Dar o privire aruncată fugar, în curtea cu porțile larg deschise, îți stârnește curiozitatea pe loc. Pe-ntreagă lungimea clădirii, frumos aliniate, stau cahle de teracotă multicolore, sobe de diverse dimensiuni și o mulțime de alte obiecte din lut, create de mâinile pricepute ale celor care lucrează aici. O carte de vizită mai altfel, așa cum sunt, de fapt, și produsele fabricii, majoritatea având caracter de unicat.
Mulți medieșeni nici nu știu că bătrâna fabrică încă funcționează, cu o tradiție de peste 100 de ani, a acestei industrii manufacturiere. Despre prezent și tradiție, despre un trecut care se-ntoarce cu pași înceți, dar siguri, am stat de vorbă cu domnul George Radu, director general al SC Teracota SA Mediaș.
Aceeași rețetă, de 112 ani
- Când am preluat noi, fabrica, în urmă cu trei ani, era o ruină. Patronul german, Uwe Dresser, nu a vrut s-o modernizăm, pentru că atunci am fi făcut produse la fel cu celelalte fabrici din țară. Ideea e să păstrăm tehnologia inițială, să ducem mai departe tradiția cahlelor făcute la Mediaș, să aducem pe piață ceva diferit decât ceilalți.
- În ce anume constă unicitatea sobelor produse la "Teracota Mediaș"?
- Folosim exact aceeași rețetă din 1906, aceleași ingrediente, suntem singura fabrică din România care produce și pictează manual cahle de teracotă. Cele mai vechi utilaje din fabrică datează de prin 1920. Teracota pe care noi o producem e compusă dintr-un amestec argilos care reține căldura și o eliberează treptat. Toate celelalte fabrici din țară care produc teracotă la nivel industrial fac cahlele din rebutul ars, fie de la faianță sau gresie, fie de la țiglă și cărămidă, dar aceea nu este teracotă adevărată. Sobele produse de noi emană garantat căldură încă nouă ore după oprirea focului, capacitate pe care celelalte sobe de teracotă nu au cum să o aibă, fiind făcute din rebuturi reci, nu din pământ.
"Nu mai facem față comenzilor"
- Dacă cineva își dorește o sobă produsă la "Teracota Mediaș", trebuie să se adreseze direct fabricii?
- Nu neapărat. Am început o colaborare cu două hypermarketuri de renume, cărora le livrăm sobe portabile. Chiar și pentru ei a fost o surpriză să constate că, deși sobele noastre sunt, în medie, cu 500-600 de lei mai scumpe decât celelalte, stocul nostru s-a epuizat rapid. Se pare că oamenii au început să vadă diferența, noi ajungând acum la nivelul la care aproape nu facem față comenzilor. Gândiți-vă că, la nivel industrial, o presă face zilnic aproximativ 4000 de piese, în timp ce un muncitor, în fabrica noastră, reușește să facă undeva la 700 de piese lunar. Pentru că, repet, fiecare piesă e lucrată manual. E o muncă pe care nu o poți face fără pasiune, căci nu e ușor să stai opt ore cu mâinile în pământ ud, să-l modelezi până ajunge la forma dorită. Dar, sigur că, pentru o sobă personalizată, clienții trebuie să se adreseze direct fabricii noastre din Mediaș.
- Ce înseamnă "personalizat"?
- Înseamnă că avem clienți care-și doresc un model anume de sobă, pe care au avut-o odinioară în casa bunicilor sau pe care-au văzut-o într-un album de epocă. Vin la noi cu fotografia, iar noi executăm exact ceea ce-și doresc. Mai e și cazul celor care vor să se implice direct în procesul de producție a propriei sobe, cum a fost cazul unor clienți străini, care au venit cu întreaga familie și, câteva zile la rând, au pictat așa cum și-au dorit fiecare cahlă, ceea ce a conferit sobei, la final, caracter de unicitate. De fapt, unicat poate să rămână fiecare sobă făcută la comanda specială a clientului, pentru că, la finalizarea comenzii, acesta are posibilitatea de a primi inclusiv matrițele și, astfel, poate fi sigur că nimeni nu va mai avea o sobă ca a lui.
"80 la sută din reușită în funcționarea unei sobe se datorează sobarului"
- Dincolo de frumusețea deosebită a cahlelor, există reguli de care ar trebui să se țină cont la asamblarea sobelor în locuința clientului?
- Desigur. În primul rând, trebuie spus că 80 la sută din reușita în funcționarea unei sobe se datorează sobarului, celui care o montează efectiv la domiciliul clientului. Noi colaborăm cu sobari autorizați, care se deplasează oriunde în țară, iar lista acestora o punem oricând la dispoziția clienților. Și aceasta e o meserie care se practică rar, dar, din fericire, încă nu s-a pierdut de tot. Oricât de frumoasă ar fi o sobă, ca piesă de mobilier, dacă nu e montată corect, e inutilă. În al doilea rând, trebuie ca și coșul de fum să aibă dimensiuni corecte, proporționate cu dimensiunile sobei, altfel se risipește inutil căldura sau se poate ajunge, Doamne ferește!, la alt gen de probleme, la tragedii.
- După câte știu, nu v-ați limitat la a aștepta să fiți căutați de clienți, ci ați ieșit în întâmpinarea lor, într-un mod poate mai puțin obișnuit.
- Da, am început colaborarea cu niște tineri curatori din satul Viscri, la inițiativa cărora, sub genericul "Teracota, mon amour", am organizat, în ultimii doi ani, expoziții în București, la "Noaptea Albă a Galeriilor", și în cadrul "Romanian Design Week", la "Acuarela", în Alba Iulia, de Ziua Națională a României, și la Castelul Cantacuzino din Bușteni. Ideea acestei expoziții ?Teracota, mon amour" e de a atrage atenția asupra unor meșteșuguri și manufacturi pe cale de dispariție, pentru a găsi o modalitate de a le da, cumva, caracter de patrimoniu și a le împiedica să dispară. Avem, de asemenea, expoziții permanente la Muzeul Satului din Sibiu și, în luna ianuarie 2019, vom ajunge și la Iași, la Muzeul de Etnografie. Mulțumită acestui gen de promovare, am ajuns la un nivel la care nu ne așteptam, într-un timp extrem de scurt.
Căldura din poveste
Directorul George Radu îmi povestește toate astea, în timp ce-mi este ghid prin toată fabrica. Mai exact, prin toate încăperile întinse pe cele două etaje ale unei singure clădiri. Fabrica pare mai mare privită din interior decât de la exterior. Într-o hală se depozitează materia primă, argila, pe sortimente, apoi, în cealaltă, o mașinărie impresionantă transformă totul într-un praf fin ce va deveni, mai apoi, amestecat cu apă, lutul din care se modelează fiecare cahlă în parte. E cel mai vechi utilaj din fabrică și funcționează pe principiul unei mori, doar că roțile ce macină nu sunt de piatră, ci din metal. Ceva mai încolo, tocmai se așază cahle gata uscate în cuptorul în care vor fi arse. "Când am preluat fabrica, am avut mari probleme cu acest cuptor, ne-a stricat câteva loturi. Nimeni n-a reușit să-i descifreze modul de funcționare, să încercăm să-i găsim hiba și s-o rezolvăm. Apoi, dintr-o dată, și-a revenit și, de atunci, merge perfect. S-o fi supărat c-a stat prea mult timp nefolosit...", zâmbește directorul.
La etaj, e atelierul în care cahlele prind formă. Mâinile asprite ale celor câțiva angajați întind lutul în șabloane, apoi îl îmblânzesc, cu mișcări fine și repetate, până ajunge să arate așa cum trebuie. Alături, într-o încăpere lungă și luminoasă, stau puse la uscat seturi întregi de cahle. Privind, pas cu pas, întregul proces de fabricare a cahlelor, ce-și vor desăvârși, mai apoi, menirea, așezate una lângă alta în alcătuirea unei sobe, înțeleg de ce teracota produsă aici e altfel, de ce casele în care ajunge vor fi întotdeauna mai calde decât altele. Înainte să fie încălzită de foc, teracota încorporează căldura mâinilor care o ating, tot dragul muncitorilor de a duce mai departe o meserie veche de sute de ani. Ca-ntr-o poveste de iarnă, pe care-o asculți la nesfârșit, iar și iar, la gura sobei.