Merită citită pe îndelete cartea postumă a lui Nicolae Balotă (1925-2014), un mare cărturar "absent nemotivat" din hărțile literare ale specialiștilor contemporani. Volumele anterioare exilului său din 1981, dar și publicistica din presa culturală a anilor 1965-80 îl consacraseră ca un profund și erudit comentator al literaturii române și străine, însoțit de aura pușcăriei politice pe care o îndurase o dată între 1948-49 și a doua oară între 1956-64. Începând de la 60 de ani, când s-a stabilit la Nisa, pe lângă activitatea de profesor la diferite universități franceze, a început un proiect memorialistic-romanesc original, o punere în pagină cu o rafinată artă narativă a biografiei sale, pentru care a întrepătruns jurnale intime salvate din adolescență și tinerețe, evocări din amintire, reflecții din perspectiva senectuții asupra pătimirilor ce i-au fost date. Un prim volum din narațiunea autobiografică, apărut la sfârșitul anilor '90 - "Caietul albastru. Timp mort 1954-55. Remember 1991-98" - a fost o revelație atât prin luciditatea și subtilitatea relatării celor trăite, cât și prin splendoarea stilului, ușor desuet dar cu atât mai seducător, cu care transforma trăitul în literatură înaltă, fără să-i diminueze valoarea documentară. Acest al doilea volum pe care vi-l recomand, îngrijit de Carmen Elena Andrei și apărut cu sprijinul Episcopiei Greco-Catolice Oradea, se citește tot ca un roman autoreflexiv (dar deloc egotist). E vorba în principal de prima lui tinerețe, ce coincide cu instaurarea regimului stalinist în România, o perioadă în care existența îi e zguduită de răsturnări sociale dar și de evenimente intime, erotice și spirituale. Provenit dintr-o familie burgheză transilvană de credincioși practicanți greco-catolici, educat la școala călugărilor augustinieni de la Blaj, adolescentul își face, după cedarea Ardealului, liceul și studiile universitare de filosofie în refugiu la Sibiu. Acolo se împrietenește cu "cerchiștii" din jurul lui Lucian Blaga - Ion Negoițescu, Radu și Dominic Stanca, Doinaș, Regman, Eta Boeriu, I.D. Sârbu ș.c.l. Unora dintre aceste "personaje", ce revin ades, în împrejurări diferite, le sunt consacrate și capitole separate, precum magistrului Blaga sau lui Negoițescu. Niciodată encomiastic față de cei pe care-i prețuiește, cu afecțiune nu lipsită de maliție și nici de o anume înclinație spre bârfă, N. Balotă are instrumente fine de sondare a psihicului celor din preajmă, de înțelegere a naturii lor umane. Propunându-și să reconstituie lumea Clujului din anii '50, ne aduce în față figuri mai mult sau mai puțin cunoscute, de la profesorul Nicolae Mărgineanu la Veturia Goga, de la odioși universitari mediocri și oportuniști ce schimbaseră cămașa verde pe cea roșie și făceau exces de zel partinic la oameni cu solide convingeri morale chiar sub teroare. Arestat în 1948 pentru deținerea unor cărți "interzise", tânărul cu nesățioasă apetență culturală suferă, mai mult decât de frig, foame și umilire, de despărțirea de o primă iubire pătimașă, rămasă vie în minte toată viața. Jocul de asociații cu salturi în timp îi prilejuiește memorialistului octogenar legături cu întâmplări ulterioare și reflecții târzii, toate cu un aport estetic ce ține de vocația prozatorului. Veți găsi și multă frumusețe în această carte care-ți stârnește curiozitatea, afectele și îți dă mult de gândit.