ALEX MĂRMUREANU - "În America îmi place tot"

"Doctorul de inimi" de la Hollywood

"Orașul îngerilor", Los Angeles, a de­ve­nit în ul­tima vreme locul în care ro­mânii își trăiesc cu ochii deschiși "the american dream". Români din lumea literară, a cinematografiei și a medicinei scriu povești de suc­ces pe "Pământul Făgăduinței". O astfel de po­veste este și cea a renumitului "doctor de inimi", Alex Mărmureanu ("Dr. M"), cum i se mai spune de către colegii de breaslă, specializat în chirurgie cardiacă și pulmonară. Crescut în aerul sănătos de la Băile Govora și cu o moștenire ge­netică în do­meniul medical (părinții și sora lui sunt, de ase­menea, doctori), Alex Mărmureanu a studiat me­di­cina la Craiova, după care, în anul 1990, a plecat în căutarea EL Dorado-ului ame­rican, aprofundân­du-și studiile în New York, după care s-a stabilit în Los Angeles. Profesionist de ex­cepție, dar și om carismatic, este foarte apreciat și de vedetele de la Hollywood - Leonardo Di Caprio, Bruce Willis, Jack Nicholson, Warren Beatty, Steven Spielberg și Sil­vester Stallone - cu care a legat prietenii de-o viață și care, la rân­dul lor, au bene­ficiat de serviciile "doc­torului de inimi". Ex­pertiza sa medicală l-a făcut foarte cu­noscut și apreciat, fiind invitat la cele mai im­portante canale de televiziune din Sta­te, unde a împărtășit din experiența sa.
Interviul care urmează dovedește încă o dată, creativitatea și capacitatea de afir­ma­re a specialiștilor români, care fac ca­riere strălucite în străinătate, unde sunt apreciați și unde își pot etala cunoștințele și talentul nativ, și care fac, totodată, cinste Ro­mâ­niei. Îi mul­țumesc d-lui dr. Mărmureanu că și-a rupt din pro­gramul său foarte solicitant și a stat de vorbă cu mine, la reședința sa din Hollywood...

"Școala de medicină din România este foarte, foarte bună"

- Sunteți absolvent al Facultății de Medicină din Craiova. Pregătirea de acolo v-a ajutat în cariera de succes din Statele Unite? Cum ați pornit la drum?

- Părinții mei fiind doctori, mi s-a insuflat din familie acest "microb" al medicinei, și drept urmare, am urmat cursurile Facultății de Medi­cină din Craiova. Școala de medicină din Ro­mânia este foarte, foarte bună și m-a ajutat foarte mult în America. Cursurile sunt serioa­se, iar prac­tica medicală care se face în spital este deo­sebită. Practica făcută în spitalele din Ro­mânia, m-a ajutat foarte mult când am ajuns în State. Încă o dată, repet, școala de medicină din Ro-mâ­nia este foarte bu­nă, are personal foarte bun, doctori de primă mărime, din păcate, aparatura de acolo nu se ridică la nivelul celei de aici, din America.

- Ați ajuns în 1990 în State. Ce a urmat?

- Așa este, am ajuns în anul 1990, cu gândul să practic medicina la cel mai înalt nivel... și am reu­șit. Astăzi sunt chirurg specializat în operații pe ini­mă și la plămâni. Am un oficiu la UCLA și co­la­borez cu încă trei spitale renumite din Los Angeles. Când am ajuns în State, a trebuit să dau niște exa­mene de diferență, care nu au fost ușoare, dar am fost determinat să reușesc și le-am luat cu "flying colors" (cu brio). Mi-am făcut re­zi­dența la "New York University", care are unul dintre cele mai bune programe de chirurgie din State, iar eu am fost unul dintre primii străini care au fost ac­ceptați acolo. Apoi am continuat la Mount Sinai, tot în New York, unde mi-am aprofun­dat studiile și mi-am încheiat rezidența, după care, în anul 2000, am ajuns în Los Angeles, unde mă aflu și în prezent...

- Care sunt calitățile unui doctor de succes în State? De ce ați reușit să deveniți unul dintre cei mai apreciați chirurgi din Los Angeles?

- Ca doctor și mai ales ca medic chirurg, în Sta­tele Unite trebuie să fii foarte focusat pe meserie. Să fii foarte dedicat profesiei. Trebuie să fii dis­po­nibil tot timpul și să răspunzi la telefon la orice oră din zi și din noapte. Telefonul meu este deschis 24 de ore. Apoi, trebuie să fii amabil, să ai grijă de pacienți și să te faci plăcut. Atunci vei fi respectat și apreciat. Și, nu în ultimul rând, trebuie să ai și talent și ap­titudini, să "ai mână bună", cum se zice în Româ­nia.

Tenis cu Bill Gates

- Cum arată o zi "obișnuită" din viața de chi­rurg?

- Nicio zi nu sea­mă­nă cu alta. Nu pot zice că am zile "obiș­nui­te", ci mai degrabă zile cu în­cărcă­tură dife­rită. În general, mă trezesc la ora 6, în fiecare dimi­neață, ajung la spital în jur de ora 7.30, unde de regulă, am două-trei operații pe zi. Uneori merg chiar la două spi­tale pe zi și sunt în sala de operație de dimineața și până la ora patru du­pă-masă. După operații am ore de vizită, unde mă întâlnesc cu pa­cien­ții pe care i-am operat, și ajung seara acasă pe la ora 10. Uneori, ajung chiar și la miezul nopții acasă. Cam ăsta este scenariul și se repetă.

- Vă ocupați cumva și de tratamentul inimilor frânte și rănite din dragoste?

- Operațiile pe inimă nu sunt ușoare, intrăm puternic, cu pacienții noștri, în zona senti­men­tală, ei așteaptă de la noi nu doar pricepere, ci și garanția izbândei. Dar da, câteodată, o inimă frântă din dra­goste poate să ajungă și ea pe masa de operație.

- Sunteți un tip atletic, sportiv, ați practicat tenisul și acasă, în țară, iar aici, în State, jucați tenis cu Bill Gates, de care vă leagă și o prietenie frumoasă...

- Într-adevăr, sunt prieten cu Bill Gates. Am câștigat împreună un meci de tenis la dublu, într-un turneu la Palm Springs, lângă Los Angeles. Este un tip extraordinar, foarte in­te­ligent, brilliant, cum zic americanii, și foarte "mellow", adică foarte liniștit și pragmatic. Intri ușor în dialog cu el. În plus, este un om foarte generos care, alături de soția lui, Me­lin­da, a donat milioane de dolari pentru cauze nobile.

"Muncă, muncă și multă muncă"

- Ce hobby-uri aveți, pe lângă tenis?

- Pe lângă tenis, pe care îl practic de fiecare dată când am timp (fac parte dintr-un club de tenis, "Riviera Country Club"), îmi place foarte mult să merg la schi. În România, am fost salvamontist în Predeal și monitor de schi în Sinaia, unde am parti­ci­­pat la campionate universitare. Am o casă în Mammoth Lakes, un resort de iarnă, lângă Los An­geles, unde merg la schi de fiecare dată când timpul îmi permite și, din când în când, mai dau o fugă și în Alaska, unde "mă dau" cu elicopterul și schiez. În Ro­mânia, mi-au plă­cut și raliurile foarte mult, și "micro­bul" l-am adus și aici, în America, unde par­ticip la curse, pentru Porche și Lam­borghini.

- Aveți doi copii. Le-ați transmis și lor "virusul medicinei"?

- Nu, ei nu sunt "virusați". Băiatul meu, Nick (în vârstă de 25 de ani), este ofițer în Forțele Navale ale USA. Fii­ca mea, Alexandra, este o mare iubi­toare de fotbal. A ju­cat fotbal la una dintre cele mai cunoscute uni­ver­sități din State, unde a câștigat trei campio­na­te naționale și, pentru o scurtă perioadă de timp, a jucat și în Naționala României de fot­bal, unde a avut o ex­pe­riență extraordinară și o colaborare foarte frumoasă cu antrenorii și colegele de echipă. I-a plăcut foarte mult Ro­mânia, un­de și revine, de altfel, cu mare plăcere.

- Dar cu celebritățile de la Hollywood cum vă aveți?

- Aici, în Hollywood, lumea are grijă foar­te mult de aspectul fizic, merge la sală, se îm­bracă foarte bine și sunt foarte atenți la detalii. Este important să ai o educație aleasă, să fii po­liticos, bine crescut și să te menții în formă fizică bună. Am mulți prieteni din lumea ci­nematografiei, deoa­rece eu locuiesc chiar în Hol­lywood, și am mulți pacienți bol­navi de inimă... dar și cu inimi frânte (râde). Particip la multe evenimente de caritate unde mă în­tâlnesc cu ei și avem pasiuni comune - mașini de curse, tenis, schi, party-uri.

- Ce sfat aveți pentru tinerii români care vor să încerce o carieră medicală în State?

- Îi avertizez că este foarte greu... dar nu imposibil. Este nevoie de multă dedicație și, deși așa cum am spus, școala medicală din România este foarte bună, îi sfătuiesc să stu­dieze încă din țară cărți medicale de specia­litate din SUA, să fie pregătiți mental și aca­demic foarte bine, deoarece concurența este foarte mare în State. Muncă, muncă și multă muncă... este cheia succesului.

- În țară mai ajungeți?

- Din păcate, ajung în țară mai rar, sunt foarte ocu­pat, dar îmi face mare plăcere să-mi revăd lo­curile natale. Acum doi ani am fost în România cu fiica mea, iar acum patru ani, cu fiul meu. Am fost pe Valea Prahovei, la Sibiu, București și, bineîn­țeles, la Băile Govora, lo­cul meu natal, o așezare foarte frumoasă, cu oameni foarte deschiși și buni.

- Planuri de viitor?

- Sunt foarte fericit cu viața mea și nu vreau să îmi fac planuri pe termen lung. "Carpe diem", spun înțelepții. Și, deocamdată, eu îmi trăiesc clipa cum nu se poate mai bine. (râde)

Foto: ARHIVA PERSONALĂ