Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Nicolae Balotă, "Abisul luminat", Editura Cartea Românească (tel. 0756/07.53.41), 624 p.

Merită citită pe îndelete cartea postumă a lui Nicolae Balotă (1925-2014), un mare cărturar "ab­sent nemotivat" din hărțile literare ale specia­liș­tilor contemporani. Volumele anterioare exi­lului său din 1981, dar și publicistica din presa culturală a anilor 1965-80 îl consacraseră ca un profund și erudit co­men­tator al literaturii române și străine, în­so­țit de aura pușcăriei po­litice pe care o îndurase o dată între 1948-49 și a doua oară între 1956-64. Începând de la 60 de ani, când s-a stabilit la Nisa, pe lângă ac­tivitatea de profesor la diferite universități fran­ceze, a început un proiect memorialistic-roma­nesc original, o punere în pagină cu o rafinată artă narativă a biografiei sale, pentru care a între­pătruns jurnale intime salvate din adolescență și tinerețe, evocări din amintire, reflecții din pers­pectiva senectuții asupra pătimirilor ce i-au fost date. Un prim volum din narațiunea auto­bio­grafică, apărut la sfârșitul anilor '90 - "Caietul albastru. Timp mort 1954-55. Remember 1991-98" - a fost o revelație atât prin luciditatea și subtilitatea relatării celor trăite, cât și prin splen­doarea stilului, ușor desuet dar cu atât mai se­ducător, cu care transforma trăitul în literatură înaltă, fără să-i diminueze valoarea documentară. Acest al doilea volum pe care vi-l recomand, îngrijit de Carmen Elena Andrei și apărut cu spri­jinul Episcopiei Greco-Catolice Oradea, se ci­tește tot ca un roman autoreflexiv (dar deloc egotist). E vorba în principal de prima lui tine­rețe, ce coincide cu instaurarea regimului sta­linist în România, o perioadă în care existența îi e zguduită de răsturnări sociale dar și de eve­ni­mente intime, erotice și spirituale. Provenit din­tr-o familie burgheză transilvană de credincioși practicanți greco-catolici, educat la școala că­lugărilor augustinieni de la Blaj, adolescentul își face, după cedarea Ardealului, liceul și stu­diile universitare de filosofie în refugiu la Sibiu. Acolo se împrietenește cu "cerchiștii" din jurul lui Lucian Blaga - Ion Negoițescu, Radu și Dominic Stanca, Doinaș, Regman, Eta Boeriu, I.D. Sârbu ș.c.l. Unora dintre aceste "personaje", ce revin ades, în împrejurări diferite, le sunt con­sacrate și capitole separate, precum ma­gistrului Blaga sau lui Negoițescu. Niciodată encomiastic față de cei pe care-i prețuiește, cu afecțiune nu lipsită de maliție și nici de o anume înclinație spre bârfă, N. Balotă are instrumente fine de sondare a psihicului celor din preajmă, de înțe­le­gere a naturii lor umane. Propunându-și să re­constituie lumea Clujului din anii '50, ne aduce în față figuri mai mult sau mai puțin cunoscute, de la profesorul Nicolae Mărgineanu la Veturia Goga, de la odioși universitari me­diocri și opor­tuniști ce schimbaseră cămașa verde pe cea roșie și făceau exces de zel partinic la oameni cu so­lide convingeri morale chiar sub teroare. Arestat în 1948 pentru deținerea unor cărți "interzise", tâ­nărul cu nesățioasă apetență culturală suferă, mai mult decât de frig, foame și umilire, de des­părțirea de o primă iubire păti­mașă, rămasă vie în minte toată viața. Jocul de asociații cu salturi în timp îi prilejuiește me­mo­rialistului octogenar legături cu întâmplări ul­terioare și reflecții târzii, toate cu un aport estetic ce ține de vocația proza­to­rului. Veți găsi și multă fru­musețe în această carte care-ți stârnește cu­rio­zitatea, afectele și îți dă mult de gândit.