Un parcurs fantastic, aplaudat pe tot mapamondul. Dar de unde a apărut fata asta și de ce, pe tabela de scor, în dreptul numelui său, stă Canada și nu România?
Povestea tinerei campioane este povestea miilor de copii născuți sau crescuți în străinătate, unde părinții lor s-au mutat în căutarea unei vieți mai bune. Bianca s-a născut în Canada, după ce tatăl său, inginerul Nicu Andreescu, a primit o ofertă de muncă imediat după ce a absolvit "Universitatea Transilvania" din Brașov. Familia Andreescu a revenit în țară pentru o vreme, așa că Bianca vorbește o română perfectă, și chiar și parcursul sportiv l-a început în țara noastră, la vârsta de 7 ani. Revenită în Canada, unde părinții ei sunt bine angrenați profesional (mama ei este director financiar la "Global Maxfin Investments Inc." în Toronto) Bianca a intrat, la vârsta de 11 ani, în atenția Federației de Tenis din țara de adopție, fiind inclusă într-un program intensiv de antrenamente. De aici până la includerea Biancăi în echipa națională de tenis a Canadei nu a mai fost decât un pas, pe care evoluția spectaculoasă a fetei l-a impus imediat. Acum doi ani, Bianca era pe locul 619 mondial și urca pe 294, după un turneu cu premii totale de 25.000 de dolari. Acum, după câștigarea Indian Wells, a devenit milionară în dolari (premiul cel mare a fost de 1,3 milioane de dolari!) și a ajuns pe locul 24 în elita tenisului mondial!
Bianca are o dezinvoltură cuceritoare, spune deschis că e româncă, că e fan Halep, și le mulțumește (în limba română) suporterilor români, prezenți la turneele pe care le joacă. Tocmai de aceea, succesul Biancăi, de care nu avem cum să nu ne bucurăm, ne lasă, totuși, și un gust amar. Căci în spatele poveștii de succes a Biancăi stau destinele altor tineri care performează în străinătate, și pe care România i-a pierdut în ultimii ani, pe unii definitiv, pe alții, poate, doar temporar. În vreme ce guvernul de la București se dă de ceasul morții să aducă în țară tezaurul de la Londra - în nici un caz pe cel furat, de la Moscova - nu face nimic să reapropie, dacă nu să readucă în țară "adevăratul aur al României", pe acești tineri frumoși și talentați, abandonați prea ușor peste mări și țări. Pe lângă mândrie și bucurie, succesul Biancăi Andreescu ar trebui să ne pună pe gânduri: trebuie neapărat să investim masiv în viitor. Suntem prea săraci ca să ne permitem să-i pierdem pe cei mai valoroși dintre copiii noștri.