"Guvernarea Dăncilă și-a arătat deja «roadele» și ne promite și mai rău"
- Am încheiat un an politic destul de agitat, chiar dacă nu cu mare folos. Este momentul unor concluzii. Credeți că în 2018 a existat vreun eveniment politic ale cărui consecințe importante să le tragem în 2019?
- Evenimentul politic care va avea cele mai importante consecințe anul acesta a fost numirea în funcția de premier a Vioricăi Dăncilă. Ea a fost desemnată la șefia guvernului în ianuarie 2018 și a condus executivul în tot acest an al Centenarului Marii Uniri, luând măsuri cu urmări imediate, dar și cu efecte pe termen mai lung. Actul guvernării desfășurat sub coordonarea sa face ca, de exemplu, acum, în ianuarie 2019, să nu avem un buget pentru anul în curs, deși legea obliga executivul să-l termine până la 15 noiembrie 2018. Nu e doar o bâlbă administrativă și nici numai o încălcare flagrantă a legii, care ar trebui să aibă consecințe penale, ci și un handicap major pentru stat. Fără să știi pe ce bani te bazezi și la ce cheltuieli te poți angaja, ești, practic, paralizat economic și social. Probabil că bugetul nu a fost întocmit, pentru că există o acută lipsă de fonduri și pentru că n-au reușit să mascheze încă deficitul mai mare decât cel la care se angajaseră, de 3%. De altfel, întregul an a stat, din punct de vedere al guvernării, sub semnul improvizației, al dezechilibrului financiar, al deficitului de idei și al lipsei de investiții, al ignorării surselor de finanțare nerambursabilă, recte fondurile UE etc. Așa încât guvernarea Dăncilă și-a arătat deja "roadele" și ne promite și mai rău.
"Preluarea de către România a președinției Consiliului UE a fost întâmpinată în presa internațională cu titluri de genul: «Guvernul corupților din România prezidează Consiliul UE»"
- Numirea Vioricăi Dăncilă în fruntea guvernului o propulsează și la conducerea Consiliului Uniunii Europene, în virtutea sistemului de președinție rotativă. Iată o altă consecință care ne pune pe gânduri.
- Ne și sperie, și nu doar pe noi, ci și pe oficialii din Comisia Europeană și pe partenerii noștri din UE. Întâi, pentru că Dăncilă și-a dovedit deja limitele aici, acasă. Apoi, pentru că discursul ei și al premierului de facto al României, Liviu Dragnea, este unul antieuropean. Dar Dăncilă nu e genul care să realizeze această ruptură între cine este și ce reprezintă ea și ce presupune poziția politică pe care o ocupă. De altfel, nu cred că înțelege nimic din ce i se întâmplă; nu doar unde este și cu cine vorbește, dar nici ce vorbește. Are o capacitate extraordinară de a înșira cuvinte fără să spună nimic. Discursurile ei arată de parcă ar fi copiat cuvinte din dicționar. A ajuns, de pildă, la litera "C" și pronunță: "coeziune, colaborare, coordonare, convergență, consens", dar îndărătul lor nu stă nimic, e vid de comunicare. Pe de altă parte, urmează șase luni de prezidare a Consiliului UE, în care sunt probleme serioase... În general, UE nu este în cea mai fastă perioadă a sa, are de rezolvat dosare grele, cum este cel privind Brexit-ul; sunt alegerile pentru Parlamentul European; este necesară articularea bugetelor multianuale pentru următorul ciclu electoral. Ei, și să te aștepți să rezolve ceva Viorica Dăncilă, când ea nu are bugetul gata pentru România, e de râsu'-plânsu'. Putem spera doar să nu o facă lată de tot. Dumnezeu cu mila! Nu e de mirare că preluarea de către România a președinției Consiliului UE a fost întâmpinată în presa internațională cu titluri de genul: "Guvernul corupților din România prezidează Consiliul UE". Însă nu-i bai, pentru că, în schimb, Dăncilă a fost lăudată în gazeta rusească Sputnik, care a declarat-o "omul politic al anului".
"Rezistența societății civile la politica perversă a guvernului PSD-ALDE ne dă speranțe"
- Între evenimentele politice ale anului 2018 ați remarcat și vreunul pozitiv, dătător de speranță?
- Da, au fost câteva momente cheie, în care societatea civilă și-a demonstrat forța, promptitudinea și bunul plasament de ordin ideologic, cenzurând actul politic și, prin asta, creând un eveniment politic. Au existat câteva manifestații de protest de amploare, și nu pentru un interes material, pentru un ban în plus la leafă sau împotriva creșterii prețurilor, așa cum se întâmplă în alte țări, ci pentru apărarea statului de drept, a independenței Justiției, a libertății de exprimare... Aceste reacții sănătoase ale societății românești constituie elementul pozitiv al anului, cu atât mai mult cu cât au avut loc pe fondul unei dezamăgiri cvasigenerale, a unor frustrări sociale evidente, într-o atmosferă stresantă și de neîncredere. Se dovedește, deci, că societatea românească mai are rezerve de rezistență la o politică pe cât de perversă - pentru că pretinde că face bine, făcând rău -, pe atât de nemiloasă - pentru că aplică metode de esență comunistă.
"Tăriceanu e un Dragnea cu papion"
- Cu această retrospectivă sintetică, vă invit să trecem la previziuni pentru anul 2019, când vom avea alegeri pentru Parlamentul European, în luna Mai, și pentru președinția României, în Noiembrie. Așa cum ne-am obișnuit, fiind un an electoral, 2019 va fi dominat de luptă electorală, de la un capăt la altul, cu prea puțină grijă pentru treburile curente ale țării. Se întrevăd deja semnele războiului pentru voturi?
- Se văd de mult, nu de acum. Coaliția de guvernare, de o parte, și Opoziția și președintele Iohannis, de cealaltă, se află într-un război declarat, de cel puțin un an de zile. E de așteptat ca lupta se se întețească de-aici înainte, iar în ea să fie aruncate toate mijloacele posibile și imposibile. Mai ales că argumentul forte al fiecărei părți este că e adversara celeilalte. Iar votul va fi, în consecință, unul negativ, tot ca de obicei; nu unul pentru ceva, ci impotriva celorlalți. PSD va merge până într-acolo, de exemplu, încât să încerce să-i facă dosar de înaltă trădare președintelui Iohannis. Pe de altă parte, Klaus Iohannis a refuzat unele numiri în guvern, după ultima remaniere, și, de asemenea, a refuzat de două ori să-l revoce pe procurorul general, Augustin Lazăr, din funcție. Sunt mai multe fronturi deschise... Cel mai important e în Justiție, dar și în zona socială, unde începe să se vadă că Puterea nu poate ține pasul cu pomenile electorale pe care le-a instituit (salarii mărite pentru bugetari, pensii speciale etc).
Alegerile europarlamentare sunt importante, dar nu constituie o miză decât pentru anumiți clienți politici, deci nu aici e înfruntarea cea mare. Alegerile prezidențiale sunt cruciale, pentru că, în funcție de rezultatul lor, România își va exprima opțiunea: continuăm drumul spre Vest (UE, NATO, capitalism etc.) sau facem pași înapoi, spre Est (cu tot ce înseamnă asta și în privința nivelului de trai). Deocamdată, certă este candidatura lui Klaus Iohannis, care mai vrea un mandat. Și-a anunțat intenția de a candida și Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE, care însă are nevoie și de sprijinul PSD pentru a conta în luptă. Și, desigur, are susținători și în PSD - partid care încă nu și-a desemnat candidatul, deși sunt câteva nume în discuție, în cap cu Dragnea. Astfel, chiar mentorul PSD, Ion Iliescu, a declarat că partidul l-ar putea sprijini pe Tăriceanu, care "e un băiat bun", cu care a colaborat încă din 1990. E drept, Tăriceanu a rupt o aripă din PNL chiar la începutul anilor 1990, pe care a atașat-o guvernării partidului lui Iliescu, pe atunci numit FDSN. Și de atunci încoace, Tăriceanu tot asta a făcut: a trădat PNL și a mers cu PSD. Poate ar fi bine să se oficializeze acest concubinaj, prin candidatura sa la președinție cu sprijinul PSD. Nu știm însă dacă îl va lăsa Dragnea, care, în funcție de cum își rezolvă problemele penale, va putea sau nu candida. Oricum, Tăriceanu nu e cu nimic mai breaz decât Dragnea. Vrea să lase impresia că e ceva mai elegant și mai subtil, dar nu este. E un Dragnea cu papion. În tot cazul, Opoziția ar face bine să se unească și să aibă un singur candidat. Până în acest moment, cel mai bine plasat în sondajele de opinie este Klaus Iohannis. Dar mai mulți candidați din partea Opoziției vor face posibilă o victorie a PSD, după 15 ani în care n-a deținut președinția.
- Nu ne legăm prea mult speranțele de un Iohannis care pare neputincios în fața PSD, și de o Opoziție care nu pare să vrea să ia puterea?
- Așa am făcut de fiecare dată, dar nu cu totul nejustificat. Dacă PSD ar deține toate funcțiile importante în stat, chiar n-am mai avea scăpare. De bine, de rău, Iohannis e poziționat corect: spre Vest. Pe de altă parte, sigur că și Opoziția e dezamăgitoare. Și ne-a dezamăgit și cu oamenii pe care i-a tot împins în față. Câtă speranță ne-am pus, la alegerile din 1996, în tandemul CDR: președintele Emil Constantinescu și premierul Victor Ciorbea! Unde sunt acum? Lângă PSD. Ne-am reînnoit speranțele în 2004, când Alianța DA i-a propus pe Traian Băsescu, președinte, și pe Călin Popescu Tăriceanu, premier. Unde sunt acum? Lângă PSD. Tăriceanu, cu arme și bagaje, încă din 2008, iar Băsescu de după ce și-a încheiat mandatele de președinte, prin conjunctură, atacând Justiția din răzbunare. Prin urmare, când te-ai fript cu Ciorbea, sufli și-n iaurt, și ai numai iaurt în meniu.