Impactul mediatic al noii misiuni spațiale chineze Chang'e 4 a făcut ca bătrâna Lună să revină în mod spectaculos în atenția publicului. Pentru prima dată, omenirea a avut prilejul să asiste la explorarea părții întunecate a Lunii și să afle ce se întâmplă, de pildă, dacă încerci să cultivi aici plante aduse de pe pământ. Redeșteptarea interesului pentru Lună nu se datorează însă numai misiunii chineze Chang'e 4, ci și ambițiilor, tot mai fățiș exprimate de principalele agenții spațiale ale lumii, precum NASA, ESA și Roscosmos, vizând construirea unui amplasament permanent pe satelitul natural al Terrei și eventuala sa colonizare.
Ce vor chinezii să facă pe Lună
Ambițiosul program de explorare lunară Chang'e și-a primit numele de la zeița chineză a Lunii. El a fost gândit să se desfășoare în trei mari etape. Prima etapă a presupus amplasarea pe orbita circumlunară a unei sonde simple - obiectiv atins de Chang'e 1 în 2007 și de Chang'e 2 în 2010. Al doilea mare obiectiv, care a fost acum și el atins (de misiunile Chang'e 3, în 2013 și Chang'e 4, în ianuarie 2019), a fost aselenizarea unei sonde și a unui rover spațial. În cea de-a treia etapă, chinezii își propun, cu ajutorul misiunilor Chang'e 5 și Chang'e 6, să trimită pe pământ mostre lunare. Care este însă scopul final al acestor demersuri extrem de complexe și de costisitoare? Ei bine, chinezii își doresc, nici mai mult, nici mai puțin decât trimiterea pe termen lung a unui echipaj uman pe Lună. Miza fundamentală a programului Chang'e este, așadar, aceea de a determina dacă regiunea îndeplinește sau nu criteriile pentru stabilirea unei colonii sau baze umane pe satelitul Pământului, obiectiv ce se dorește a fi atins în preajma anului 2036.
Partea întunecată a Lunii, pentru prima dată în lumina reflectoarelor
Unul dintre cele mai mediatizate succese ale programului chinez de explorare lunară s-a produs chiar în primele zile ale acesui an. Sonda Chang'e 4, lansată în 7 decembrie 2018, din regiunea centrală Sichuan, a reușit să aselenizeze pe 3 ianuarie, cu succes, pe fața ascunsă a Lunii, moment ce a marcat o premieră absolută. Chang'e 4 a aselenizat în Bazinul Aitken, din Polul Sud al Lunii, o regiune vastă cu un diametru de aproximativ 2.500 de kilometri și o adâncime de 13 kilometri, cu scopul de a studia mediul lunar, radiația cosmică și interacțiunile dintre vântul solar și suprafața Lunii. Zona a fost considerată ca prezentând interes întrucât are o cantitate mare de apă înghețată, rămasă aici fiindcă a fost ferită de radiațiile solare care ar fi dezintegrat-o. În timpul primei zile lunare, sonda și roverul selenar (botezat Yutu 2 sau Iepurele de Jad 2 - după animalul de companie al zeiței chineze a Lunii - și dotat, între altele, cu o cameră panoramică, un radar capabil să penetreze solul, un spectrometru în infraroșu și un instrument pentru analiza undelor seismice) s-au fotografiat reciproc, iar camera instalată în vârful sondei a realizat în premieră fotografii panoramice ale feței întunecate a Lunii. Emisfera selenară invizibilă de pe Terra nu mai fusese fotografiată și cartografiată decât cu ajutorul sondelor spațiale, prima fiind sonda sovietică Luna 3, în 1959.
Cartofi, rapiță și bumbac
Misiunea Chang'e 4 nu s-a redus însă la studierea geologiei locale, chinezii propunându-și să efectueze un mic, dar spectaculos experiment, în cadrul căruia să testeze efectele gravitației reduse a Lunii și ale radiațiilor solare prezente aici asupra insectelor și plantelor. Experimentul, numit "minibiosfera lunară", a fost selecționat dintre cele 257 de sugestii făcute, în 2016, de mai mulți studenți chinezi. El a fost conceput de nu mai puțin de 28 de universități chineze, în frunte cu facultatea din Chongqing, și s-a desfășurat într-un mic container sigilat. În recipient au fost introduse semințe de bumbac, rapiță, cartof, arabidopsis (o micuță plantă erbacee), ouă de musculițe de oțet și drojdie, cercetătorii sperând ca toate acestea împreună să stabilească un ecosistem simplu pe suprafața Lunii.
De ce au ales însă oamenii de știință plante precum cartofii și arabidopsis? Potrivit lui Liu Hanlong, director al experimentului și vicepreședinte al Universității Chongqing, perioada de creștere a arabidopsis-ului este scurtă, planta fiind astfel extrem de convenabil de observat. "Iar cartofii ar putea deveni o sursă importantă de hrană pentru viitorii călători spațiali... Experimentul nostru ne-ar putea ajuta să acumulăm suficiente cunoștințe pentru a construi o bază lunară și o colonie pe termen lung pe Lună", a adăugat cercetorul chinez.
O imagine care a făcut istorie: bumbacul încolțit pe Lună
Experimentul a debutat pe 3 ianuarie 2019, la doar câteva ore după aselenizare, când temperatura recipientului cu plante a fost ajustată la 24 de grade Celsius și semințele au fost udate. La mijlocul lunii ianuarie, au apărut primele informații privind încolțirea semințelor de bumbac, însoțite și de o fotografie, care a făcut înconjurul lumii. La foarte scurt timp după aceea, opinia publică a aflat însă că experimentului i s-a pus capăt la doar 212 ore de la debutul său. Explicația? Temperatura exterioară scăzuse la minus 53 de grade Celsius, ca urmare a pogorârii nopții lunare, astfel încât în interiorul cilindrului nu se mai putea menține o temperatură optimă, apropiată de 24 de grade. Deși, din punctul de vedere al creării unei biosfere, experimentul nu s-a soldat cu un succes, el a folosit, potrivit decanului Institutului de Tehnologie Avansată a Universității din Chongqing, la obținerea "unei uriașe cantități de informații valoroase". La rândul său, Charles Cockell, astrobiolog în cadrul Universității din Edinburgh, a apreciat că experimentul realizat de chinezi pe Lună reprezintă "prima demonstrație tehnică a faptului că putem crește plante pe un alt corp planetar". "Pentru viitoarele tentative de explorare spațială cu echipaj uman, vrem să fim capabili să proiectăm sisteme de menținere a vieții. (...). Acesta este un pas semnificativ în construirea unor asemenea sisteme. El ar putea totodată să deschidă calea trimiterii unui sistem automatizat de menținere a vieții pe Lună, care să se activeze înainte de sosirea oamenilor", a adăgat el.
În ceea ce privește organismele deja aduse pe suprafața Lunii, cercetătorii asigură că acestea se vor descompune treptat în recipientul creat special pentru acest experiment și nu vor crea pagube mediului selenar.
Nopțile lunare, mai reci decât se credea
Îndată ce a venit noaptea lunară, care durează două săptămâni, sonda chineză a intrat în hibernare. Pentru a rezista la frig, aparatul a avut la dispoziție doar o alimentare minimă cu energie, prin intermediul unui generator. Chang'e 4 a redevenit activ odată cu apariția primelor raze de Soare, care au trezit la viață și roverul spațial Yutu 2, aflat la doar 18 metri distanță de sondă. Verificând temperaturile înregistrate de sonda chineză în prima noapte petrecută pe partea nevăzută a Lunii, cercetătorii au constatat că acestea au fost mai mici decât se așteptau, ele scăzând până la -190 de grade Celsius și fiind mai mici față de cele înregistrate de misiunile americane pe partea văzută a satelitului nostru natural. "Diferența este probabil din cauza compoziției solului dintre cele două părți ale Lunii", a apreciat Zhang He, director executiv al misiunii Chang'e 4.
Noua cursă spațială
SUA intră în competiția pentru Lună
Deși, vreme de zeci de ani, comunitatea științifică internațională nu mai părea să acorde o prea mare atenție Lunii, ea părând mai degrabă tentată de o eventuală colonizare a planetei Marte, interesul pentru satelitul natural al Pământului s-a redeșteptat subit. Acest lucru s-a întâmplat, pe de-o parte, datorită programului spațial chinez descris mai sus, dar și după descoperirea faptului că pe Lună ar putea exista gheață. În 2004, președintele american George W. Bush a cerut creionarea unui plan pentru trimiterea pe Lună a unei noi misiuni cu echipaj uman, până în anul 2020. Programul a fost ulterior anulat, iar administrația Barack Obama și-a concentrat mai degrabă atenția - și fondurile - asupra Stației Spațiale Internaționale și a unor programe vizând planeta Marte și o serie de asteroizi. Actualmente, "Administrația Donald Trump" își dorește dezvoltarea unei stații orbitale selenare, numite Lunar Orbital Platform-Gateway. În proiectul de buget pentru 2019, NASA a solicitat fonduri pentru pregătirea lansării, în 2022, a primului element al noii stații spațiale, care ar putea fi gata după alte două lansări, până în anul 2025. Stația Lunar Orbital Platform-Gateway, similară din punctul de vedere al conceptului cu Stația Spațială Internațională (dar mult mai mică decât aceasta), ar urma să fie dotată cu instrumente științifice de ultimă generație și să faciliteze derularea de experimente științifice în multiple domenii, de la astrofizică, fizică și chimie, la biologie și la psihologie umană. Platforma orbitală selenară va fi de asemenea dotată cu instrumente pentru derularea unor observații asupra Pământului și Soarelui.
Mai ambițioși decât Donald Trump s-au arătat însă reprezentanții mai multor companii americane, care plănuiesc crearea unor colonii selenare. Proiecte în acest sens au creionat, de pildă, Elon Musk, fondatorul "SpaceX", dar și miliardarul american Jeff Bezos, fondatorul "Amazon" și "Blue Origin". Prima organizație privată din lume care a primit însă autorizația de a trimite o misiune către Lună a fost Moon Express, în 2016. Compania, înființată de miliardarul Naveen Jain, cercetătorul IT Barney Pell și omul de știință Bob Richards, ar putea deveni a patra entitate din istorie care va aseleniza, după SUA, China și Rusia.
Planurile Rusiei se împletesc cu ale Chinei
În anul 2016, Rusia și-a propus să finalizeze construirea unei colonii umane pe Lună, până în anul 2030. La început, baza selenară ar urma să fie ocupată de numai patru persoane, numărul oamenilor putând să crească apoi treptat, până la cel mult 12. Până atunci, președintele rus Vladimir Putin a vorbit despre planurile imediate ale țării sale, privind o studiere mai aprofundată a suprafeței lunare, spre deosebire de cea desfășurată în perioada sovietică. "Specialiștii noștri vor încerca aselenizarea pe polii lunari, deoarece avem motive să credem că acolo există apă. În aceste zone se poate face și altceva: de acolo putem lansa misiuni spațiale pentru explorarea altor planete", a declarat Vladimir Putin, în cadrul unui interviu acordat anul trecut.
Date fiind bunele relații ruso-chineze, la începutul anului 2018, agenția spațială rusă Roscosmos și Administrația Spațială Națională din China (CNSA) au semnat un acord de cooperare în explorarea Lunii și a Spațiului. Cu un an înainte, cele două agenții semnaseră și un program de cooperare în privința explorării spațiale, pentru perioada 2018-2022. Programul de cooperare are șase componente, care se referă la explorarea Lunii, știința și tehnologia referitoare la spațiu, sateliți, componente și materiale, urmărirea de la distanță și resturile spațiale.
Europenii vor o bază lunară construită cu ajutorul imprimantelor 3D
Ambiții mari au și reprezentanții Agenției Spațiale Europene (ESA), care consideră Luna o potențială escală în drumul spre Marte și care apreciază că o colonizare a satelitului natural al Terrei va deveni posibilă în următoarele două decenii. Planurile ESA prevăd ca, din 2020, să fie trimiși pe Lună o serie de roboți care să demareze construcția facilităților unei baze lunare. Materialele de construcție ar urma să fie realizate din solul lunar amestecat cu o serie de compuși, mixtura respectivă fiind trecută printr-o uriașă imprimantă 3D. Baza lunară, odată construită, va găzdui și primii oameni care vor instala restul echipamentelor. Potrivit estimărilor ESA, prima bază lunară ar putea fi funcțională până în 2030.