Fumigenele din farfurie
Organizația Mondială a Sănătății estimează că între 50% și 70% dintre afecțiunile cronice sunt provocate de alimentație. O cifră incredibilă! Din păcate, până în prezent, orice tentative de a modifica stilul de viață și mai ales comportamentul alimentar al oamenilor au dat greș. De aceea, cercetătorii în domeniul alimentației solicită măsuri mai ferme din partea statului, de pildă - un impozit pe băuturile acidulate și dulci, sau imprimarea unor buline în culorile semaforului (roșu-galben-verde) pe ambalajele produselor alimentare, pentru a semnala gradul de risc la care sunt supuși cumpărătorii. Desigur, astfel de măsuri ar avea utilitatea lor, totuși dietetica rămâne principala direcție de urmat: ce mâncăm, cum și cât. Din păcate, obținerea unor date științifice solide nu este deloc o treabă ușoară. Studiile de nutriție sunt mult mai dificil de realizat decât cele farmacologice. Industria alimentară, care își desface marfa pe uriașa piață a supermarketului lansează mereu fumigene, într-o încercare tenace de a împiedica evaluarea clară a produselor. Sunt camuflate în mod deliberat rezultatele și cifrele cercetării, care confirmă ceea ce, de altfel, știm cu toții de multă vreme: zahărul, grăsimile animale și alcoolul sunt extrem de dăunătoare sănătății.
Hrana, vedeta televiziunilor
Greu de găsit un alt plan al existenței noastre, care să ne influențeze atât de profund sănătatea, ca alimentele, însă tocmai în acest domeniu medicina se confruntă cu grave neajunsuri profesionale. Căci cine se ocupă de alimentație? Nutriționiștii care posedă, desigur, cunoștințele teoretice necesare, dar cărora le lipsește cel mai adesea experiența contactului zilnic cu pacienții. Așa se întâmplă că ei fac de regulă recomandări aproape imposibil de pus în practică. Medicii curanți ignoră temele legate de alimentație, care nu se regăsesc în programele universităților, din care cauză, studenții nu învață nimic despre ele. Să nu ne temem de cuvinte: este o adevărată catastrofă. De neînțeles, cu atât mai mult cu cât tocmai în alimentație avem de-a face cu o veritabilă explozie. De la cărți de bucate și emisiuni culinare, care înregistrează audiențe record pe canalele de televiziune, până la o mare diversitate de diete la modă și nenumărate ghiduri de nutriție, toate arată că hrana noastră se bucură în prezent de o atenție pe care n-am fi anticipat-o în urmă cu cinci decenii. În trecutul nu prea îndepărtat, dietetica era ca și absentă. Cel mult bolnavii operați recent primeau o dietă ce voia să fie un regim de cruțare, iar diabeticilor li se recomandau gustări între mese (care nu le aduceau nici un folos medical, ci dimpotrivă) și li se numărau caloriile și feliile de pâine (obicei total perimat între timp). Opinia unanimă a medicilor interniști de odinioară: nu contează ce mănânci, principalul este să ți se prescrie medicația corectă. Și constatăm cu regret că mulți dintre ei nu și-au modificat-o semnificativ de atunci. Pacienții se plâng mereu că medicul lor închide discuția în momentul în care ei aduc vorba despre alimentație. Nu se ține seama de faptul că afecțiuni ca reumatismul, hipertensiunea sau durerile cronice de cap pot fi influențate pozitiv, într-o măsură considerabilă, prin opțiunile alimentare. Fiindcă așa cum am mai spus, se consideră că 50%-70% dintre patologiile noastre sunt provocate de o alimentație greșită sau, cel puțin, s-au agravat din pricina ei.
De asemenea, numeroși pacienți declară cu perfectă îndreptățire că nu mai știu care meniu ar fi sănătos, deoarece publicațiile și televiziunile pun în circulație, de ani de zile, afirmații contradictorii. Grăsimile sunt când rele, când bune; ba ți se cere să renunți complet la carbohidrați, ba ți se recomandă cerealele integrale; un pahar cu vin roșu îți protejează inima, în schimb două vor dăuna ficatului - și câte și mai câte. Până la urmă, ce e adevărat și ce nu?
Evitați, pe cât posibil, alimentele prelucrate industrial
Fără îndoială, industria alimentară și susținătorii agriculturii practicate în sistem industrial exercită o influență masivă asupra cercetării științifice. De pildă, în anii '60 și '70, când deja se știa clar cât de nesănătos este zahărul, anumiți specialiști de renume, de la Harvard Medical School, erau recompensați cu remunerații mascate, pentru a accepta să semneze în paginile unor reviste prestigioase articole în care negau adevărul, prin omisiuni abile. Marile concerne, precum Coca-Cola, susțin și plătesc de decenii colective de cercetare din universități și din institute pretins independente, care au un cuvânt greu de spus în recomandările alimentare oficiale. La fel de hotărât acționează industria cărnii și cea a laptelui, îndeosebi în SUA. Au apărut sistematic și continuă să apară studii care, sub pulpana "științei", prezintă rezultate frumos cosmetizate pentru categoriile respective de alimente. Totuși, dincolo de toate aceste manipulări, neurobiologia ne arată limpede că un consum abundent de alimente grase și dulciuri determină creierul să secrete substanțe asemănătoare cu drogurile de mare risc!
Dean Ornish, medicul care a revoluționat cardiologia
"Hrana să vă fie medicament", ar fi spus grecul Hipocrat, strămoșul medicinei de astăzi. Cardiologul american Dean Ornish merge pe același principiu. În anii de studiu la Universitatea Harvard, începuse să aibă îndoieli, întrebându-se dacă nu cumva medicina clasică nesocotește pe nedrept posibilitățile simple și la îndemână oferite de terapiile naturale. În cartea sa, intitulată "Reversing Heart Disease" ("Să inversăm cursul bolilor cardiace"), el își amintește: "Mă uimea faptul că medicilor li se părea normal să deschidă toracele pacienților, să le excizeze un vas de sânge de la picior și să-l atașeze la inimă, însă găseau că este inutil să le explice necesitatea de a face mișcare și de a alege o alimentație sănătoasă".
Ornish se familiarizase cu yoga încă din adolescență și era vegetarian. El a verificat avantajele dietoterapiei, printr-un experiment clinic intrat în analele medicinei: "Lifestyle Heart Trial", desfășurat la "California Pacific Medical Center" din San Francisco. Au participat 48 de cardiaci grav bolnavi, care au fost împărțiți în două grupuri. În timp ce primul grup și-a continuat tratamentul medicamentos, ca și până atunci, cel de-al doilea a fost instruit în privința alimentației și a metodelor de reducere a stresului. Pentru participanții care fuseseră obișnuiți cu un meniu tipic american, bogat în carne, dietoterapia lui Ornish a însemnat un punct de cotitură. El le-a prescris pentru un an o dietă aproape vegană, extrem de săracă în grăsimi, iar rezultatele au fost senzaționale. Nu numai că pacienții eliminaseră enorm din surplusul de greutate, dar totodată li se normalizaseră tensiunea și nivelul colesterolului. Dar succesul cel mai spectaculos consta în faptul că depunerile de pe pereții arterelor coronare începuseră să dispară, după cum o arătau angiografiile coronariene. În același interval de timp, la primul grup de control, se constataseră creșteri ale grăsimilor din sânge, ale hipertensiunii și gradului de rigidizare a arterelor. Ulterior, Ornish și-a confirmat aceste rezultate prin monitorizarea pacienților săi pe o perioadă de cinci ani, iar apoi, printr-un al doilea studiu, mai amplu.
Astăzi, programul nutrițional al lui Dean Ornish este o terapie consacrată în SUA. Printre pacienții cardiologului se numără personalități de prim rang, ca fostul președinte al Statelor Unite, Bill Clinton, care suferise deja o operație de bypass și avea montate stenturi. Când s-a văzut amenințat de o nouă intervenție chirurgicală, el a apelat la dieta Ornish, care l-a ajutat să devină suplu și mult mai sănătos. "Mi-am zis că, dacă nu fac nimic acum, s-a terminat cu mine", povestea într-un interviu televizat cel ce fusese toată viața un mare amator de gogoși umplute cu cremă.
Dar acestea nu sunt singurele efecte pozitive obținute cu dieta propusă de doctorul Dean Ornish. În cadrul unui alt studiu, el a dovedit că la pacienții cu cancer de prostată pot fi inhibate genele care favorizează declanșarea sau progresul unei boli maligne la nivelul prostatei.
Principiile dietei Ornish
• Baza alimentației zilnice o reprezintă produsele din cereale integrale, legumele crude și fierte, fructele. Ele previn, respectiv ameliorează ateroscleroza.
• Necesarul zilnic de proteine este acoperit din surse vegetale (ex. leguminoase - linte, fasole uscată etc. - și soia). Lactatele sunt reduse drastic.
• Alimentele care conțin zahăr, produsele din făină albă și alcoolul dețin o pondere minimă în meniul zilnic.
Carbohidrații - sănătoși sau nesănătoși?
Votați cu cerealele integrale!
Carbohidrații trebuie priviți diferențiat. În forma lor naturală, așa cum îi găsim în cerealele integrale sau în pâinea și pastele din făină integrală, ei ajută la menținerea sănătății, micșorând riscul de infarct și accident vascular cerebral. Numeroasele studii realizate pe această temă arată că riscul de boli cardiovasculare și cancer se reduce semnificativ, dacă vom consuma zilnic cel puțin trei porții de cereale integrale (90 grame), ceea ce ar însemna, de exemplu, două felii de pâine. Datorită faptului că cerealele conțin încă germenele și învelișul exterior al boabelor (eliminate la măciniș pentru a se obține făina albă), produsele din făină integrală constituie surse excelente de fibre și, totodată, ne aprovizionează organismul cu vitamine din complexul B și minerale, ca magneziul și zincul. Însă industria inundă piața cu alimente rafinate, sărăcite de nutrienți, așa cum sunt pâinea și pastele din făină albă sau orezul șlefuit. Cei mai dăunători sunt carbohidrații prezenți în băuturile dulci, lipsite de orice valoare nutrițională. Americanii, care le consumă în cantități impresionante, le numesc, pe bună dreptate, "liquid candy" ("bomboane lichide").
Cerealele pentru micul dejun (musli) au fost recomandate inițial de către medicul naturopat american John Harvey Kellogg, cu intenția de a convinge populația să renunțe la slăninuța și ouăle cu care își începea ziua, înlocuindu-le cu un aliment mai sănătos. Însă și aici, producătorii au căutat (și, din nefericire, au găsit) căi de maximizare a profitului. Așa încât cerealele simple au trecut printr-o serie de mutații, metamorfozându-se, în cele din urmă, într-un desert preparat din făină albă cu mult zahăr, adesea și cu adaos de vitamine sintetice, întrucât cele naturale se pierd în cursul prelucrării. În prezent, chiar și magazinele bio oferă, de la an la an, tot mai puțini fulgi de ovăz și tot mai multe cereale cu glazură de ciocolată și müsli îndulcit.
Nutriționiștii au motive să presupună că astfel de carbohidrați nesănătoși se află la originea epidemiei de obezitate ce ia proporții în Europa și America. Organismul descompune rapid făina albă, obținând din ea zahăr. La fel de repede sunt transformate în energie și grăsimile. Preparatele de fast-food creează atâtea probleme de sănătate, tocmai fiindcă ele combină acești doi factori negativi - fie în varianta dulce, cum sunt gogoșile americane (donuts), fie în cea sărată: pizza și hamburgeri. Drept urmare, pancreasul secretă masiv insulină și favorizează creșterea în greutate (motiv pentru care insulina este utilizată și la îngrășarea animalelor). Apoi nivelul insulinei coboară rapid și apare senzația acută de foame, ceea ce nu se întâmplă în cazul cerealelor integrale, care dau senzația de sațietate.
Zahărul afectează creierul și duce la cancer
Printre cele mai nocive alimente care umplu rafturile magazinelor se numără și chipsurile de cartofi. În cadrul unui studiu realizat la Universitatea Erlangen din Germania, animalelor de laborator li s-a dat să mănânce chipsuri, pentru ca mai târziu cercetătorii să descopere modificări, în peste optzeci de arii cerebrale, mai ales în cele care au legătură cu stresul, adicțiile, somnul, atenția și senzația de satisfacție. De asemenea, ei au observat că o combinație de carbohidrați și grăsimi provoacă tendința de a mânca necontrolat (hiperfagie). Acest studiu și altele cu concluzii similare justifică presupunerea că sindromul deficitului de atenție, care a devenit atât de frecvent în ultimul timp la copii, este provocat cel puțin în parte de alimentația nesănătoasă și, în special, de meniurile de fast-food care, pe lângă carbohidrați și grăsimi, mai conțin și aditivi sintetici, cunoscuți pentru acțiunea lor negativă asupra sistemului nervos.
Odinioară, zahărul era dozat cu economie, asemenea unei mirodenii, și întrebuințat cu un scop anume: la prepararea deserturilor. În secolele trecute, ponderea lui în totalul energiei obținute din alimente nu depășea 3%-4%, în vreme ce astăzi urcă până la 15%-18%. În prezent, știm că zahărul atacă nu numai smalțul dinților, ci, în egală măsură, inima și creierul. În opinia biochimistului american Lewis C. Cantley, consumul exagerat de zahăr reprezintă una dintre cauzele cancerului. Oricum, se cunoaște deja faptul că riscul de a dezvolta o boală malignă este mai ridicat la supraponderali și diabetici, comparativ cu restul populației.
Data viitoare, când vă veți face cumpărăturile la un supermarket, citiți cu atenție textul tipărit cu litere mărunte pe ambalaje, căci zahărul se ascunde aproape peste tot: în pizza congelată, ketchup, iaurt, mezeluri și, aproape fără excepție, în mâncărurile gata preparate. Fiindcă orice aliment fad sau cu gust neplăcut poate fi îmbunătățit dacă i se adaugă zahăr (ori sare). Însă consumul nostru nesăbuit nu se explică numai prin trucurile la care recurge industria alimentară, ci și prin faptul că zahărul are proprietatea de a crea dependență. Obișnuit să-și extragă energia din el, creierul îl așteaptă avid și, în momentul când îl primește, reacționează cu sentimente de satisfacție, fără să țină seama de urmări (organele noastre au și ele "pofte", exact ca noi).
Așadar, ce aveți de făcut, pentru a vă hrăni sănătos? Ori de câte ori este posibil, mâncați produse integrale în locul celor din făină albă. Prăjiturile și pizza se pot prepara și cu făină integrală. Și feriți-vă să cădeți în capcana fructozei, căreia i se face acum o publicitate asiduă. Pe multe produse veți găsi incripția "cu îndulcitor natural" sau "numai fructoză". Ni se induce ideea că ne putem bucura de gustul dulce, fără a ne expune la riscul creat de zahăr. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Fructoza favorizează sinteza grăsimilor la nivelul ficatului, mărește ponderea colesterolului "rău" (LDL) și duce la steatoză hepatică (ficat gras). (Ea nu constituie o mare problemă atunci când mâncăm fructele ca atare, fiindcă în această situație fibrele și nutrienții, vitaminele și substanțele vegetale secundare reechilibrează balanța.) Și mierea conține fructoză, dar în combinație cu multe principii nutritive care o fac foarte sănătoasă.