CANCERUL DE SÂN, în întrebări și răspunsuri

- Interviu cu dr. Brigitte Andersson, specialistă în cadrul Centrului suedez de Cercetări Oncologice din Malmö -

"Palparea regulată a sânilor poate salva vieți"

- În prezent, numărul femeilor, dar și al băr­baților care se îmbolnăvesc de cancer de sân s-a dublat, comparativ cu situația de acum 30 de ani. Din ce cauză?

- Faptul că sunt diagnosticate mai multe tu­mori se explică, în primul rând, prin existența unor me­tode per­fecționate de depis­tare precoce a bolii, o cauză posibilă fiind, însă, și stilul de viață nesă­nătos. Dar avem și vești bune: astăzi, can­cerul de sân face mai puține vic­time decât în urmă cu un dece­niu. Tumorile sunt descoperite mai repede și tratate mai efi­cient.

- Femeile nu-și palpează sâ­nii suficient de des și, de multe ori, nu se prezintă la controa­lele periodice. De ce este greșit să procedeze ast­fel?

- Fiindcă palparea cu regu­laritate a sânilor și un control preventiv la medicul ginecolog, mini­mum o dată pe an, le pot salva viața. Cifrele sunt grăitoare și nu ne putem permite să le ignorăm: din șapte sau opt femei, una va dezvolta un can­cer mamar, la un moment dat, în cursul vieții sale. Cele cărora tumora li se depistează într-un stadiu incipient au șanse mai bune de vindecare și pot spera să evite chimioterapia și amputarea sânului.

- Cât de des ar trebui să se autoexamineze?

- Le sfătuiesc ca, o dată pe lună, să-și palpeze amănunțit sânii și zonele limitrofe, pentru a-și descoperi eventualii noduli. Indicată este mai ales perioada de după menstruație, când țesutul ma­mar devine deosebit de moale. În afară de aceas­ta, femeile ar trebui să-și cerceteze atent mame­loanele: Și-au modificat cumva forma? Porțiunea dimprejur s-a întărit? A apărut o scurgere?

- De la ce vârstă este necesară o asemenea vigilență?

- Pericolul există pentru toate femeile, de altfel și pentru bărbați. Pe măsura înaintării în vârstă, începând de la 45 de ani, riscul de cancer crește vizibil - probabil că acum avem de-a face cu o combinație între anumiți factori ce țin de stilul de viață și tendința mai accentuată spre dezvoltarea unei boli maligne, determinată de vârstă. La cancerul mamar, în mod special, se adau­gă și factorii hormonali.

"Cancerul de sân se declanșează mai frecvent la femeile care au avut menstruații de la o vârstă foarte tânără și au intrat în menopauză târziu"

- De ce un organism îmbătrânit are, mai curând decât unul tânăr, această tendință de a se îmbolnăvi de cancer?

- Cancerul reprezintă o modificare patologică a celulelor, care se divid și proliferează necontro­lat. În urma modificărilor intervenite în genotipul celular, poate lua naștere o tumoră, care invadea­ză apoi țesutul învecinat, distru­gându-l. Însă celulele maligne pot de asemenea să se răspân­deas­că în tot corpul, prin vasele de sânge și canalele limfatice. Nu știm încă din ce cauză se îm­bolnăvesc de cancer unii oa­meni, iar alții nu. Aceste greșeli apă­rute în copierea materialului genetic la diviziunea celulară sunt de obicei întâmplătoare și mai nu­meroase, cu vârsta. Căci, cu cât îmbătrânim, cu atât mai multe diviziuni celulare au avut loc în organismul nostru și cu atât mai mare este riscul ca astfel de greșeli să apară și să fie date mai departe. Dar și un stil de via­ță nesănătos (dacă ne gândim, de pildă, la fu­mat, alcool, o alimentație dezechilibrată, supra­pon­deralitate și sedentarism) poate lăsa urme în or­ganism, de-a lungul anilor. Un anumit rol îl joacă și statusul hormonal, ca și eventualele gene mu­tante moștenite.

- Ce influență au hormonii?

- În această privință circulă destule mituri, totuși, unele supoziții au fost confirmate științific. Astăzi se știe că factorii hormonali pot influența cancerul de sân, deoarece tumorile mamare sunt ade­sea sensibile la hormoni. Dar ei nu pot fi controlați decât într-o foarte mică măsură.

- Ce vreți să spuneți?

- De exemplu, se pare că nu este lipsit de în­semnătate cât timp a fost expusă femeia la varia­țiile lunare ale estrogenului și progesteronului, de­ter­mi­nate de ciclurile menstrua­le. De aceea, can­cerul de sân se declanșează mai frecvent la femeile care au avut menstruații de la o vârstă foarte tânără și au intrat în menopauză târziu. S-a mai constatat că femeile care au rămas însărcinate mai des și au alăptat o perioadă mai îndelungată dezvoltă rareori un carcinom mamar. Administrarea pilulei contra­ceptive pe termen lung duce la o ușoară creștere a riscului de cancer de sân. Pe de altă parte, acest risc este contra­balansat - cel puțin statistic - de protecția pe care pilula respectivă o asigură îm­potriva altor tipuri de cancer.

- Cât de periculoasă este terapia de sub­stituție hormonală, recoman­dată pentru amelio­rarea tulburărilor de premenopauză?

- Ea sporește cate­goric riscul, chiar dacă nu la un nivel dramatic - și de aceea ar trebui pre­scrisă pe o durată cât mai scurtă, la doze minime și numai în cazul când simptomele premeno­pau­zei sunt realmente extrem de supărătoare pen­tru persoana în cauză.

"Stilul de viață «occidental» este, în realitate, cel care face să crească riscul de cancer"

- La anumite populații, cancerul de sân apa­re mai frecvent decât la altele. Ce însem­nătate are locul unde ne-am născut?

- Țara de origine poate juca într-adevăr un rol decisiv. S-a remarcat că femeile din Occident, de exemplu cele din Europa și SUA, se îmbolnăvesc mai frecvent decât asiaticele. Însă această ob­servație își păstrează valabilitatea doar până la un punct.

- De ce? Vă rugăm să detaliați.

- Un studiu clinic de lungă durată, realizat cu participarea unor femei asiatice emigrate în Ame­rica, a pus în evidență faptul că, după câteva ge­nerații, rata îmbolnăvirii de cancer, pe care inițial o avuseseră scăzută, a urcat între timp la un nivel comparabil cu al populației americane. Ceea ce autorizează presupunerea că stilul de viață "occi­dental" este, în realitate, cel care face să crească riscul de cancer. Să adăugăm apoi că predis­po­ziția pentru cancerul de sân poate fi ereditară. Prin ur­mare, există și factori genetici care diferă de la o populație la alta. Din totalul pacientelor cu cancer mamar, aproximtativ 10% au o mutație genetică, iar aceasta le face vulnerabile la boala malignă.

- Cine prezintă nivelul maxim de risc?

- Un grup etnic foarte restrâns și puțin cunos­cut: evreii așkenazi, originari din Europa, dar care în prezent trăiesc răspândiți prin toată lumea. La ei se produce deseori o mutație genetică care fa­vo­­rizează declanșarea cancerului mamar și a celui ovarian. Asemenea mutații se întâlnesc relativ frec­vent și în Islanda.

- Atunci când ne temem că am avea o even­tuală predispoziție genetică, e bine să ne testăm?

- Aceasta este o decizie strict individuală. Ori­cum, v-aș îndemna să vă informați asupra testelor genetice dacă în familia dvs. s-au repetat cazurile de cancer mamar.

- Ce se înțelege exact prin "s-au repetat"?

- Aveți motive de îngrijorare dacă pe o latură sau alta a familiei dvs. se regăsește una dintre ur­mă­toarele situații: * trei femei s-au îmbolnăvit de cancer de sân * s-au îmbolnăvit două femei, dintre care una încă nu ajunsese la vârsta de 51 de ani * două femei au suferit de cancer ovarian * o fe­meie s-a îmbolnăvit de cancer mamar și ovarian * o fe­meie a dezvoltat un cancer mamar, iar alta un can­cer ovarian * o femeie a avut cancer la ambii sâni * o fe­meie mai tânără de 35 de ani s-a îmbolnăvit de cancer mamar * un bărbat și o fe­meie au suferit de cancer de sân.

- Și ce avem de făcut, într-o astfel de împre­jurare?

- Vă adresați unui medic care vă va consilia în legătură cu testele genetice.

- Dar dacă eu nu doresc să mi se facă un test genetic?

- Fără o consiliere amănunțită și fără acordul pacientei, medicul nu va efectua un test pentru stabilirea riscului de cancer de sân. El va proceda pentru început la o anamneză, adică o va întreba câte rude au avut această boală. În cazul fericit când una dintre ele se află încă în viață, ea poate fi supusă unui test, pentru a se afla dacă este sau nu purtătoare a genei mutante BRCA1 sau BRCA2. Dacă se constată că da, înseamnă că pentru ur­ma­șii ei direcți, respectiv pentru surori/frați există un risc de 50% de a fi, la rândul lor, purtători ai ge­nei mutante. În continuare, fiecare va hotărî pen­tru sine dacă vrea să se lase testat.

- De ce se tem cel mai tare persoanele cu un asemenea grad de risc?

- De certitudine. Nu e ușor să trăiești cu con­știința faptului că ai în tine o bombă cu ceas, care ticăie și poate exploda oricând. Pentru așa ceva, îți trebuie un psihic echilibrat și rezis­tent. Nu este mai puțin ade­vărat că se pot întreprinde unele lucruri în plan me­dical: măsuri sporite de depis­tare precoce, cu utili­zarea unor metode diverse, ca palparea, mamografia și RMN. Vârsta de la care se începe cu aplicarea lor și frecvența con­troalelor se vor adapta fiecărui caz în parte.

- În ultimul timp, au fost mediatizate și unele metode drastice: aflând că este purtătoare a ge­nei mu­tante, Angelina Jolie a cerut să-i fie înde­părtați chirurgical sânii și ovarele. Susțineți o astfel de atitudine?

- Aceasta poate fi, efectiv, o posibilitate de a împiedica declanșarea bolii și a te elibera de teama de cancer. Totuși, soluția chirurgicală ar trebui cântărită prudent, luând în considerare toate datele problemei. Pe o tânără de 20 de ani, care poartă gena mutantă dar totodată își dorește copii, n-aș sfătui-o să-și amputeze sânii și să-și îndepărteze ovarele. La varianta chirurgicală poți recurge abia după ce ți-ai atins obiectivele de pla­nificare fami­lială. Le-aș recomanda însă femeilor să nu amâne prea mult nașterea copiilor pe care intenționează să-i aibă.

"Alimentația poate favoriza dezvoltarea bolii"

- Ce rol considerați că joacă alimentația în con­textul de care vorbim?

- Ea poate favoriza declanșarea bolii. Ar tre­bui evitată carnea roșie, cea friptă pe grătar, arsă în timpul prăjirii, ca și sără­tura. Este de preferat să mâncăm pește, carne de pasăre, produse din făină integrală și cât mai multe legume. În același timp, trebuie ținută sub control greutatea corporală. Un depozit adipos de dimen­siuni considerabile pe ab­domen poate modifica statusul hormonal și tocmai de aceea supra­pon­deralitatea (deci un indice de masă corporală mai mare de 25) constituie o ame­nințare pentru să­nătate. În plus, ea se asociază cu încă un factor de risc: de regulă, persoanele supra­ponderale fac prea puțină mișcare, iar sedenta­rismul contribuie la creșterea gradului de risc. De asemenea, ar trebui redus consumul de alcool și eliminat complet fumatul. Țigările favo­rizează în primul rând cancerul pulmonar, însă unele studii au descoperit și o legătură cu sporirea riscului la cancerul de sân.

- În media se vehiculează mereu diverse mituri. Care din ele sunt lipsite de temei?

- Faptul că aluminiul din deodorante ar mări pericolul de cancer. Într-adevăr, câ­teva studii au evidențiat o concentrație mai înaltă a aluminiului în țesutul mamar ma­lignizat, însă aceasta nu dovedește neapărat o conexiune cauzală. Același lucru se poate spune și în privința infecțiilor, de pildă, a celor virale. Mai auzim adesea că femeile care au sânii mari și poartă sutiene strâmte riscă să se îmbol­nă­vească de cancer - nici asta nu e adevărat.


Mamografia - cea mai sigură metodă de investigare

Cea dintâi mamografie din lume a fost făcută în anul 1927, în orașul Leipzig din Germania. Însă adoptarea pe scară largă a acestei metode s-a petre­cut patru decenii mai târziu, după publicarea unui studiu clinic de anvergură la New York, în 1966. În ultimul timp, utilitatea mamografiei a fost pusă sub semnul îndoielii: i s-a reproșat o anume impre­cizie a diagnosticării. Căci țesutul mamar cu as­pect dens apare alb în imagine, iar nodulii - de ase­menea. "E ca și cum ai căuta un ou în zăpadă", spun adesea medicii. De aceea, femeilor tinere care au în general un țesut mamar cu structură densă li se recomandă suplimen­tar o ecografie în mo­mentul când apare o cât de mică suspiciune. Ecografia poate face diferența între țesutul normal al sânului și o formațiune ce ridică dubii. Cu toate acestea, în cadrul acțiunilor de diag­nos­ticare precoce, mamo­grafia continuă să fie prima investigație aleasă de me­dici, îndată după palpare. Chiar și acolo unde exis­tă deja o suspiciune concretă de cancer, se ape­lează mai întâi la acest examen radiologic. Alter­nativele sunt ultrasunetele (eco­grafia) sau RMN. Dar nici rezonanța magnetică nu este infailibilă: dincolo de costul ridicat, ea pune câteodată la dis­poziția medicului un rezultat alar­mant, care ulte­rior se dovedește a fi fost inofensiv.


Alimente folositoare pentru sănătatea sânilor

Chiar dacă un cancer mamar nu poate fi sută la sută împiedicat să se declanșeze, totuși, obi­ceiurile alimentare sănătoase sunt binevenite, ca măsură de prevenție. Se reco­man­dă în mod deosebit ali­men­tația mediteraneeană, compusă din multe legume, cereale in­tegrale, condimente și pește. Ne putem orienta și după bu­cătăria asiatică: acolo oa­me­nii se hrănesc cu legume proas­pete, vlăstari de soia, tofu și nuci de cocos - și se îmbolnăvesc de cancer de sân mult mai rar decât europenii. Ar fi bine să renunțăm pe cât posibil la carne (în special la friptura fă­cută la grătar, cu porțiuni carbonizate). Mai in­dicate sunt carnea slabă de pasăre și peștele gras (ex. scrumbia, tonul, heringul), care conține aci­zii sănătoși Omega-3. Aceștia se mai găsesc în semințele de in și în uleiul de rapiță.
Necesarul zilnic de seleniu poate fi satis­făcut cu nuci sau cu linte, fasole, susan, nucă de cocos. Fitoestrogenii par a fi ca­pabili să blocheze creș­terea tumorilor mamare. Ni-i putem procura, printre altele, din soia, tofu, semințe de in și fructe. Fla­vo­noi­dele, prezente în cantități apre­ciabile în ceaiul verde și rooibos, sunt benefice prin acțiunea lor antiinflamatoare.
Și vitaminele au o importanță de netăgăduit. În ultimii ani, tot mai multe studii arată că un nivel corespunzător al vitaminei D3 reprezintă o condi­ție esențială a sănătății sânului, reducând cu 50% rata îmbolnăvirilor de cancer mamar și cu 8% pe cea a deceselor. Dacă analiza de labo­rator indică o valoare a vitaminei D3 mai mică de 10 ng/ml, sis­te­mul imunitar nu este suficient de activ, ceea ce înseamnă că apărarea organis­mului va avea de su­ferit. Suplimentele ali­mentare ar trebui adminis­tra­te numai atunci când a fost diagnosticată o carență. Totuși, studiile au dovedit că vitaminele A, C, E și acidul folic îmbunătățesc starea pacien­telor cu cancer de sân și le ajută să suporte mai ușor ședințele de chimioterapie.


Traducere și adaptare