mașină scumpă sau de a le fi satisfăcută a altă dorință, pe care părinții nu le-au luat-o în seamă. Apoi poate urma șantajul, copiii care au căzut victimă putând fi siliți, între altele, să racoleze la rândul lor.
Un alt fenomen îngrijorător, mult mai des întâlnit decât pedofilia, dar având drept țintă predilectă tot copiii, este așa-numitul bullying. Mulți îi cad victimă în școli, unde sunt în permanență umiliți, tachinați, luați în derâdere și chiar loviți de colegi. Bullying-ul este însă tot mai des întâlnit și pe internet, unde ia adesea forma comentariilor răutăcioase sau amenințătoare.
Dar cel mai grav fenomen dintre toate, pentru că poate atinge oricând pe oricine și capătă, uneori, proporții uriașe, conducând inclusiv la acte concrete de violență și chiar la pierderi de vieți omenești, este instigarea la ură. Mesajele de acest tip atâță, de regulă, internauții, împotriva celor de o rasă, religie, orientare politică sau sexuală diferită. Alteori, ele au o țintă mai precisă: o vedetă, un om politic, un coleg de școală, un profesor, un partid. Instigați de acest tip de mesaje, unii indivizi se dedau la acte de violență, agresând fizic sau verbal diferiți oameni (dacă nu și rude, prieteni, iubiți sau animale ale acestora) ori distrugând bunuri ale acestora (mașina, sediul, propria locuință). Pe drept cuvânt, internetul este agonie și extaz!