Cum ne vindecă iubirea

Gilda Fildan
- Este sentimentul cel mai frumos din lume. Intimitatea, comuniunea și căldura inimii ne redau sănătatea trupească și sufletească -

"Iubirea este singurul lucru care se în­mulțește atunci când îl împarți", nota scriitorul german Cle­mens Brentano. Într-un mod asemănător vorbea și Julieta lui Shake­speare despre dragostea ei pentru Romeo: "Din ce dărui, tot mai mult am încă". Fie­care om cunoaște aceste emoții, chiar dacă nu se pricepe să le îmbrace în cuvinte atât de meșteșugite: tânjește după prezența ființei iubite, simte nevoia s-o mângâie, i se încălzește inima când o are alături. Intimitatea și comuniunea ne fac fericiți. Trăim ple­nar sentimen­tul și ni se pare că am renăscut. Ceea ce noi intuim doar, psihoendocrinologii au confir­mat științific, studiind efectele emo­țiilor noastre pozitive asupra balan­ței hormonale și imunității. Iar ver­dictul lor sună astfel: iubirea este cea mai efi­cientă prevenție și terapie din lume. Ea ne păstrează sănătoși și chiar ne ajută să luptăm cu bolile: bio­markerii inflamatori scad, siste­mul cardio­vas­cular funcționează mai bine, psihicul se echi­librea­ză, gân­direa devine mai clară.
Și nu este vorba numai despre iubirea dintre doi oameni care for­mează un cuplu. Aceeași valoare tera­peutică o au și afecțiunea dintre mamă și copiii ei, dintre prietenii apropiați, precum și compasiunea manifestată prin angajament social ori sentimentele îmbogățite cu valențe spirituale. "Iubirea se ma­ni­festă în forme multiple, ea poate fi dăruită copiilor, părinților, prietenilor, chiar și animalelor de com­panie. Ceea ce contează sunt satisfacția și senti­mentul că ești protejat", explică psihologii.

Intimitatea are puteri tămăduitoare

Fără îndoială că, dintre toate cele amintite aici, în primul rând intimitatea erotică este un medi­ca­ment minunat. "Sexul are potențial terapeutic", afirmă la unison sexologii și psihiatrii. Experiența sexuală, trăită împreună cu un om care ocupă un loc important în viața cuiva, produce efecte evidente: se secretă hormoni ca oxitocina și dopamina, care stimulează limfocitele T "ucigașe", sporindu-le ac­tivitatea cu 150% și asigurând astfel o mai bună apă­­rare a organismului împotriva agenților pato­geni. Sexul poate calma durerile celor ce suferă de artrită, cefalee și probleme ale spatelui. De ase­menea, el accelerează cicatrizarea rănilor prin creșterea masivă a irigației sangvine și implicit a oxi­genării țesuturilor din zona lezată. Iubirea se încumetă să înfrunte și cancerul: cercetătorii ame­ricani au observat că o relație stabilă îmbunătățește șansele de supraviețuire ale pacienților cu tumori maligne. Însă nici cei care trăiesc singuri nu au motive să se simtă abandonați, deoarece grija reci­procă, satisfacerea nevoilor afective și apro­pierea fizică nu sunt condiționate neapărat de existența unui partener. În ultimă instanță, după cum ne arată numeroase studii, este esențial să te simți ocrotit și să induci același sentiment și altora. Aceasta în­seamnă că, oferind iubire lumii întregi - dar totodată și nouă înșine! - deblocăm în noi forțe nebănuite. Astfel, dintr-un studiu realizat în Portu­galia reiese că persoanele capabile de empatie sufe­ră mai puțin de pe urma durerilor cronice. În schimb, cei ce evită contactele și aleg să ducă o via­ță singuratică își dublează riscul de a dezvolta, la o anumită vârstă, maladia Alzheimer.

Afecțiunea acționează pe termen lung

Impresionantă este mai ales durata de acțiune a celui mai frumos sentiment din lume. Copiii care au crescut înconjurați de dragostea părintească vor fi ulterior, ca adulți, mai puțin ex­puși la dependențe și depresii. Universitatea Harvard a inițiat în 1938 un studiu de lungă durată, la care au fost invitați să participe 724 de bărbați, cărora li s-a urmărit evo­luția timp de trei decenii, începând de la vârsta de 50 de ani, pentru a se vedea care dintre ei vor ajunge la sfârșitul experimentului având o să­nătate mai bună decât a altora. Re­zultatele au fost surprin­ză­toare, căci s-a dovedit fără drept de apel că factorul decisiv nu fusese nivelul colesterolului, ci calitatea relațiilor umane. Când râdeți din toată inima împreună cu prietenii, organismul dvs. secretă hor­moni care vă creează o stare de bine? Desigur. Spe­cia­liștii au atestat în numeroase rânduri influența benefică exercitată asupra sănătății noastre de legăturile de prietenie și contactele cu oameni apro­piați. De exemplu, o metaanaliză efectuată la Uni­versitatea Oxford a ajuns la concluzia că persoa­nele care se văd regulat cu prietenii lor sau se implică în acțiuni sociale sunt mai puțin amenințate de infarct ori de­mență senilă, ba chiar se îm­bolnăvesc mai rar de gripă.

Atingerile ne fac bine

Una din explicațiile plau­zibile ar fi și aceea că pro­vin mai degrabă de la prieteni, de­cât de la ne­cunoscuți. Oricum ar fi, un lucru e sigur: ele ne fac atât de bine! Atingerile au constituit primul limbaj, cel dintâi mijloc de comunicare între oameni și nu și-au pierdut însemnătatea nici până în ziua de astăzi. Cei ce obișnuiesc să se plimbe ținându-se de mână sunt mai relaxați și feriți de anxietate, au pulsul normal și percep mai puțin intens durerile. Atin­gerile ajută organismul să devină mai rezistent. Cu prilejul experimentelor făcute pe animale ținute în cuști s-a remarcat, de exemplu, faptul că mai­muțele tinere reacționau cu mai multă plăcere la atingeri decât la primirea hranei. Iar aceasta continuă de-a lungul întregii noastre vieți: celor sănă­toși, atin­gerile le furnizează o doză supli­mentară de opti­mism, iar celor bolnavi le reduce stresul, le amelio­rează depresia și le alină durerile.

Organul privilegiat - inima

Cel dintâi organ căruia intimitatea și tandrețea îi aduc beneficii este inima. O serie întreagă de studii recente confirmă însemnătatea iubirii pentru sănătatea inimii. Copiii care se simt iubiți de părinții lor dezvoltă mult mai rar afecțiuni ale cordului, atunci când ajung la maturitate. La oamenii care primesc constant dovezi de iubire nu se întâlnesc deteriorări atât de grave ale arterelor coronare. Iar cercetătorii de la Universitatea Manchester au descoperit că, în perioada următoare unui infarct, relația strânsă cu tovarășul de viață, cu o rudă sau un prieten - și chiar prezența în preajmă a unui câine sau a unei pisici! - pot scădea cu 50% riscul de recidivă a bolii. Cunoscutul medic american Dean Ornish a publicat în 1990 un studiu care a produs senzație. Cardiologul a demonstrat cu ajuto­rul unor angiografii coronariene că prin schimbarea radicală a stilului de viață poate fi stopată și de multe ori inversată ateroscleroza coronariană, sti­mulând forțele de autovindecare ale organismului. Pe lângă adoptarea unui alt tip de alimentație, o mai bună gestionare a stresului și însușirea deprinderii de a face consecvent mișcare, este necesară și cultivarea unor relații umane armonioase, fiindcă ele micșorează secreția de hormoni ai stresului, deosebit de dăunători inimii. Esențiale pentru re­ducerea stresului interior sunt și iubirea și stima de sine. Obiceiurile noastre au mare nevoie de anumite retușuri. În multe situații, ar fi mai bine să spunem "eu simt că..." în loc de "trebuie să...". Și să înțe­legem că rememorarea stăruitoare a șanselor irosite în trecut ne împiedică să mergem înainte, iar cheia ce ne deschide calea către o viață mai bună este mai cu­rând alta: afecțiunea și recu­noștința. Căci, după cum o arată numeroase studii, amă­răciunea și mânia dezechi­librează psihicul și generează stres. Tocmai de aceea este atât de benefică iertarea.
Însă avem noi puterea de a ierta? Cei ce o au într-ade­văr, spun specialiștii ameri­cani, reușesc să rupă legătura nefericită dintre stresul lor emoțional și problemele de sănătate. Oricât ar fi de greu de înfăptuit, actul iertării des­cătușează în noi o forță uriașă. Iar gestul de clemență trebuie să ne șteargă din amintire și propriile greșeli, nu doar pe cele ale altora. Să ne iertăm pe noi înșine pentru acele momente când am provocat suferință cuiva, când i-am tratat cu asprime sau le-am făcut o nedreptate mai ales oamenilor apropiați, pe care de fapt îi iubim.

Fericirea e molipsitoare

Și iată că aici se închide cercul. Să fim re­cu­noscători și toleranți. Să dăm înapoi câte ceva din ceea ce ne-a dăruit nouă viața, să facem parte din prisosul nostru și altora, mai puțin norocoși. O faptă care nu rămâne niciodată nerăsplătită: scanările cerebrale făcute participanților la diverse experi­mente au relevat în imagini imposibil de contestat faptul că acțiunile generoase, ca de pildă acordarea de donații sau ajutoare, declanșează senti­men­te de autentică fericire, în primul rând la au­torii lor. Ana­lizând rezultatele sondajelor, vom afla că persoa­nele care preiau funcții ono­rifice se declară mai mulțumite și încli­nă mai rar către stări de­presive decât cele care preferă să nu se an­ga­jeze social. De ase­me­nea, cei impli­cați în di­ferite inițiative de vo­luntariat au în general mai puține pro­bleme de sănătate. Și stresul profe­sional poa­te fi atenuat, spun psi­hologii, prin preo­cu­parea pentru susținerea unor obiective so­ciale.
Pentru încheiere am păstrat o idee care nouă ni se pare absolut minunată: cei ce sunt fericiți nu beneficiază numai ei de această stare, ci o transmit mai departe, cu alte cuvinte, "îi molipsesc" și pe alții în jurul lor. În cadrul unui studiu de lungă durată de la Universitatea Harvard, cercetătorii au adus în anul 2008 dovada faptului că fericirea unui om apropiat influențează propriile noastre trăiri afective. Așadar, ne putem imagina cum ea se propagă în cercuri concentrice tot mai largi: la partenerul nostru, la familie, la prieteni, apoi la prietenii prietenilor, la vecini, la colegi, ba la un moment dat - de ce nu? - și la necunoscuții cu care schimbăm două vorbe într-un supermarket sau în stația de autobuz. Și cine n-ar vrea să facă fericiți cât mai mulți oameni?

De ce vă angajați în acțiuni sociale?
... fiindcă mă bucur s-o fac - 73%
... fiindcă doresc să-i ajut pe alții - 54%
... fiindcă sper ca astfel să schimb ceva în bine - 44%
... fiindcă e nevoie de mine acolo - 38%
... fiindcă am destul timp liber la dispoziție, în care vreau să fac ceva ce are sens - 28%



Să aducem mai multă iubire în viața noastră

Nu vă temeți de atingeri - Ele determină se­creția de hormoni ai fericirii. Nu vă feriți să-i atingeți ori să-i îmbrățișați pe oamenii care vă sunt dragi și în primul rând, pe partenerul dvs. Sunt gesturi calde, care întăresc legăturile afec­tive. Se recomandă și masajele cu uleiuri speciale.
Încurajați intimitatea - Este în beneficiul relației dvs. să faceți dragoste. Dacă raportul sexual vă provoacă dureri, vă pot fi de folos ovu­lele care neutralizează pH-ul vaginal și ungu­entele ce combat iritarea pielii. La stimularea libidoului vă ajută planta damiana (Turnera diffusa), supranumită "afrodiziacul maiașilor".
Fiți prietenoși cu dvs. - Nimeni nu poate fi fericit dacă are o părere proastă despre propria persoană. Fiți îngăduitori cu dvs., mai ales atunci când lucrurile nu vă ies exact așa cum le-ați plă­nuit. Cum v-ați purta cu un prieten care tocmai a avut un eșec? Bineînțeles că nu v-ați repezi să-l criticați!
Acordați mai multă atenție celorlalți - Timp de o săptămână, preocupați-vă să faceți zilnic o bucurie cuiva - indiferent dacă e vorba de o per­soană apropiată sau de una străină. Dați o mână de ajutor unui om care are nevoie de sprijin și în același timp spuneți-i cât de mult îl prețuiți. Ce sentimente se declanșează acum la interlo­cutor? Dar la dvs.?