ABECEDARUL STRESULUI

Gilda Fildan
Pentru sănătate, stresul constituie cel mai primejdios factor de risc al secolului XXI.

El afectează până și copiii: dintr-un studiu realizat în 2015 reiese că un copil din șase și un adolescent din cinci prezintă simptome tipice de stres. Iar în cadrul unui sondaj efectuat în 2016, 60% dintre adulții chestionați și-au mărturisit sen­zația că se află sub pre­siune și aproape 25% dintre respon­denți au declarat că sunt expuși în mod frec­vent la stres. Prin­cipalele surse de stres sunt: activitatea profe­sio­­nală (46%), exigen­țele ridicate față de pro­pria persoană (43%), multitudinea de sarcini pentru tim­pul liber (33%), tra­ficul rutier (30%), ca și posibilitatea de a fi contactat digital în orice mo­ment (28%). S-a constatat un nivel de stres foarte înalt (30%) la acei angajați care nu-și închid nicio­dată smartphone-ul, prin urmare, sunt "conectați permanent".
Stresul determină creșterea riscului de infarct și accident vas­cular cerebral, afecțiuni maligne și auto­imune, depresie și multe al­tele. Totodată, el scurtează durata vieții. Dar nu toți oamenii reac­ționează egal la stres.
Cât stres putem suporta - aceasta este o ches­tiune strict individuală. În situații similare, unii continuă să se simtă confortabil, în vreme ce alții sunt deja complet epuizați. Însă un stres care de­pășește limita personală de suportabilitate mărește pentru oricine pericolul de îmbolnăvire. Două metaanalize din 2015 ne arată că persoanele care lucrează mai mult de cincizeci și cinci de ore pe săptămână își majorează cu 33% riscul de a suferi un accident vascular cerebral și cu 13% pe acela de a dezvolta o boală de inimă.
Dar se pare că nu depinde totul doar de numă­rul de ore lucrate. Unii cercetători, ca elvețianul Ma­thias Binswanger, atrag atenția asupra unei rea­lități de necontestat - și anume: cu toate că, în ultima sută de ani, programul de muncă săptămâ­nal s-a re­dus masiv, iar electrocasnicele și mâncă­rurile gata preparate ne simplifică în mare măsură rezolvarea tre­burilor gospodărești, nu se observă în paralel o creș­tere a bugetului de timp alocat pentru relaxare. Motivul: atât timpul liber, cât și programul de lucru se încarcă tot mai mult cu sarcini și liste de "to do" ("de făcut" - n.r.). Iar pro­cesele de muncă s-au comprimat și s-au acce­lerat. Și chiar dacă durata lor s-a micșorat efectiv, ele generează totuși un plus de stres, deoarece acti­vi­tățile trebuie să se desfășoare cu o eficiență sporită.

Tulburările de somn, ca indicator al stresului

Somnul este cel mai sensibil senzor ce măsoară nivelul de stres. Ca o consecință a suprasolicitării zilnice, aproximativ 10% dintre europeni suferă de tulburări de somn sau nu-și permit să doarmă atât cât ar avea nevoie. Există oameni care dispun de prea puțin timp în cursul zilei și de aceea sunt activi inclusiv noaptea, fie deoarece lucrează în schimburi, fie pentru că au probleme personale de rezolvat. Aceasta nu rămâne însă fără urmări. Tensiunea nervoasă și lipsa de odihnă se reper­cutează asupra organismului, dând naștere unor boli psihosomatice, re­zistente la trata­ment. Și se cunosc cazuri de afecțiuni cro­nice care s-au vindecat în decurs de numai câteva săptă­mâni, după ce pa­cien­tul s-a eliberat de stres.
Somnul insu­fi­ci­ent și la ore neregu­late duce și la o greu­tate corporală din­co­lo de limitele norma­le. Se adaugă la aceasta și slăbirea sistemului imu­ni­tar. Nu oricine are dotarea genetică necesară pen­tru a rezista, ca Napoleon, cu patru sau cinci ore de somn pe noapte. Extrem de problematic este însă și reversul: persoanele care dorm foarte mult, res­pectiv peste nouă ore, au deseori probleme de sănătate. S-ar pu­tea ca oboseala lor să fie semnul unei stări depresive sau al epui­zării. Așadar, fiecare trebuie să gă­seas­că măsura potri­vită pentru sine, obser­vând după câte ore de somn se simte odihnit (tre­buie spus că pot in­ter­veni variații, în con­cediu sau în func­ție de anotimp). Medicina ayurve­dică ne reco­mandă tuturor să ne trezim dimineața cât mai devreme și să ne culcăm cel mai târ­ziu la ora zece. Dacă acest lucru nu este posibil, necesarul de somn poate fi com­pletat și printr-o scur­tă siestă.


Simptomele stresului

Fizice
* Mâini reci * dureri de cap și de spate * con­tracturi în zona umerilor * probleme digestive * tulburări de somn * tinitus * neliniște * obo­seală * senzații de arsură la ochi.
Afective
* Frică, sentiment de inutilitate, nesiguranță * irascibilitate, mânie * atitudine ostilă * tristețe nejustificată * aroganță.
Comportamentale
* Consum exagerat de alcool, cafea și țigări * Tendința de a mânca necontrolat (foame ire­zistibilă) * scrâșnit din dinți * incapacitatea de a duce o activitate la bun sfârșit.
Mentale
* Slăbirea memoriei * scăderea capacității de concentrare * diminuarea creativității * pierderea umorului * dificultăți în luarea deciziilor.


Posibilitatea de a fi contactați oricând pe internet dăunează sănătății

Devine din ce în ce mai greu pentru noi toți să prevenim apariția stresului. Ea este determinată, în parte, de faptul că suntem conectați non-stop la internet și astfel ne aflăm în situația de a fi contac­tați oricând. Utilizarea mijloacelor de comunicare digitale reprezintă, în ultimă instanță, un amplu experiment medical, deoarece nu se știe încă precis cum vor acționa ele în timp asupra sănătății noas­tre.
Însă un lucru este clar: cu cât facem mai mult uz de ele, cu atât ni se agravează tulburările și, în consecință, deficitul de somn. Un element impor­tant este și lumina albastră emisă de mo­nitoare, care diminuează secreția de melatonină, hormonul ce induce somnul.
Rețeaua digitală ne modelează comporta­men­tul. Obișnuindu-ne să reacționăm rapid, devenim nerăbdători și în viața reală. Timpul petrecut în fața calcu­latorului face să ne crească tensiunea, accelerează pulsul și determină secreția de hormoni ai stresului. Efecte similare se produc - oricât de surprinzătoare ar fi comparația - la vizionarea filmelor horror.

Multitasking - un dezastru pentru creier

Fiind în permanență presați de timp, ne stră­duim să executăm mai multe acțiuni simultan (este ceea ce numim, cu un termen împrumutat din engleză, multitasking). Și reușim foarte bine, atâta vreme cât e vorba de activități care se derulează automat - de exem­plu, vorbim în vreme ce ne plimbăm sau gândim și totodată conducem mași­na. În schimb, metoda nu funcționează dacă încer­căm să suprapunem activități de o anumită comple­xitate, căci în acest caz, creierul trebuie să treacă mereu de la una la alta și înapoi, așadar este obligat la o comutare perpetuă, care obosește și uzează ner­vii. Psihologul Matthew Killingsworth și cole­gii săi de la "University of California" au creat o apli­cație pentru smartphone, destinată să monito­rizeze starea psihică a utilizatorului, în condițiile desfă­șurării activităților zilnice curente. Cu ajuto­rul ei, participanții la un experiment și-au înregis­trat neîntrerupt acțiunile și gândurile de-a lungul între­gii zile. Cercetătorii și-au publicat concluziile în anul 2010, în paginile revistei Science. Titlul lu­crării, "A Wandering Mind Is an Unhappy Mind" ("O minte călătoare este o minte neferi­cită"), re­zumă, practic, ideea finală a experimen­tului: atunci când gândurile noastre se abat de la ceea ce facem în momentul respectiv și se în­dreaptă spre altceva, după modelul multitasking, aceasta obligă creierul la o cheltuială uriașă de energie. În consecință, putem deveni depresivi sau anxioși.

Computerul creează depresie

[/img]În prezent, tulburările anxioase și depresia se numără printre afecțiunile cele mai frecvente nu numai în Europa, ci pretutindeni în lume. La aceas­ta contribuie și computerul. Analizând com­porta­mentul a 25.000 de angajați de la diverse firme, autorii unui studiu japonez au conchis că rata depresiilor creș­te dacă programul de lucru la calcula­tor depășește cinci ore pe zi. Iar când utili­zatorul scrie, de pildă, o scrisoare, și paralel își des­chide mail-urile, producti­vita­tea lui scade la jumătate. Dar să nu uităm nici smart­phone-ul. O măsură ele­men­tară antistres ar fi să-l ig­no­răm, atunci când ne ocupăm cu alt­ceva, însă 90% dintre deținăto­rii de telefoane mobile procedează tocmai pe dos. Într-un grup ce cinci sau șase oameni care stau de vorbă, putem descoperi negreșit doi sau trei care își butonează rapid smartphone-ul ca să se uite pe WhatsApp sau pe mail-uri.

Când nu putem controla ceea ce ni se întâmplă, apare stresul

Dacă nu avem posibilitatea de a controla situa­ția în care ne aflăm sau nu-i vedem utilitatea, stre­sul se accentuează. Iar teama de stres este mai pri­mej­dioasă decât stresul. Cu prilejul unui studiu realizat în SUA, 30.000 de oameni au fost întrebați cât de solicitați sunt zilnic, cum își gestionează încordarea nervoasă și dacă au convingerea că ea dăunează sănătății. Opt ani mai târziu s-a constatat că, dintre cei care credeau în urmările nocive ale stresului, peste 40% decedaseră înainte de vreme. În schimb, rata deceselor fusese minimă în grupul celor ce priveau stresul cu detașare. Într-adevăr, stresul îi afectează mai puțin pe oamenii care au sentimentul că dețin controlul asupra cursului vie­ții lor. O confirmă, de pildă, cele­brul studiu Inter­heart din anul 2004, o cercetare de mari proprorții, care a evaluat date obținute de la 12.500 de pa­cienți din 52 de țări, pentru a stabili care sunt principalii factori de risc ai infarctului. S-a calculat că riscul de infarct a crescut cu 30% la acei parti­ci­panți care erau deseori puși în situa­ții stresante și nu aveau posibilitatea să le influențeze decât într-o foarte mică măsură sau deloc. Rezultate si­milare a oferit și un studiu britanic, ai cărui su­biecți au fost 30.000 de func­ționari din admi­nistrația publică.
Dar nu numai atitudinea față de stres joacă un rol important, ci și ținuta. În 2016, bioloaga Rekha J. Nair, de la Institutul de cercetări CNFRI din Kochi (India), a putut demonstra că stima de sine scade atunci când cineva adoptă pentru mai mult timp o postură cu spatele încovoiat și umerii căzuți. Nu de­geaba se folosesc în yoga poziții ortosta­tice, cu coloana dreaptă, recomandate ca "atitudini de războinic", pentru sporirea forței și a age­rimii. Și yoga râsului pune în evidență faptul că pozițiile și gesturile acționează asupra psi­hi­­cului. Chiar și un hohot forțat, lipsit de umor, mai mult grimasă decât râs, ne creează o dispoziție mai bună. Prin urmare: dacă di­mi­neața, după ce v-ați ridicat din pat, vă în­drep­tați spatele, apoi mergeți în fața oglinzii și trimiteți un zâmbet prietenos propriei dvs. imagini, aceasta va avea efectul unei terapii.

Stresul majorează riscul de cancer

În convorbirile purtate de medici cu pa­cienții lor, se confirmă mereu faptul că stresul con­tribuie la hipertensiune, astm, sindromul de colon iritabil, enterocolită, numeroase afecțiuni cutanate, dureri de cap și de spate, dar și la bolile reumatice, la patologiile autoimune și alergii. Căci nervii su­puși la stres comunică mai departe cu celulele siste­mului imunitar, perturbând acti­vitatea limfocitelor T de memorie și circuitele media­torilor chimici, într-un cuvânt, bulversează toată chimia internă ce ne asigură su­praviețuirea. Un studiu din 2017 aduce dovada că stresul majo­rează riscul de cancer. În special cancerul de pancreas, de colon, esofag și prostată se declanșează cu o frecvență de două până la patru ori mai mare, la persoanele care declară că și-au dus viața sub apăsarea unui stres enorm.

Cum acționează stresul asupra organismului

* Favorizează depresia, anxietatea și tulburările de somn.
* Accelerează respirația.
* Ridică nivelul glicemiei, insulinei, colestero­lului și trigliceridelor.
* Facilitează formarea trombilor.
* Accentuează încordarea musculară și reduce densitatea osoasă.
* Slăbește concentrarea și memoria.
* Îngreunează gândirea și provoacă dureri de cap.
* Crește pulsul și tensiunea.
* Reduce asimilarea nutrienților și perturbă pro­cesele digestive.
* Împiedică buna funcționare a sistemului imuni­tar.
* Mărește surplusul de greutate corporală.
* Duce la impotență și sterilitate.

Există și stres pozitiv

"Dozele" ocazionale de stres ne pot consolida organismul și psihicul - o lovitură a sorții, o perioa­dă încărcată de dificultăți și necazuri ne pot ajuta să progresăm pe calea dezvoltării noastre persona­le. Căci așa dobândim reziliența, capacitatea de a rezista la seisme sufletești. Este un efect asemă­nător celui obținut printr-un antrenament sportiv, prin procedurile Kneipp sau prin post, cu diferența că totul se petrece în plan psihic. Este interesant că, atunci când participanții la un studiu sunt întrebați ce crize au traversat în viață, se remarcă de fiecare dată că nu aceia care au fost scutiți de experiențe dureroase au un echilibru mai stabil, ci dimpotrivă, cei ce au trăit crize și traume. Totuși, există pentru orice om un punct de ruptură, de unde curba ascen­dentă a eficienței coboară din nou, fiindcă presiu­nea a fost mult prea mare. Așadar, solicitările de scur­tă durată activează sistemul imunitar. Însă, dacă solicitarea se prelungește, acest efect se epui­zează repede și de aceea infecțiile virale pun stă­pâ­nire pe noi cu ușurință, în momentele când sun­tem nedormiți și extenuați. Și cicatrizarea rănilor se produce mai greu și are nevoie de mai mult timp. Este un lucru pe care îl știu acum și chirurgii, care de multe ori doresc să aibă un fond muzical în blocul operator, în timp ce lucrează. Aceasta cal­mează frica pacienților, fie ei adormiți sau nu, și reduce doza necesară de analgezice.
Dacă vă așteaptă o intervenție chirurgicală în viitorul apropiat, ar trebui ca, în săptămâna care precede operația, să practicați o metodă de relaxare profundă, cum ar fi meditația sau antrenamentul autogen. Exercițiile de yoga sunt ideale pentru în­tinderea fasciilor și menținerea flexibilității lor. De asemenea, v-ar fi de ajutor să postiți câteva zile (de­sigur, cu condiția să nu fiți subponderali). Și pen­tru că tot vorbim de relaxare, poate ar trebui să adăugăm că ea este înțeleasă adesea greșit: de pil­dă, mulți cred că se odihnesc dacă se uită la tele­vizor. În realitate, lucrurile stau exact invers.
Sintetizând rezultatele unui mare număr de stu­dii, putem reține următorii factori de risc ai stresului dăunător sănătății:
* Suprasolicitare în activitatea pro­fesională și prea puțină libertate de decizie.
* Probleme în căsnicie sau în relația cu partenerul.
* Conflicte cu familia sau prie­tenii.
* Îngrijirea permanentă a unui membru de familie bolnav.
* O copilărie marcată de violențe și abuzuri.
* Suferința provocată de simp­to­mele unei boli (și în primul rând de dureri).
* Deficit de somn și insuficiente pauze de odihnă.
* Depunerea unor eforturi consi­derate inutile.