Prolactinomul reprezintă cea mai frecventă formă tumorală funcțională hipofizară și este în majoritatea cazurilor benign (necanceros), formele maligne fiind foarte rare și caracterizate de rezistența la medicația cu agoniști dopaminergici. În funcție de mărime, acest tip de adenom hipofizar poate fi clasat în microprolactinom (diametrul mai mic de 1 cm), adenom intraselar (cu hiperprolactinemie) sau macroprolactinom, cu diametrul mai mare de 1 cm, extensie extraselară și simptomatologie specifică.
O serie de factori pot contribui la apariția prolactinomului. Dintre aceștia aș aminti administrarea de medicamente din categoria antagoniștilor dopaminergici (fenotiazine, haloperidol, risperidina, metroclopramid), antihipertensivelor (rezerpina, verapamil), opiaceelor (heroină, metadona, morfină). Totodată, unele afecțiuni hipotalamice tumorale (craniofaringiom, gliom), boli infiltrative (sarcoidoză, granulomatoză) sau patologii hipofizare (acromegalia, sindromul Cushing, hipofizită limfocitară etc.) pot fi cauze concrete pentru apariția prolactinomului funcțional. Și chiar dacă prolactinomul mai poate apărea ca urmare a unor afecțiuni precum hipotiroidismul, insuficiența renală, sindromul ovarelor polichistice, epilepsia etc., cea mai frecventă cauză rămâne cea medicamentoasă (amintită anterior). Din punct de vedere al tratamentului, prima opțiune este reprezentată de agoniștii dopaminergici. Aceștia scad nivelul prolactinei serice, reduc volumul tumoral și restabilesc funcția gonadică. Spre deosebire de alți agoniști dopaminergici (ex. bromcriptina), carbergolina este creditată drept superioară, mai ales prin normalizarea nivelurilor prolactinei serice.
Carbergolina este utilă și la persoanele care nu au răspuns anterior la administrarea bromcriptinei.
Sigur că, în cazul în care prolactinomul este rezistent la terapia farmacologică și apar simptome de apoplexie hipofizară, cu semne neurologice și oftalmice, poate fi luat în calcul tratamentul chirurgical (adenomectomie transfenoidală/transfrontală).
Există și tratamente naturiste pentru adenoame hipofizare în general și prolactinoame funcționale, în special. Aceste tratamente trebuie să țină cont de specificul patologic al fiecărui pacient, de stadiul evolutiv al bolii și de existența unor patologii asociate.
Pentru lămuriri suplimentare, contactați-mă telefonic! Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor și homeopat - București. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Sufăr de pemfigus vulgar la nivelul mucoasei bucale"
(Răspuns pentru MATEI - București, F. AS nr. 1302)
Stimate domn, pemfigusul vulgar face parte dintr-o familie de boli autoimune, în care sistemul de apărare atacă propriul corp. În pemfigus, anticorpii sunt direcționați împotriva anumitor structuri din celulele cutanate și ale mucoaselor. Acest lucru cauzează apariția unor bule fragile (bășici) care caracterizează această boală. Circa 50-70% dintre pacienții cu pemfigus vulgar suferă de leziuni la nivelul mucoaselor și aproape toți vor avea leziuni cândva, pe parcursul bolii. Aceste leziuni ale mucoaselor pot fi singura manifestare a bolii înaintea apariției bășicilor pe piele, ceea ce ar putea fi și cazul dumneavoastră.
Pemfigusul vulgar nu are o cauză cunoscută, dar este mult mai frecvent întâlnită la oamenii de origine evreiască și la cei din Orientul Mijlociu.
Pemfigusul poate fi, de asemenea, asociat administrării unor tipuri de medicamente: antiinflamatorii nesteroidiene, medicamente pentru hipertensiune, unele antibiotice. Stresul și expunerea la raze ultraviolete pot fi, de asemeni, factori declanșatori.
Vârsta de vârf pentru pemfigusul vulgar este 50-60 ani, dar boala poate apărea la orice vârstă, inclusiv la nou-născuți, prin transferul anticorpilor maternali. Predilecția pe sexe nu este cunoscută. Deși s-a pus problema unei cauze infecțioase, în anumite forme de pemfigus (nu forma vulgară), pemfigusul însuși nu este infecțios.
Pemfigusul vulgar se manifestă prin bășici care apar pe o piele aparent normală, pe o piele de culoare roșie și, de asemenea, pe mucoase, în special pe cele bucale. Aceste bule sunt fragile și, adesea se sparg, lăsând eroziuni dureroase în cazul pemfigusului vulgar. Pemfigusul nu lasă cicatrice, decât în situația leziunilor complicate.
Înainte de epoca tratamentului cu corticosteroizi (tratamentul pe care îl urmați acum, dumneavoastră), pemfigusul avea o rată de mortalitate de aproape 100%. Acum, rata de mortalitate este diminuată la 5-15%, în parte legată de complicațiile bolii, în parte legată de complicațiile tratamentului. Complicațiile bolii includ infecții locale și sistemice, malnutriție din cauza leziunilor la nivelul mucoaselor bucale și esofagiene, efectele medicamentelor folosite în tratament.
Din punct de vedere naturist, următoarele abordări ar putea fi de folos:
* Evitarea expunerii în exces la razele solare.
* Dietă - se recomandă evitarea alimentele picante, care pot fi declanșatori pentru aceasta boală. De asemenea, ar fi bine să evitați alimente foarte procesate. Sunt recomandate alimentele de origine vegetală, atât ca efect antioxidant și regenerative, cât și pentru calmarea intestinului.
* Trebuie păstrată igiena orală a gurii, deși este îngreunată de starea mucoaselor bucale.
* Îmbrăcămintea să fie mai largă și mai puțin aspră, pentru a proteja pielea.
* Fumatul este de evitat. Efectele asupra plămânilor sunt arhicunoscute.
* Unele plante medicinale, cum ar fi gălbenelele (Calendula officinalis), mușețelul (Chamomilla), aloe vera sunt recomandate atât local (spălături), cât și pe cale orală. În schimb, plante cum ar fi echinacea sunt de evitat, pentru că stimulează sistemul imunitar, care în contextul bolii este hiperactiv.
* Mierea de albine este un tratament excelent pentru vindecarea ulcerelor. Se aplică pe locurile bolnave, dar e de folos și consumată oral, pentru efectele sale în a calma sistemul imunitar.
* Stresul are un puternic impact negativ asupra pielii și a intestinului gros. Prin urmare, exercițiile de meditație, gimnastică Tai Qi și alte exerciții de relaxare sunt foarte eficiente.
* Rugăciunea liniștește, precum și posibilitatea de a recunoaște punctul în care viața a luat drumul greșit care ne-a adus la boală.
* Homeopatia este un tratament excelent pentru pemfigus. Arsenicum album, Mercurius solubilis, Phosphorus, Rhus toxicodendron, Syphilinum sunt medicamente de folos. Însă cele mai bune tratamente sunt cele individualizate.
Deoarece pemfigusul vulgar este o boală gravă, care poate fi însoțită de alte boli autoimune, ba chiar și de cancer, este important să vă consultați medicul dacă recunoașteți simptomele acestei boli.
Vă urez succes!
Farm. Liliana Samson - Expert Good Days Therapy, tel: 0752/269.237
"Sufăr de parodontopatie marginală cronică"
(Răspuns pentru IULIAN, F. AS nr. 1311)
Parodontoza este o afecțiune ce apare la nivelul cavității bucale, mai exact o afecțiune a gingiilor, caracterizată printr-un proces inflamator. Are o evoluție progresivă, deci se dezvoltă în timp, astfel că în fazele inițiale pacientul nu prezintă foarte multe simptome, sau acestea pot fi confundate cu alte afecțiuni, mai ușor de tratat. Simptome cum ar fi: sângerări gingivale, inflamații, infecții, trebuie să ne trimită cât mai repede către stomatolog, pentru a identifica din timp orice complicație ce poate duce ulterior la retracție gingivală (gingia se retrage foarte mult, expunând aproape total dintele), mobilizarea dinților și în final pierderea lor. Parodontoza se poate întâlni la orice vârstă, nu doar la bătrâni, iar consecințele nu se manifestă doar la nivel bucal, pacienții putând avea probleme de masticație, afecțiuni digestive, gastro-intestinale, infecții recidivante, scăderea imunității etc. Procesul de vindecare este destul de lent, astfel că trebuie acordată în primul rând o atenție suplimentară igienei bucale: spălat pe dinți după fiecare masă, clătirea cu apă de gură, după periaj (cu produse speciale destinate parodontozei), tratarea corectă a infecțiilor și inflamațiilor, renunțarea la fumat, zahăr, băuturi dulci carbogazoase, vizita periodică la stomatolog, pentru curățarea și înlăturarea depunerilor de tartru etc.
Plantele prezintă proprietăți calmante și cicatrizante, astfel că, sub formă de ceaiuri, ele pot ameliora o parte din simptome. În acest sens, putem clăti gura cu ceaiuri proaspăt preparate de mușețel, gălbenele, salvie, 1 linguriță de sare grunjoasă dizolvată într-un pahar cu apă etc. Pe lângă efectul protector cardiovascular, Coenzima Q10 DUAL este un supliment esențial pentru sănătatea dinților și a gingiilor. Datorită formulei speciale cu microparticule, Coenzima Q10 DUAL se absoarbe mult mai repede, generând un efect rapid, comparativ cu alte produse. Studiile efectuate pe pacienții cu afecțiuni gingivale au arătat o îmbunătățire semnificativă, cu reducerea sângerărilor și a inflamațiilor încă din primele săptămâni de tratament.
Multă sănătate!