Motanul șef

Cititor Formula AS
Stau și mă întreb cum reușește un motan mic să aducă atâta alinare, atâta liniște și împăcare, atâta dra­goste celor care se află în preajma lui?

Pentru a demonstra că întrebarea mea nu este doar re­torică, aș vrea să-l cunoașteți pe cel care m-a de­­­ter­mi­nat să vă scriu, cel care a câștigat statutul de Mo­­tan-șef.
Povestea lui a început acum un an, când a fost adus în casă, cam "pe nepusă masă", de copii, dar tena­ce și dră­gălaș, a câștigat pas cu pas simpatia și dra­gos­­­tea fie­căruia, ajungând să ne schimbe viața și să de­­vină un adevărat membru al familiei. Dacă la înce­put era obligat să doarmă în colțișorul special ame­na­jat pentru el în baie, acum toarce și se întinde satis­făcut pe pat. Dacă la venirea lui nu avea acces în bucă­tărie și în su­fra­­gerie, încet-încetișor a câș­tigat fiecare cen­ti­m­etru pă­­trat din apartament, nerămânând nici un un­gher ne­­ex­plorat de el. Aleargă în toată casa ve­sel și ju­căuș, iar când obosește, se așează tacticos și se spală cu vă­dită plă­cere și minuțiozitate. Unde oare? Tot pe pat!
Dar, cea mai ma­re satisfacție o aduce în sufletele noastre atunci când venim acasă. Ne simte sosirea în­că de la urcarea pri­melor trepte din scara blocului, iar în mo­men­tul în care intrăm pe ușa apartamentului, ne întâmpină și își ma­ni­festă bucuria re­ve­derii în fel și chip. Își întinde boticul pen­tru a ne saluta, apoi mia­ună alintat sau fa­ce tumbe la pi­cioa­rele noastre. Nu poți rămâne insensibil la o așa manifestare de iubire și, toc­mai de aceea, de multe ori, îl luăm în brațe și-l în­tre­băm: "Ce ne-ai fă­cut de te iubim așa de mult?". Am re­nun­țat de dragul lui până și la principiile noas­tre "să­nă­toase", că ani­malele nu au ce că­uta în casă. Inte­re­sant este că a reușit să găsească calea de a ajun­ge în adân­cul su­fletului fiecăruia dintre noi, chiar și a celor care nu agreau înainte pisicile, tronând acolo ca un ve­­ritabil Motan-șef.

ELA D.